O enigmă a Revoluţiei: „Avionul ROMBAC“

„Adevărul“ a vorbit cu membri ai echipajului şi cu pasageri ai cursei Bucureşti - Sibiu din 20 decembrie 1989, care a transportat şi 37 de indivizi neidentificaţi.Avionul ROMBAC (n.r.- aeronavă de pasageri cu 119 locuri) care a decolat la 20 decembrie de pe Otopeni spre Sibiu reprezintă unul dintre marile mistere ale Revoluţiei.

După cum aţi putut citi în articolele precedente, Sibiul a fost unul dintre cele mai zbuciumate oraşe din ţară în timpul Revoluţiei de acum 20 de ani. 99 de oameni şi-au pierdut vieţile în timpul evenimentelor din „burgul" transilvănean, lucru deloc întâmplător, întrucât Nicu Ceauşescu, fiul cel mic al cuplului dictatorial, era prim-secretar al PCR la Sibiu.

Mai citeşte şi:

„Cazul Sibiu“, fiasco marca Dan Voinea

Pentru a nu periclita planurile noii puteri, acesta trebuia scos din joc, lucru care s-a şi întâmplat imediat după Revoluţie, fiind acuzat de genocid şi condamnat la 20 de ani de închisoare.

Zecile de mărturii culese de reporterii „Adevărul" dovedesc în mod incontestabil că Revoluţia sibiană a fost dirijată de grupuri diversioniste special pregătite, care au acţionat în momentele-cheie şi au incitat Armata şi populaţia. Sub impactul acestor incitări, dar şi a manipulărilor permanente lansate din studiourile Televiziunii Române Libere, evenimentele de la Sibiu au fost aproape să degenereze într-un război civil. Cheia diversiunilor de la Sibiu se află în cazul avionului ROMBAC decolat pe 20 decembrie 1989 de pe Otopeni. În mod normal, cursa de linie Bucureşti - Sibiu era efectuată de un avion AN-24 (aeronavă de mici dimensiuni, care putea transporta cel mult 48 de pasageri).

Mutat de la băneasa

Acesta era programat să decoleze de pe Aeroportul Băneasa, în jurul orei 18.00. Pasagerii care călătoreau în acea seară spre Sibiu au avut însă parte de o surpriză: autobuzul care i-a preluat de pe pistă pentru a-i duce la îmbarcare a ieşit din aeroport, a intrat pe şoseaua Bucureşti - Ploieşti şi i-a dus pe Aeroportul Otopeni. Aici au fost îmbarcaţi într-un avion ROMBAC, o aeronavă mult mai mare, care putea transporta până la 119 pasageri.

Această schimbarea a avut un motiv extrem de întemeiat: un surplus de 37 de pasageri care s-au hotărât în ultima clipă să „viziteze"
Sibiul.

„Pe partea dreaptă, unde erau trei rânduri de scaune, se aflau 37 de bărbaţi atletici. Când am urcat noi, pasagerii, pe ei i-am găsit acolo, în avion. Aveau pe genunchi nişte genţi mari de călătorie, care nu intrau sub scaune", ne-a declarat Ioan Andrei (77 de ani), unul din sibienii care au călătorit cu acel avion în calitate de simplu pasager.

Cei 37 de indivizi misterioşi ajung la Sibiu în seara zilei de 20 decembrie, iar pe 21 decembrie se produce prima diversiune a Revoluţiei din oraşul transilvănean. În dimineaţa acelei zile, un cordon de militari ai Unităţii 01512 este dispus în Piaţa Mare din Sibiu, în faţa manifestanţilor.

La un moment dat, militarii au executat foc de avertisment, dar, în mod inexplicabil, în rândul revoluţionarilor se înregistrează doi morţi şi patru răniţi. Mai mulţi martori oculari confirmă că militarii au avut armele îndreptate în poziţie verticală, iar asupra manifestanţilor s-a tras din podurile clădirilor din jur şi dintr-un grup suspect care purta uniforme militare fără epoleţi şi era format din bărbaţi trecuţi de 35 de ani. Diversiunile din Sibiu au continuat în zilele următoare.

Măcelul dintre Armată şi instituţiile Ministerului de Interne a fost provocat de trăgători neidentificaţi îmbrăcaţi în combinezoane negre şi poziţionaţi pe clădirile din apropiere. Din cele mai importante clădiri din oraş s-a tras susţinut din 22 până în 27 decembrie, tot de către persoane îmbrăcate în negru. Focurile acestora nu loveau niciodată în plin, aveau scopul de a sădi panică printre locuitorii oraşului.

