Omar e gata să vorbească?
0
De dimineaţă, când mai toată lumea se gândea că va urma un weekend călduros, cu ieşit la terase şi băut bere, a explodat bomba: Omar Hayssam e în Bucureşti, vioi, fără metastaze şi a ajuns într-un loc de durere şi întristare.
Pe de-o parte, imediat cei care vorbesc de obicei la televiziuni au sărit în sus de bucurie – au despre ce vorbi, iar în anumite partide, de fapt, ultra-majoritar la PSD, durerile de cap au început. Primul ministru, evident – în stilul caracteristic – nu putea lipsi de pe sticlă, cu diferite idei şi retractări.
Argumente pentru cumplitele dureri de cap, de stomac şi de inimă ce au apărut brusc sau se vor acutiza curând sunt mai multe, dintre care selectăm, în urma unei minime documentări, următoarele texte:
Dezvăluiri despre Omar Hayssam din 2004: ANCHETA Parchetului, BLOCATĂ! Vezi de ce
Jongleriile imobiliare ale lui Hayssam
Dezvaluiri despre Omar: Gaterele lui Hayssam si Sechelariu au provocat prapadul din Moldova
INTERVIU CU OMAR HAYSSAM din NOIEMBRIE 2004 - Dezvăluiri. Vezi de ce a ales sa fie membru PSD
Sunt mulţi oameni care îl urăsc pe Hayssam, cei din zona Nehoiu mai ales, dar şi alţii. Totuşi, pentru a înţelege puţin cine este individul şi care sunt consecinţele venirii sale, trebuie să prezentăm câteva idei legate de funcţionarea corectă a unui stat.
Mai precis, niciun stat nu poate funcţiona eficace fără un cadru legal coerent şi ne-opresiv, care să ofere predictibilitate întregului sistem administrativ, oferind astfel mediului privat posibilitatea de a reuşi să-şi maximizeze potenţialul. Fundamental este un aspect: acest cadru legal trebuie să se aplice tuturor, mai ales guvernanţilor, pentru că egalitatea trebuie să fie reală, inclusiv bieţii căţei meritând să nu fie umiliţi de dulăi. Toate aceste caracteristici se numesc stat de drept funcţional.
Chiar într-un sistem dictatorial, după ce se instaurează ordinea social-politică pe care acesta şi-o doreşte, urmează ca apoi statul de drept să funcţioneze, cu deviaţiile sale specifice regimului respectiv, dar baza este clară: toate structurile politice, sociale şi administrative au interes în predictibilitate şi coerenţă, de aceea vor sprijini respectarea legii.
De fapt, un stat eşuat este un stat în care justiţia este învinsă de corupţie şi mediul politic, în care decizia politică valorează mai mult decât o decizie a unui complet de judecată. Pentru ca infractorii să poată învinge justiţia – instituţiile de aplicare a legii, în genere – este necesar ca politicul să contribuie major în acest sens.
În vremurile revoluţionare, de schimbare a ordinii sociale, statul de drept are probleme, şi instalarea unei noi puteri duce la anumite atenuări în această legalitate. Dacă e nouă dictatură, se schimbă actorii, dar nu metodele. Dacă însă se merge spre democraţie, apare o tendinţă reală de corectare spre direcţia normalităţii a ceea ce este statul de drept, astfel încât, în câţiva ani, justiţia începe să trăiască liber – şi să condamne la închisoare în mod liber pe orice persoană care încalcă normele legale.
România a trecut la drumul spre democraţie în 1989, deşi erau mulţi care numai asta nu-i doreau. Mai mulţi au încercat să profite de aceste schimbări şi a durat mult până când, cu sprijin extern, instituţiile statului au izbutit să lupte în mod eficace cu criminalitatea organizată. Mai sunt multe de făcut, sunt câteva zone în care rezultatele nu sunt încă cele mai bune, dar trebuie să sperăm că statul de drept va deveni cât mai aproape de ceea ce trebuie să fie.
Cum a apărut Hayssam?
El este produsul dorinţei preşedintelui Iliescu de nu a reforma economia, deoarece avea nevoie de voturi de la clasa muncitoare. El a ajutat această clasă muncitoare să iasă mai repede la pensie, deci, nu putea să-şi trimită alegătorii în şomaj. Totuşi, erau necesare investiţii în economie. Care era soluţia?
Evident, investiţiile din afară, şi astfel au venit diferiţi indivizi dubioşi, cu câteva mii de dolari în buzunar, şi care au ajuns repede la factorii de decizie, de multe ori aceştia fiind şi la Cotroceni. Aceste cărţi trebuie citite pentru a înţelege mai bine ce era atunci: Cinci ani la Cotroceni şi Între linii de Eugen Mihaescu şi cum se putea deveni rapid bogat, prin sprijinul forţelor politice, care au contribuit masiv la protejarea diferiţilor „oameni de afaceri”.
Şi Omar Hayssam este produsul acestei lumi, el provenind din filiera arabă, a foştilor studenţi arabi din România care au rămas la noi. Mulţi dintre ei sunt oameni de ispravă, dar sunt şi nişte oi negre, care ies cumva în evidenţă, dar şi din ţară, cu vaporul, din când în când.
