Pericolul se menţine pentru construcţiile din zona afectată de lucrările la metrou
0
Tasările produse în zona Eroilor, ca urmare a desfăşurării lucrărilor la extinderea magistralei de metrou, sunt pe atât de grave pe cât autorităţile au şi recunoscut: nu se mai poate garanta siguranţa, stabilitatea şi rezistenţa construcţiilor din zona afectată.
Ce înseamnă însă acest lucru, parcă prea uşor trecut cu vederea: că există o probabilitatea ridicată ca procesul de tasare să continue şi să antreneze regiuni mai mari, cu afectarea clădirilor din zonă.
Prin afectare să se înţeleagă o marjă largă de degradări, de la tasări diferenţiate la fisuri, crăpături şi chiar risc de prăbuşire dacă vor avea loc tasări în masivul de pământ de sub aceste clădiri sau dacă vorbim de construcţii care oricum erau deficitar conformate structural.
Ştirea suna iniţial extrem de simplist şi nealarmant: pământul de sub asfalt s-a tasat. Adică nu e vorba decât de o altă groapă în Bucureşti. Realitatea este însă una mult mai dură: cel mai probabil întreagă regiune este afectată, ori când vorbim de efectele tasării pământului şi despre momentul restabilirii echilibrului, lucrurile nu sunt niciodată sigure.
Tocmai pentru că specialiştii în construcţii au conştientizat gravitatea situaţiei, s-a dispus eliberarea unor clădiri, cele din zona de influenţă a excavaţiei.
Există două posibile cauze majore ale fenomenului de tasare, ambele la fel de grave şi probabil luate acum în discuţie:
- tasarea ca urmare a antrenării părţilor fine de material din masivul de bază ca urmare a realizării de epuismente - puţuri de extracţie a apei în vederea scăderii nivelului freatic;
- tasarea ca urmare a cedării unor elemente de susţinere precum ziduri de sprijin, canale etc. (cauză prezentată).
Bucureştiul stă la propriu pe un lac. Acesta se poate regăsi în unele zone mai joase chiar şi de la 3-4 metri adâncime, cum este şi zona Eroilor. Acest lac subteran stă într-un strat de nisip şi pietriş, peste un strat de argilă. Pentru a se putea executa lucrări în subteran, sub nivelul apei freatice, este nevoie să se coboare acest nivel. Soluţia unică de a realiza acest lucru este aceea de a se executa epuismente, adică puţuri din care să se extragă în mod continu apa, acest lucru ducând la o coborâre locală în funcţie de gradul de permeabilitate al masivului de pământ.
Dacă adâncimea de lucru sub apă este mare, atunci apare necesitatea unui debit mare de extragere, dar există dezavantajul creşterii vitezei de circulaţie al apei în pâmânt şi al riscului de antrenare de părţi mai fine din stratul în care apa se află. Dispariţia unei părţi de agregat, precum şi schimbarea echilibrului prin eliminarea apei, poate duce la tasări semnificative ale pământului. Acest fenomen se poate reduce în limite acceptabile în cazul în care există pereţi impermeabili care să protejeje săpătură şi care să nu permită ca apa să pătrundă prin aceştia în zona de lucru. Această soluţie este adoptată în cazul lucrărilor la subteranul clădirilor, când zona este împrejmuită de o incintă impermeabilă din beton şi care izolează practic zona de lucru de restul regiunii, fără a o afecta major pe aceasta.
În cazul lucrărilor la metrou acest lucru este însă mai dificil, aproape chiar imposibil să realizezi o închidere pe toate părţile, datorită faptului că obiectivul nu este unul local ci liniar.
Indiferent de sursa tasării, fenomenul poate fi în faza de început. Dacă nu au fost îndepărtate cauzele ce au dus la acest fenomen ne putem aştepta probleme mari pentru clădirile din jur şi care cel mai probabil vor trebui consolidate după ce fenomenul se va stabiliza.
Efecte pot apărea în construcţii şi în perioade ulterioare stabilizării masivului.
Soluţia temporară de infectare cu beton a zonelor afectate a fost una de avarie, dar nu face decât să trateze local problema. Cel mai probabil că a fost o decizie de moment, una bună, şi în lipsa căreia am fi asistat la probleme mari.
Cine este responsabil?
Două entităţi pot fi responsabile în acest moment: proiectantul pentru prezentarea unei soluţii cu un grad scăzut de siguranţă, sau executantul pentru realizarea defectuoasă a unor lucrări, mergând chiar până la neluarea în considerare a tuturor sarcinilor ce reveneau prin proiectul tehnic. În cazul în care executantul a urmat întocmai proiectul tehnic responsabilitatea revine proiectantului şi o împarte cu verificatorul de proiecte.
Există şi posibilitatea ca să existe pe amplasament situaţii ce nu corespund cu ipotezele de proiectare, deoarece în general studiile nu pot acoperi fiecare zonă a lucrărilor ci doar o anumită suprafaţă.
Există posibilitatea ca fenomenul să continue?
Probabilitatea ca fenomenul de tasare şi surpare să continue este destul de mare, chiar dacă între timp cauzele au fost îndepărtate. Un masiv de pământ odată intrat într-un proces de modificare a structurii interne se va modifica până se găseşte o nouă stare de echilibru. Acest proces poate dura zile, chiar luni, şi poate fi influenţat şi de modul în care variază nivelul apei subterane. Este adevărat că aceste efecte se consumă în marea lor majoritate încă din primele zile, iar efectele ulterioare nu sunt de o gravitate ridicată.
Ce paşi se vor urma mai departe?
Cel mai probabil că autorităţile au contactat deja un expert tehnic în domeniul geotehnicii şi se realizează studii suplimentare pentru a se identifica cauzele şi zona afectată. Legea prevede obligativitatea executantului de a lua imediat măsuri de limitare a fenomenului, lucru făcut de către firma constructoare prin injectarea de beton, lucru care a diminuat riscurile.
Ce spun autorităţile
Explicaţia dată de autorităţi este plauzibilă, dar nejustificabilă tehnic. Ministrul spune că fenomenul a avut loc atunci când utilajul a ajuns la zidul ce proteja lucrările şi l-a perforat. Cel mai probabil că exact aşa s-a întâmplat, lucru care arată însă amatorismul celor care au condus această operaţiune. Este practic vorba de cea de a doua cauză posibilă.
La ce se puteau aştepta în condiţiile în care de partea cealaltă se află lac de apă şi pământ fără pic de coeziune(nisip şi pietriş). Faptul că au străpuns zidul fără a se lua alte măsuri de protecţie, este extrem de grav, la fel de grav precum simplitatea cu care ministrul face aceste declaraţii, mulţumit că şi prin alte locuri ale lumii astfel de fenomene se întâmplă.
Am putea spune chiar că cei din zonă au avut parte de mult noroc, căci gestul a fost de o maximă iresponsabilitate şi cu efecte aşteptate.
Îmi expun punctul de vedere în calitate de inginer proiectant construcţii
Se încarcă comentariile...