Legătura dintre cei 37 de pasageri neidentificaţi ai avionului ROMBAC şi indivizii îmbrăcaţi în combinezoane negre este evidentă. În jurul identităţii acestora s-au ţesut multe legende, iar adevărul a fost ascuns cu dibăcie dintr-un motiv lesne de înţeles: diversiunile de la Sibiu au făcut parte din scenariul Revoluţiei şi au avut girul celor care au preluat puterea.

Copilotul încă se teme

Adevărata identitate a celor 37 de indivizi din ROMBAC rămâne încă în ceaţă pentru că martorii-cheie au fost ocoliţi de procurorii care s-au ocupat de „Dosarul Sibiu". În faţa presei, cei care deţin secretele spun că se tem să vorbească sau se declară loviţi de amnezie. „Îmi pare rău, dar nu vă pot declara nimic vizavi de acea cursă din 20 decembrie. Sunteţi primii care mă întreabă despre acest lucru. Aş avea multe de spus, dar nu pot vorbi decât în 2030, când se vor împlini 50 de ani de la Revoluţie. E mai sigur atunci!", s-a rezumat să spună Eugen Nicoară, copilotul avionului ROMBAC trimis la Sibiu pe 20 decembrie '89.

Nici Romulus Crăciun, director general al TAROM în 1989, nu este prea vorbăreţ când vine vorba de „cazul ROMBAC". „Credeţi-mă că nu mai ştiu exact cum a fost atunci, nu-mi amintesc, sunt, totuşi, 20 de ani de atunci. Cred că acel avion ROMBAC care a plecat pe 20 decembrie la Sibiu era din flotila specială, dar nu mai ştiu sigur. Chiar nu-mi mai amintesc. Nu ştiu cine au fost pasagerii care au apărut în plus şi nici foile cu lista pasagerilor nu mai există. Se păstrează doar câţiva ani, iar atunci nu erau calculatoare, se făceau de mână", ne-a declarat Crăciun.

Jenică Poenaru, directorul Aeroportului Băneasa în anul 1989, si-a declinat orice răspundere vizavi de schimbarea aeronavei şi a locului de decolare. „Nu am fost anunţat de schimbarea aeronavei. De altfel, nici nu era nevoie să fiu anunţat pentru că această problemă ţinea, exclusiv, de compania de zbor, TAROM".

Cea mai vehiculată variantă în legătură cu identitatea pasagerilor misterioşi este aceea că făceau parte din Batalionul 404 de la Buzău, specializat în cercetare-diversiune. Această unitate specială, subordonată DIA (Direcţia de Informaţii a Armatei), avea misiunea ca, în vreme de război, să culeagă informaţii din spatele liniei inamice.

Am vorbit atât cu Gheorghe Truţulescu, şef de Stat Major la Batalionul 404 în decembrie 1989, cât şi cu viceamiralul Ştefan Dinu, şeful DIA în momentul Revoluţiei. Ambii infirmă prezenţa unor trupe DIA la Sibiu. „Am avut oameni trimişi în scop de cercetare doar la Timişoara şi la Bucureşti", ne-a declarat viceamiralul Dinu.

"Sibiul nu avea un trafic intens. Creşterea numărului de pasageri apărea doar în cazuri speciale, cu echipe de fotbal sau chestii de acest gen. Dar pe 20 decembrie nu se mai juca fotbal, atunci se făceau alte jocuri."
Romulus Crăciun
director general al
TAROM în 1989

"Aş avea multe de spus, dar nu pot vorbi decât în 2030, când se vor împlini 50 de ani de la Revoluţie. E mai sigur atunci!"
Eugen Nicoară
copilotul avionului
ROMBAC trimis la Sibiu
la 20 decembrie 1989

Aurel Dragomir: „Nu ştiu"

Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu în decembrie 1989, neagă orice implicare în colaborarea cu grupul bărbaţilor veniţi de la Bucureşti cu avionul ROMBAC.

 „Nu ştiu nimic despre un camion trimis să preia pe cineva de la aeroport la 20 decembrie. Dar să vă spun ceva. Dacă acel camion avea numere de Armată, sigur nu era de la Armată. Era diversiune", ne-a declarat Dragomir.

