Preşedintele Colegiului Psihologilor: Români, odihniţi-vă! Ritmul în care trăim este demenţial
0
Românii nu se mai bucură de sfârşitul de săptămână, nu se mai odihnesc suficient şi nu se recuperează. Aşa susţine profesorul Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“.
Psihologul spune că mulţi dintre români ar avea nevoie de ajutorul unui specialist şi explică şi de ce: sunt stresaţi de cele două, trei joburi pe care mulţi le au, sunt cocoşaţi de datorii şi au ajuns sclavii creditelor pe care le-au făcut la bănci.
Totuşi, spune Aniţei, nu putem beneficia de consiliere gratuită din pricina unei legi prost făcute, care nu decontează serviciile la psiholog, ci doar pe cele pe care le primim la psihiatru. De asemenea, Aniţei a vorbit despre o supradimensionare a numărului de copii diagnosticaţi cu ADHD şi autism, despre care spune că sunt două afecţiuni „la modă“ în România secolului XXI.
Domnule profesor, au românii nevoie mai mult de psiholog decât acum zece ani?
În mod cert. Viaţa este mai dificilă, e mai grea, cu probleme mult mai serioase, cu probleme de ordin social. Încărcătura socială este foarte mare. Sunt oameni care nu rezistă pentru că trebuie să-şi ia două, trei joburi, să muncească de dimineaţa până seara. Sau care au singur job, dar lucrează şi 12-14 ore pe zi.
Sindromul cel mai frecvent este cel de epuizare neuropsihică ce poate să conducă inclusiv la moartea la serviciu. Sunt patroni şi firme care stimulează acest workoholism. Românul de azi nu se mai bucură la sfârşitul de săptămână, nu se odihneşte şi nu se recuperează.
Ce pot să vă spun? Că poate să vină Sfântul Părinte Papa de la Roma să spună: „Oameni buni, staţi şi voi un weekend acasă. Nici nu vă cer să mergeţi la biserică, dar măcar odihniţi-vă, pentru că este demenţial ritmul în care trăieşte societatea modernă“. E o goană teribilă!
De ce nu se odihnesc românii?
Societatea de consum oferă multe produse pe care le vrem. Şi ne înhămăm la jug în credite de tot felul, pentru casă, pentru mobilă, pentru maşină şi ajungem sclavii acestor credite. Şi sunt oameni, sărmanii, care capotează.
Eu nu mă refer aici la oameni cu studii sau fără studii. Sunt oameni de tot felul pentru că, în momentul de faţă, cam tot poporul a înţeles ce înseamnă o bancă, ce înseamnă un credit mai ales în condiţiile în care cu câţiva ani în urmă se dădeau credite „cu buletinul“.
Câţi nu au făcut credite în acea perioadă şi au intrat pe urmă în faliment total şi au rămas pe drumuri? E o perioadă grea. Asta este.
I-ar putea ajuta psihologii pe aceşti oameni? Sunt serviciile decontate de stat?
Chiar avem nevoie de o decontare directă pentru că ceea ce se realizează până acum se realizează la bunăvoinţa medicului de familie. Practic, medicul poate să solicite decontare de servicii şi pentru psiholog. E o problemă faptul că serviciile psihologice nu sunt considerate servicii de sănătate. În momentul în care pacientul ajunge la psiholog, statul nu mai decontează nimic. Trebuie să negocieze psihologul cu psihiatrul. Aceasta este o situaţie nefirească.
Clasa politică ar trebui să asigure condiţiile necesare ca oamenii să poată avea acces la serviciile psihologice. Noi nu facem rău. Dimpotrivă. Îi ajutăm pe oameni să se simtă mai bine şi să fie mai eficienţi pentru societate: să obţină mai puţine concedii medicale, contribuim la starea de bine la locul de muncă.
Psihologul chiar poate să fie un om care contribuie la bunăstarea socială şi asigură un câştig economic.
De ce nu sunt gratuite serviciile pentru asistenţă psihologică?
Pentru că circuitul este greşit. Spre exemplu, un depresiv are nevoie de o persoană specializată în consiliere şi psihoterapie. El trebuie să meargă la medicul de familie, iar acesta îl trimite la psihiatru. Nu numai că nu i se rezolvă problema, dar i se şi agravează. Starea de depresie nu aşteaptă.
În plus, mulţi medici psihiatri apelează la următoarea formulă: îi dăm bolnavului un pumn de pastile. Percepţia omului obişnuit este aceea că primeşte pastile, că le ia şi că începe să se simtă bine. Acum, statul român aruncă banii pe fereastră pentru că vedem că până ajungi la psiholog statul român plăteşte patru servicii.
Autismul şi ADHD-ul sunt două boli „la modă“
Nici în şcoli nu sunt psihologi suficienţi.