Totuşi, sistemul de aplicare a legii mergea spre normalizare, deoarece, repet, aceasta este o tendinţă naturală în orice stat care se vrea funcţional. Astfel au început să fie mai întâi identificate reţelele de infracţionalitate economică – pentru că ea era atunci cea care atrăgea mai mult mediul politic ca protector – şi, în timp, au început să fie curăţate diferite elemente ale mediului interlop.
Mai întâi, spre finalul anilor 1990, au început să cadă din miliardarii de carton, care deveneau sponsori de oraşe şi mai ales de echipe de fotbal – pentru a se imuniza pe plan local. Apoi, au începtut să cadă şi alţii.
Faptul că România şi-a asumat drumul spre NATO şi UE a însemnat un mare pas spre drumul consolidării statului de drept. Au început să fie emise imperativ cereri de curăţare a nivelelor superioare de corupţi şi infractori, iar unii oameni au început să simtă că nu mai e aşa de ospitalier mediul politic – culmea, nici măcar el.
Între timp, consolidarea statului de drept a încercat să fie distrusă de mai mulţi actori, care au folosit mai multe metode – de la corupţia diferiţilor miniştri, la cea de a intra în politică, pentru a controla de acolo direct mediul care îi mai putea proteja.
Cea mai gravă tentativă a avut loc în momentul în care cei trei ziarişti români au fost răpiţi în Irak, situaţie care nu a convins pe nimeni că nu a avut loc cu sprijin sau chiar concepţie directă de la Bucureşti. Nimeni nu a putut fi convins că totul a fost organizat în Irak, şi evenimentele ulterioare au confirmat aceasta – din ceea ce am putut citi cu toţii în diferitele materiale făcute publice, de departe cel mai interesat fiind acestea: http://www.librarie.net/autor/42826/eduard-ovidiu-ohanesian (mai ales prima).
Plecarea lui Hayssam din ţară a făcut ca anumite persoane să îşi dea demisia – gest de neimaginat în anii 1990 – iar la adăpostul acestui cutremur s-au operat mai multe schimbări în cadrul sistemului de asigurare a legalităţii, evident, şi cu un sprijin occidental consistent.
Toate acestea au accentuat tendinţa naturală de consolidare a statului de drept. Din nou, mai este mult de lucru, dar nimeni nu poate contesta că astăzi aplicarea legii se face altfel decât la începutul anilor 1990. Cu mai mult sau mai puţin profesionalism, anumite efecte au început să se vadă în societate – oameni aproape intangibili, din care mulţi din ei se securizaseră şi mai mult prin investiţia în propriile organe de presă, au început să simtă că Rahova este un nume ce li se asociază tot mai des nu doar la nivelul dorinţelor publicului, ci şi în faptă.
Chiar dacă mai este mult de lucru, în ultimii ani s-au mai întâmplat minuni, şi diferiţi oameni care scăpaseră din ţară – care prin Indonezia, care prin alte părţi – au revenit cu cătuşe în ţara pe care au prăduit-o. Şi acum declaraţiile acestora, făcute în faţa organelor judiciare, mai îmbolnăvesc de inimă pe câte unii, sau chiar îi trimit şi pe alţii la o lungă întristare şi albire a părului.
Faptul că prin diferite metode a putut fi adus şi Hayssam, pentru că România are un tratat de extrădare cu Siria – şi aici, o poveste întreagă legată de cine a întârziat sau nu aprobarea sa în Parlament – contribuie, după cum spunea, la lungul drum de consolidare a statului de drept în România.
Evident, să nu fim naivi – această readucere este meritul unor oameni, dar folosirea efectelor acestei operaţiuni va fi utilizată politic cu mai mult sau mai puţin succes, după cum pot mânuitorii scenei politice. Faptul că prim-ministrul nu ştia de aducerea lui Haysamm este destul de clar, deoarece ar fi putut preciza de la prima intervenţie în presă cadrul legal al extrădării, iar aceasta ar fi fost mai puţin nervoasă.
Pe noi, oamenii obişnuiţi, aceste lucruri ne interesează, dar ştim că nu le vom vedea prea lesne, deoarece mai multe persoane nu vor prea multă publicitate la o eventuală destăinuire în faţa organelor judiciare ale lui Omar Hayssam.
În acelaşi timp, există un principiu al dreptului penal: nepublicitatea. Practic, cu excepţia părţilor interesate, care au toate drepturile procesuale, restul lucrurilor se desfăşoară fără expunere media.
Totuşi, noi, oamenii obişnuiţi, vrem ca România să fie, dupa cum precizează Constituţia noastră în art. 1 alin. (3): România este stat de drept, democratic ...., în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea ... reprezintă valori supreme.
Dacă dreptatea este o valoare supremă a naţiunii şi statului român, atunci cei răi să meargă la închisoare! Doar şi lui Rasdaq i s-a atras atenţia în acest sens! Iar celor ce nesocotesc valorile statului de drept, trebuie să le reamintim că starea de legalitate profită tuturor, iar profitul este una dintre cele mai frumoase noţiuni pe care ne-o dorim mereu aproape!
Se încarcă comentariile...