Mircea Bucur, preşedintele Asociaţiei „Sibiu Decembrie 1989", susţine însă că respectivii pasageri au fost cazaţi în noaptea dintre 20 şi 21 decembrie 1989 la Unitatea Militară 01512, comandată de Dragomir.

Ioan Andrei pasager în avionul ROMBAC:„Cei 37 au fost preluaţi de Armată"

Ioan Andrei se relaxează în Piaţa Mare din Sibiu, unde în decembrie 1989 mureau oameni

Ioan Andrei este unul dintre sibienii care la 20 decembrie 1989 s-au aflat în avionul ROMBAC, pe ruta Bucureşti - Sibiu. La acea dată avea 57 de ani şi era funcţionar la Trustul SMA Sibiu (Staţiunea pentru Mecanizarea Agriculturii). În prezent, Ioan Andrei are 77 de ani şi se recomandă „consilier juridic". Ne-a spus, scurt şi la obiect, ce a văzut în avionul cu pricina şi ce s-a petrecut cu respectivul grup pe aeroportul din Sibiu. Andrei nu a fost audiat la anchetele procurorilor militari de la sfârşitul anilor '90. Cazul avionului ROMBAC, care a transportat un grup de diversionişti la Sibiu, nu a fost cercetat niciodată în mod serios.

„Adevărul": Cum şi când aţi ajuns la Bucureşti?

Ioan Andrei: Am fost chemat la Ministerul Agriculturii pentru nişte seminarii. La Bucureşti am venit cu avionul, la data de 17 decembrie 1989.

Unde aţi stat?

La Hotelul Athenee Palace.

Eraţi la curent cu ce se întâmpla în acele zile la Timişoara?

Da. La acele seminarii de la Ministerul Agriculturii veniseră şi timişoreni. Stăteam în acelaşi hotel. Am pierdut o noapte ascultându-le poveştile. Ei sunau acasă şi erau la curent. Pe mine m-a apucat şi teama... Când am auzit ce era la Timişoara, am zis: „Îmi iau bilet la avion şi plec acasă". Ni se deconta. La 20 decembrie mi-am cumpărat bilet de la agenţie, apoi am plecat spre hotel să-mi iau bagajele. Zborul era programat pe Aeroportul Băneasa.

Când aţi ajuns la Băneasa-ţi fost anunţat că trebuie să mergeţi la Otopeni?

Nu. Am ajuns la Aeroportul Băneasa şi, după câteva minute, am auzit: „Călătorii pentru Sibiu să meargă la staţia de îmbarcare". Ne-a
întâmpinat o fată care, în loc să ne conducă la avion ne-a dus la un autobuz. Autobuzul ne-a scos de pe Băneasa şi ne-a dus la Otopeni. Tot atunci a aterizat la Otopeni şi Nicolae Ceauşescu. Venea din Iran. L-am văzut, avea o pălărie pe cap şi era negru la faţă, foarte încruntat. Când am intrat pe pistă, la Otopeni, am văzut că nu mai era avionul obişnuit, un „Antonov", care mergea de regulă la Sibiu. Era un avion mult mai mare, ROMBAC. Am intrat printre ultimii în avion. Pe partea dreaptă, unde erau trei rânduri de scaune, se aflau 37 de bărbaţi. I-am găsit acolo, în avion.

Aţi remarcat ceva suspect la ei?

Aveau pe genunchi nişte genţi mari de călătorie, care nu intrau sub scaune. S-au chinuit tot drumul cu ele pe genunchi, mi-am dat seama că erau destul de grele. Eu aveam de la un director din Ministerul Agriculturii un colet fragil, pe care trebuia să-l duc la o rudă de-a lui din Sibiu. Şi nu m-au lăsat cu el în avion. M-au pus să-l pun la cală. Le-am zis că e fragil, dar nu m-au înţeles. M-a deranjat chestia asta. Era un bibelou sau o vază. Şi m-am gândit: „Ia te uită domnule, pe mine nu m-au lăsat cu un colet mic şi ăştia au intrat toţi cu genţile".

Respectivii au vorbit între ei?

