Reţeta autorităţilor din Giurgiu de jefuit orfanii

Foto: Arhiva

Sute de contracte de cumpărare a alimentelor pentru centrele de plasament din Giurgiu ar fi fost semnate cu încălcarea procedurilor de achiziţie publică, acuză DNA. Creierele jafului ar fi doi foşti înalţi funcţionari. O şefă din Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a recunoscut acuzaţiile, în timp ce fostul secretar al judeţului Giurgiu a recurs la dreptul de a nu da declaraţii.

„Deci, fapta noastră nu mai e c-am creat prejudiciu, fapta noastră e că suntem grup infracţional şi să ne ia pe sus pe toţi. Deci, asta e, nu c-am constituit prejudiciu...”, spunea într-o discuţie Liana Ţone, cea care în perioada 14 august 2002 – 5 aprilie 2005 a ocupat funcţia de director executiv adjunct la Direcţia economică a Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Giurgiu.

Luna trecută, Ţone a fost trimisă în judecată de procurorii DNA pentru abuz în serviciu în formă continuată (719 acte materiale). În acelaşi dosar a mai fost trimis în judecată, fostul secretar al Consiliului Judeţean (CJ) Giurgiu, Florian Dinu, acuzat de instigare la abuz în serviciu şi trafic de influenţă. 

Cei doi foşti funcţionari sunt judecaţi pentru modul în care DGASPC Giurgiu a dat sute de contracte supraevaluate unor firme de casă sau unor societăţi în spatele cărora s-ar fi aflat Florian Dinu. Era vorba de activităţi de aprovizionare a Centrelor de plasament din Giurgiu cu produse alimentare şi nealimentare şi de activităţi de reparaţii la Centrul de plasament „Sfinţii Mihail şi Gavril” din localitatea Slobozia (Giurgiu). CJ Giurgiu s-a constituit parte civilă în acest caz şi cere 1.003.807 de lei, prejudiciul rezultat în urma achiziţiilor nelegale de bunuri şi lucrări. Potrivit dosarului aflat pe masa judecătorilor de la Giurgiu, Liana Ţone a recunoscut acuzaţiile procurorilor, iar Florian Dinu şi-a rezervat dreptul de a nu da declaraţii. Alături de aceştia vor mai fi judecaţi trei afacerişti giurgiuveni – Florian Roşioru, Ion Lupu şi Florentin Marinică – pentru complicitate la abuz în serviciu.

Procedura formală

Modalitatea prin care aceste proceduri au avut loc este identică: administratorii sau conducătorii Centrelor de plasament întocmeau Referate cu privire la produsele de strictă necesitate, referate care ajungeau la reprezentanţii legali sau delegaţii firmelor de casă. Afaceriştii cumpărau marfa din depozitele en-gros din Bucureşti şi o livrau centrelor de plasament. Potrivit anchetei, procesele-verbale de achiziţie publică, aşa-zisele oferte de participare la procedura publică, dar şi alte acte, ar fi fost falsificate. Totul ar fi fost dirijat de Dinu şi Ţone.

Ancheta a scos la iveală că membrii Comisiei de analiză a ofertelor se făceau că-şi fac treaba, deoarece câştigătorii erau ştiuţi. „Din câte reţin, procesele-verbale erau deja completate cu firma declarată câştigătoare”, a declarat în faţa anchetatorilor una dintre membrele din Comisie. „Aparenţa creată de prezentarea facturilor era că produsele erau deja livrate. Acest lucru arată într-adevăr că procesul-verbal de selecţie era întocmit pur formal... În general era vorba de produse alimentare necesare copiilor”, a spus un alt membru al Comsiei.

Una dintre angajatele de la DGASPC Giurgiu a explicat inclusiv ce i se spunea când afaceriştii veneau cu actele la semnat. „De câte ori îl întrebam ce-i cu aceste procese-verbale el îmi dădea ca justificare faptul că aceşti copii trebuie să mănânce şi este urgent să semnez documentele. Dacă insistam cu întrebările, iritat, Roşioru Florin mă trimitea la şefi. Eu semnam doar după ce procesul-verbal era semnat de Ţone Liana care avea ca atribuţii acordarea vizei «Bun de plată».”, a spus aceasta. „Nu aveam cunoştinţe în legătură cu achiziţiile publice şi nici nu am fost instruită în acest sens”, a  ridicat din umeri funcţionarul.

„Tot timpu' mie mi s-a forţat mâna“

După ce au aflat că au intrat în vizorul procurorilor, cei implicaţi au început să dea vina unii pe alţii. Cel puţin aşa reiese din interceptările ambientale făcute de procurori. De exemplu, Liliana Ţone se scuza că a acceptat propunerile lui Florian Dinu arătând că ar fi făcut totul pentru copii care erau în grija statului. „Aşa a creat aceste firme şi le-a... mi le-a adus şi el îmi asigura continuitatea în desfăşurarea activităţii. Deci, am considerat că decât să stau şi să moară copii în centre şi să nu găsesc pe nimeni, am acceptat pe ci... Deşi ştiam cine e şi de ce e... Da, asta o să spun”, făcea planul fosta directoare din DGASPC Giurgiu.