Este inutil să spun cât de important este rolul psihologului în zona şcolii, în condiţiile în care ai acolo copii în dezvoltare şi cu multe probleme. Nu avem, însă, o cifră exactă a celor care îşi desfăşoară activitatea în mediul şcolar, dar ştim că există psihologi sau consilieri şcolari angajaţi în şcoli. Bineînţeles, apar probleme şi acte de violenţă în rândul copiilor, mai ales că sunt şcoli cu un număr foarte mare de copii.
Aţi discutat cu cei din minister despre aceste probleme?
Din păcate, nu. Relaţia noastră cu Ministerul nu a fost una aşa cum ar trebui să fie. Îmi propun să găsesc o cale prin care să colaborez cu noul ministru, care este tânăr şi, poate, mai deschis. Nu înseamnă că dacă vor fi psihologi, problemele vor dispărea. Însă, cu siguranţă, dacă vor fi psihologi problemele se vor atenua.
Puteţi explica de ce ar avea nevoie copiii din gimnaziu de psiholog?
Fiecare vârstă are problemele ei. În perioada pre-adolescenţei sunt problemele specifice de confruntare cu familia pentru că este perioada în care se câştigă un anumit gen de autonomie. Copiii de astăzi au o dezvoltare şi somatică, şi psihică mai puternică decât acum 20 sau 30 de ani. Sunt convins că tinerii de azi sunt mai buni. Au alte oportunităţi, au alte soluţii şi alte oferte de viaţă. A ne compara este nepotrivit.
Care ar fi problemele cu care se confruntă liceenii?
Liceenii sunt mai puternic marcaţi de căutarea de sine. Ei vor să găsească răspunsuri, au şi un acut simţ al dreptăţii. Încep să vadă nedreptăţile, notele puse greşit, pilele, relaţiile, cunoştinţele. Nu întotdeauna profesorii sunt corecţi, nu întotdeauna aceşti liceeni primesc recompensa sau pedeapsa potrivită, iar asta îi pune într-un conflict puternic cu ceea ce simt şi cred.
Tânăra generaţie nu este în niciun caz o generaţie tembelizată. Sunt judecători severi a ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În plus, toate problemele de ordin emoţional sunt trăite mult mai amplu. Marea problemă a tuturor, şi copii şi adolescenţi este aceea că nu au încredere să vorbească cu propriii lor părinţi, considerând că ei sunt depăşiţi şi că nu merită să le spună problemele lor, pe motiv că le face morală sau că le vor planifica existenţa.
Ce pericole apar atunci când decid să nu discute cu părinţii?
Dacă nu există o persoană neutră, atunci vor alege lumea străzii, lumea găştilor, cei care oferă un soi de protecţie, de forţă şi de dominare. Forţa, dominarea şi mediocritatea şi resursele financiare sunt modele de urmat. E o aşa-zisă categorie de persoane care constituie modele de urmat.
E o aşa-zisă categorie de persoane care este de succes, dar sunt modele foarte proaste. Personalitatea tinerilor se formează prin raportarea la modele. Trebuie să facem în aşa fel încât profesorii sau oamenii cu realizări deosebite să constituie modele pentru tineri.
Apropo de problemele din şcoli. Sunt descoperiţi acum mai mulţi copii cu ADHD (Sindromul Atenţiei Deficitare – n.r.) decât în trecut?
În general, în psihiatrie, sunt tulburări sau boli la modă. Spre exemplu, la începutul secolului XX, boala la modă era isteria. În ziua de azi, din lipsa de specialişti riscăm o supradiagnosticare a ADHD-ului. Vorbim de o supradimensionare a numărului, aşa cum se întâmplă şi în cazul copiilor autişti. Şi autismul poate deveni o boală la modă în zilele noastre. Sunt multe situaţii în care diagnosticul este prost dat şi de fapt, copilul are cu totul altceva: întârzieri de dezvoltare cognitivă, intelectuală, sunt şi probleme familiale.
Ar putea fi decontate serviciile psihologice pentru aceşti copii?
Suntem de acord că aceşti copii trebuie să dispună de tratament şi de condiţii speciale, sunt tulburări extrem de severe, dar este necesar ca ei să fie selectaţi cu mare grijă. Dacă iei un copil care nu are tulburări severe şi îl introduci într-o zonă de copii cu tulburări, îl tratezi ca atare cu medicaţie şi injecţii specifice, l-ai nenorocit, ai făcut o legumă din el. Asta numesc eu inconştienţă.
Studiile şi cariera:
Este cadru didactic la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti începând cu 1991.
- În prezent, conduce Şcoala Doctorală a acestei Facultăţi.
- Din 2009, este şi preşedintele Colegiului Psihologilor din România. Totodată, profesorul Aniţei este preşedintele Comisiei de Etică din cadrul Consiliului Ştiinţific al Agenţiei Naţionale Antidrog şi preşedinte fondator al „Societăţii Române de Psihologie Experimentală Aplicată“.Profesorul Mihai Aniţei spune că este foarte important să avem psihologi în şcoli
Se încarcă comentariile...
