Putea fi salvată Stela Popescu?

Chiar nu trebuie să ai o diplomă în medicină pentru a recunoaşte că ceva la un om este nefiresc, anormal şi nesănătos.

Dragul meu,

Când persoana adultă din faţa ta brusc nu vorbeşte coerent, cu înţeles şi logică înseamnă că are o problemă, dacă nu cu abuzul de alcool sau alte substanţe (care afectează direct comunicarea verbală), obligatoriu una de tip neurologic.  

Când doamna Stela Popescu a încercat să susţină un discurs public în faţa a zeci de cetăţeni eleganţi ce şedeau relaxaţi cu şampania la masă, părea prea evident că semnele vizibile de la incoerenţă în exprimare până la nesiguranţa gesturilor indicau o dificultate. Întâi te asiguri prin întrebări directe. Apoi poţi solicita ajutorul unui medic, dacă eşti nesigur.

Explicaţiile participanţilor şi ale organizatorilor cum că au pus totul pe seama vârstei sau oboselii, că nimeni din sală nu era medic sau încă una, că s-ar fi putut simţi jignită de o astfel de întrebare sunt de-a dreptul penibile. M-am uitat repetat la acea secvenţă.

Sunt 3 minute în care nu ai cum să nu constaţi anormalul situaţiei. Nu am înţeles o boabă din mesaj, cuvintele nu aveau logică nici legătură, doamna Popescu era iritată, nervoasă, şi a reclamat starea în care se afla. Nu ţinea cu forţă microfonul, i-a căzut premiul din mâna dreaptă şi n-a sesizat acest aspect, nu a reacţionat, etc. Păi când o persoană este în disconfort (şi a spus asta în discurs) întâi îi oferi ajutor, indiferent dacă este un străin pe stradă sau un celebru actor. Se poate supăra dar dacă îi salvezi viaţa devine prioritar. Deci, chiar nu trebuie să ai o diplomă în medicină pentru a recunoaşte că ceva la un om este nefiresc, anormal şi nesănătos.

Cu atât mai mult astăzi când astfel de afecţiuni sunt extrem de des întâlnite. Fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva cu istoric de AVC.

Dr. Horaţiu Ioani, medic specialist neurochirurgie a comentat aceste imagini: „Se poate observa că dânsa are un limbaj incoerent, vorbeşte despre lucruri care nu au legătură cu evenimentul. Acesta era un prim semnal de alarmă. Anumite zone din creierul dânsei, unde este centrul vorbirii, nu primeau suficient sânge. Este incoerentă în limbaj, i-a scăpat acum ceva din mâna dreaptă, poate fi o neatenţie, dar şi un semn că e ceva mult mai serios. De exemplu, la AVC apare un deficit motor, mâna sau piciorul nu mai au forţă. Probabil era un AVC în desfăşurare în timp ce avea loc această filmare.”

Un alt medic, Dr. Ciuhodaru, specialist în medicina de urgenţă ne oferă o formulă consacrată pe care ar fi indicat să o reţinem: Formula FAST poate salva viaţa celui de lângă tine în cazul unui AVC. Ce poţi să faci simplu, ce poţi verifica, cum îţi poţi da seama? Sunt doar 3 întrebări atât de simple. Şi pentru asta nu ai nevoie de 6 ani de medicină. 

F (face=faţă): Rugaţi pacientul să zâmbească. Semne de alarmă: Faţa nu e simetrică sau gura e căzută într-o parte.

A (arms=braţe): Rugaţi pacientul să-şi ridice simultan braţele. Semn de alarmă: unul dintre ele rămâne mai jos

S (speech=vorbire): Rugaţi pacientul să rostească o propoziţie scurtă. Semne de alarmă: dizartie (dificultăţi în vorbire) sau afazic (nu îşi găseşte cuvintele).

T (time=timp): Rapiditatea intervenţiei este esenţială. Sunaţi imediat la 112 sau transportaţi pacientul de urgenţă la spital

Ulterior, IML-ul ne-a confirmat speculaţiile din prima zi. Da, a fost vorba de AVC:

„..moartea domniei sale a fost neviolentă, fiind datorată unui accident vascular cerebral hemoragic sever, incompatibil cu viaţa, care s-a putut produce la data de 22 — 23.11.2017”, deci probabil chiar imediat după seara cu pricina.

Din păcate, suntem o naţie caracterizată de infinită indiferenţă, necunoaştere şi mediocritate. Români cărora nu le pasă de vecinul lor sau de cel de pe stradă dacă este în necaz. Desigur îi putem invidia, îi putem ataca şi bârfi dar treaba asta cu săritul în ajutor nu ne prea convine. Şi nici nu cred că avem nevoie ca tot ce nu ne învaţă părinţii acasă să compenseze şcoala. Şcoala nu poate face în detaliu educaţie pentru sănătate, educaţie financiară, educaţie rutieră, educaţia civică, educaţia bunului simţ, etc. Să ai simţ civic te pot învăţa părinţii tăi sau dacă nu au apucat poţi tu să înveţi singur ulterior. Sute de clipuri pe internet şi imagini emoţionale sunt apreciate când oamenii ajută alţi oameni, în situaţii oarecum fireşti, dar ne impresionează pentru că sunt excepţii.

Vă mai dau un exemplu. Tot în acea seară de joi când am aflat vestea decesului mă întorceam cu un grup de prieteni de la Hanul Berarilor. La doi paşi de Unirii un domn trecut de 50 de ani şedea pe o bancă fiind plin de sânge pe partea frontală şi parietală a capului. Probabil căzuse de două ori. Eu cu o colegă, întâmplător cu studii în medicină, ne-am oprit şi alţi doi tineri care au solicitat ambulanţa. Dar ceilalţi care trecuseră înaintea noastră de zeci de minute, de ce nu s-or fi oprit în plină zonă centrală?

Ce face pe un om să fie atât de nepăsător când vede alt om în suferinţă?

Ce ne face atât de reci şi răi, egoişti şi lipsiţi de umanitate?