Necesitatea de a asigura mâncarea copiilor din centre era invocată pentru a justifica comisioanele mari. Liliana Ţone îşi făcea planul ce va spune la DNA când o să fie întrebată de acest lucru: „Cel puţin pe mine o să zică: «A, păi, ştiai, ştiai şi ce adaosuri comerciale practicau, ştiai şi de ce i-ai acceptat?». «Păi, i-am acceptat, că ne încadram în prevederile bugetare şi nu veneau alţii.»”.

„Da' vreau să spun că mie tot timpu' mie mi s-a forţat mâna, mă punea în faţa faptului împlinit de nici n-aveam ce să fac. Ce procedură să fac eu în condiţiile astea? Răcnea şi făcea în toate felurile... «Dă-mi drumu' la bani!», ţipa la fiecare în parte, ziceai că... Îţi aminteşti cum făcea”, explica care urma să fie apărarea Liliana Ţone care însă nu era foarte sigură că asta ar urma să mărturisească în faţa anchetatorilor. „Deci, în sufletu' meu eu aş simţi nevoia să spun adevăru', da' nu ştiu, acum să văd ce-mi spune şi asta. E bine sau nu e bine ce fac? Pot să demonstrez eu mai departe dacă spun adevăru', mă, mă lupt cu morile de vânt?”, se întreba Liliana Ţone.

Exemplul „Radu Mazăre“

Unul dintre planurile celor implicaţi a fost ca la DNA să nu declare nimic, şi au dat exemplu cazul fostului primar al Constanţei, Radu Mazăre, trimis în judecată în dosarul „Retrocedărilor de pe litoral”, alăuri de mai mulţi funcţionari din primărie. În dosarul lui Radu Mazăre, toţi cei implicaţi au negat acuzaţiile. Liliana Ţone explica sfatul primit: „«Dosaru’ primăriei lu’ Mazăre. Sunt treizeci şi şase de oameni implicaţi. Băi…» zice: «Da’ sunt beton! Toţi vorbesc aceeaşi vorbă. Nici unu’ nu zice că ăla a făcut, că ăla a dres, că…». Zice: „N-au avut, n-au avut breşă să intre să intre ăştia de la D.N.A., n-au avut ce să facă, pentru că toţi au vorbit aceeaşi vorbă.» Da’ dacă noi ne ducem şi ne… Unu’ declară într-un fel, unu’ într-un fel îţi dai seama că se scarmă c***’ de nu se mai poate.”, era nemulţumită fosta şefă a DGASPC Giurgiu. 

Florian Dinu era de aceeaşi părere, atunci când discuta cu afaceristul Florentin Marinică. „Eu vă spun un lucru, dacă vă spargeţi între voi, vă băgaţi cu toţii în (foloseşte un cuvânt obscen – n.r.). Poa’ să declare oricine, orice! Importante-s semnăturile şi documentele! Pricepi?... Poţi să-i spui că i-ai dat lu’ Papa Pius de la Roma!”, explica fostul secretar al judeţului Giurgiu. Acesta încerca să arunce vina pe Liliana Ţone. „Stai liniştit! Nu e… Dacă e ceva nasol, e la Liana. Că am nişte surse, pe nişte documente, ce-a făcut ea p-acolo. În rest, nu e nimic!”, era relaxat Florian Dinu.

„Am acţionat mai degrabă ca un angajat“

Afaceristul Florentin Marinică a explicat la DNA că a semnat facturile de aprovizionare la ordinul fostului secretar al judeţului. „Mi s-a spus de către Dinu Florian să aprovizionez centrele de plasament cu diverse produse, sens în care mă deplasam la furnizori, ridicam marfa şi o transportam la centru. Nu puteam ridica marfă fără să semnez, astfel încât este adevărat că am semnat acele facturi, fără să ştiu numărul acestora. Pentru activitatea mea am fost plătit de Dinu Florian cu un milion jumătate - două pe lună din 2002 până în 2005, aproximativ 3 ani, fără să pot preciza exact datele. Am acţionat tot timpul la indicaţiile lui Dinu Florian”, s-a disculpat acesta.

La rândul lui, omul de afaceri Ion Lupu, care era administrator şi asociat în două societăţi, a dat o declaraţie aproape similară la DNA. „Doresc să precizez însă că în legătură cu cele două firme am acţionat mai degrabă ca un angajat al numitului Dinu Florian şi nu ca un asociat sau administrator, primind şi o remuneraţie în acest sens. În realitate ambele firme erau controlate, conduse, coordonate de Dinu Florian. Am acceptat acest lucru datorită problemelor financiare deosebit de grele din acea perioadă şi sub promisiunea făcută de acesta că în schimbul acestor servicii mă va plăti lunar cu suma de 30-40 milioane de lei vechi, asigurându-mă la început că voi avea o anumită libertate în administrarea firmei”, a explicat Ion Lupu. El a explicat că de fapt a fost plătit cu 5 milioane de lei vechi şi că nu avea niciun cuvând de spus în administrarea societăţilor.