Cât am fost eu treaz - nu. Pentru că, trebuie să recunosc că după ce a decolat avionul, am adormit. Înainte de decolare, unul din ăia care erau pe partea dreaptă a întrebat o însoţitoare de bord dacă se fumează în avion. A întrebat în limba engleză. I s-a răspuns că nu. Eu am crezut că e vreo echipă de sport. Că erau toţi înalţi, îmbrăcaţi sport.

La aterizare aţi mai remarcat ceva deosebit?

Când am aterizat, cei 37 s-au dat jos ultimii. Eu mă tot uitam să văd cum aruncă ăia de la aeroport bagajele, că mă gândeam că-mi sparg bibeloul. Şi i-am văzut pe bărbaţii ăştia când s-au dat jos. Au coborât şi s-au urcat apoi într-o maşină de armată, un camion din ăla cu prelată.

"Cei 37 de bărbaţi aveau pe genunchi nişte genţi mari de călătorie, care nu intrau sub scaune. S-au chinuit tot drumul cu ele pe genunchi, mi-am dat seama că erau destul de grele."
Ioan Andrei
pasager în avionul ROMBAC

Concluziile în „cazul Sibiu"

Aurel Dragomir (centru), omul-cheie al Revoluţiei de la Sibiu

Serialul „Misterele Revoluţiei" încheie astăzi capitolul dedicat Revoluţiei de la Sibiu. După 11 episoade consecutive în care v-am prezentat în detaliu evenimentele care au zguduit oraşul transilvănean în decembrie 1989, concluzia este una tragică: adevăraţii vinovaţi pentru ororile din Sibiu, unde şi-au pierdut viaţa 99 de oameni, nu au fost pedepsiţi nici până astăzi! Revoluţia sibiană a stat sub semnul unor diversiuni cu consecinţe macabre, făcute cu girul celor care urmau să preia puterea.

În zilele precedente aţi putut citi cum trăgători misterioşi îmbrăcaţi în combinezoane negre au provocat un adevărat măcel între Armată şi Interne (soldat cu 43 de morţi), diversiunea fiind susţinută de la Televiziune chiar de Ion Iliescu! Ocolirea „cazului ROMBAC" în toate anchetele făcute de procurori este cel mai concludent exemplu că nu s-a dorit aflarea adevărului. Cei care s-au ocupat de „cazul Sibiu" n-au cercetat nicio pistă pentru dezlegarea marelui mister al Revoluţiei sibiene: cine erau oamenii în combinezoane negre veniţi la Sibiu cu avionul ROMBAC şi implicaţi în marile diversiuni din decembrie '89?

Ţapul ispăşitor

Reporterii „Adevărul" au ajuns mai departe decât au ajuns vreodată procurorii. Am găsit martori-cheie precum Ioan Andrei, pasager al acelui avion, şi Eugen Nicoară, copilotul aeronavei ROMBAC. Nicoară nu a fost audiat niciodată! Recunoaşte că ştie secretul acelor pasageri misterioşi, dar spune făţiş că se teme să vorbească! Audierea unor astfel de martori ar putea elucida cine a stat în spatele diversiunilor făcute în timpul Revoluţiei din 1989.

În cele 11 articole publicate despre Revoluţia de la Sibiu aţi putut citi şi un amplu interviu cu colonelul Aurel Dragomir, comandantul garnizoanei Sibiu în 1989, considerat de mulţi principalul vinovat pentru haosul care a dominat oraşul transilvănean în zilele Revoluţiei. V-am prezentat, de asemenea, traseul dosarului prin care Dragomir a fost cercetat penal.

Colonelul nu a ajuns niciodată în faţa instanţei întrucât procurorul Dan Voinea, cel care s-a ocupat de caz, a întocmit un rechizitoriu plin de greşeli, cu pasaje întregi copiate din cărţi obscure ale unor ofiţeri de contrainformaţii din fosta Securitate. Un personaj căruia, fără îndoială, i se pot imputa multe lucruri urâte din timpul Revoluţiei şi care ar trebui judecat pentru a i se stabili gradul de vinovăţie, Dragomir nu poate fi acuzat totuşi pentru toţi cei 99 de morţi de la Sibiu.

Procurorii au încercat să-l pună pe Dragomir în postura de unic vinovat şi, prin condamnarea lui, să declare închis pentru totdeauna „dosarul Sibiu", fără a mai cercetata cine a stat în spatele diversiunilor care au provocat ororile de la Sibiu şi dacă Dragomir a fost şi el implicat în aceste diversiuni.