În dialog cu reprezentanţii Comisiei Europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Trebuie să dialogăm cu reprezentanţii Comisiei Europene! Trebuie să fim un partener onest şi angajat în raport cu instituţiile europene!

Acestea sunt două tipuri de mesaje deseori evocate în discursul public din România cu care sunt de acord şi care au făcut mereu parte din convingerile mele despre modul în care ţara noastră trebuie să trateze relaţia cu partenerii externi. 

România reprezintă o ţară importantă la nivel european şi dacă doreşte să conteze trebuie să îşi prezinte punctele de vedere inclusiv pe subiectele cele mai dificile. Avem nevoie să ieşim din defensivă, trebuie să ne comportăm cu profesionalism şi decenţă apărând punctele de vedere instituţionale dar şi solicitând clarificări acolo unde poate este nevoie de un plus de informaţie.

De aceea, într-o manieră pro-activă, am făcut acest lucru, atât atunci când eram membru al Parlamentului European, unde am construit platforme de dialog între aleşi parlamentari din Europa dar şi din Statele Unite, cât şi în Guvernul României, unde am avut şansa să realizez un Trio la nivel de miniştri ai afacerilor europene ce cuprindea Franţa, Germania şi România. Nu este inutil să menţionez că am reuşit să port discuţii cu mulţi oficiali europeni cărora le mulţumesc pentru disponibilitatea de a lucra împreună la o serie de proiecte importante pentru România şi Uniunea Europeană. Astfel, în Parlamentul European am reuşit să generez proiecte pilot în valoare de aproape 60 de milioane de euro şi am reuşit să obţin pentru România Preşedinţia Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării.

Realizarea acestor lucruri nu a fost deloc uşoară, iar discuţiile au atins uneori punctele cele mai divergente, dar acolo unde nu există dialog, nu există soluţii. Această credinţă fermă a mea m-a condus uneori în ipostaze diferite. Ultima dintre ele să asist la solicitarea Primului Ministru al României şi cu acordul explicit al Comisiei Europene, la schimbul de puncte de vedere tehnic care s-a purtat între experţi români şi europeni privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Primul lucru pe care am fost forţat să îl constat a fost că în ciuda dorinţei ambelor părţi de a purta un dialog, schimburile de puncte de vedere stagnaseră deja de foarte mult timp. România avea nevoie să prezinte propriile argumente, menţionate în documentele oficiale aprobate de partenerii instituţionali, instituţiile europene aveau nevoie de informaţii în timp real. Nimic special, nimic extraordinar, doar rutina unui dialog normal între părţi, necesar pentru bunul mers al lucrurilor. Este în definitiv un mecanism de cooperare în care părţile trebuie să fie egale.

Surpriza a fost însă să remarc exagerările privind acest dialog şi atacurile la care au fost supuşi experţii care participau la discuţii. Oameni cu zeci de ani vechime şi o expertiză deosebită au fost atacaţi ca şi cum dialogul cu reprezentanţii Comisiei Europene ar fi fost ceva rău. Persoane cu o înaltă integritate morală şi profesională erau atacaţi de cei care solicitau în trecut un dialog pentru că întocmai participau la acest dialog. Am văzut de asemenea articole care cu foarte mare agresivitate mă criticau pe mine pentru că sunt un social democrat care are relaţii prea bune cu partenerii europeni - ca şi cum asta ar fi o culpă. Aş fi înţeles aceste atacuri de la cei care pretind că Uniunea Europeană ar fi ceva rău, dar să observ dublu discurs de la cei care în alte momente solicitau cooperarea cu instituţiile europene mi se pare incorect şi lipsit de scrupule. Credeam că putem să rămânem consecvenţi, că România trebuie să poarte un dialog cu partenerii noştri europeni.

Şi dialogul a fost unul constructiv, aşa cum a fost de altfel evocat în discursul reprezentanţilor Comisiei Europene. În ciuda atacurilor primite, putem constata faptul că în ultimele săptămâni Ministerul Justiţiei a elaborat raportul de progres privind MCV, a convocat o şedinţă de lucru a Comisiei MCV şi a iniţiat un schimb de puncte de vedere cu instituţiile din domeniu pe acest subiect. De asemenea, Guvernul României a reuşit că închidă un punct important, restant de multă vreme, mai exact aprobarea Directivei Europene privind protecţia victimelor ce oferă garanţii suplimentare persoanelor aflate într-o astfel de situaţie ridicând standardele în domeniu. Alte directive la fel de importante urmând a fi aprobate în cel mai scurt timp. Nu în ultimul rând executivul a aprobat Codul de Conduită al miniştrilor, completând textul cu angajamente ferme privind integritatea membrilor Guvernului şi neimplicarea în actul de justiţie.

Cu toate acestea, persoane cu diverse interese, politice, financiare şi personale, tot continuă asaltul asupra dialogului cu Comisia Europeană. Uneori la Bucureşti, alteori la Bruxelles. Ultimul exerciţiu pornit din imaginaţia unor persoane lipsite de scrupule a fost să arunce pe piaţă o intoxicaţie privind aprobarea în ultima şedinţă de Guvern a unor ordonanţe în domeniul justiţiei care ar fi afectat sistemul. Nimic mai fals. Declaraţii de presă la Bruxelles, scrisori redactate la Bucureşti, atacuri, ameninţări, reacţii, un scandal uriaş, un dialog al surzilor. Surprinzătoare aceste reacţii dar apărute ca urmare a unor intervenţii voite de a discredita calea dialogului. Dezamăgitor a fost însă şi faptul că au fost privilegiate acele surse de către oficialii europeni, în detrimentul cooperării loiale cu Statul român, mai ales că în ultima şedinţă de Guvern au fost aprobate puncte importante din MCV. 

La finalul zilei, cine a avut de pierdut din aceste informaţii false vehiculate la cel mai înalt nivel? România. Dar şi Uniunea Europeană. Cine oare îşi doreşte cu atâta insistenţă să atace interesele României şi să nu existe un dialog cu instituţiile europene? Cine are aceste frustrări încât să atace România pentru propriul ego informând eronat partenerii europeni, presa şi decidenţii? După ultimele articole apărute în presă am început să constat cu tristeţe că aceste informaţii vin de la oameni care ar fi trebuit să apere interesele României. Dar nu mă mai miră nimic. Aşa cum am luptat pentru principiile mele când am ocupat precedentele demnităţi publice, uneori până la a fi dispus să îmi pun în pericol imaginea şi munca depusă demisionând pentru aceste principii, voi continua să fac acest lucru în continuare.

Ne aflăm astăzi într-o situaţie inedită pe care trebuie să o constat cu tristeţe. Pro-european convins, şi militant pentru promovarea valorilor europene încă de la aderarea la Uniunea Europeană, remarc astăzi cum retorica europeană a devenit pentru unii doar un arsenal politic în lupta lor pentru putere. În loc să demonstrăm prin fapte ataşamentul faţă de parcursul european al României, unii caută să arunce România în prăpastie. În loc să îi sprijinim pe cei care arată că prin dialog putem să construim punţi de legătură în interesul ţării şi al Uniunii Europene, aruncăm cu pietre doar pentru că puterea politică, funcţiile şi frustrările personale sunt mai importante decât soluţiile care pot conduce ţara pe drumul cel bun. 

Dublul discurs şi dublul standard sunt la ordinea zilei. Cei de dreapta spun mai nou că nu vor ordonanţe de urgenţă deşi guvernele de dreapta au folosit aceste metode şi asumări de răspundere pentru a face schimbări în domeniul justiţiei, spun că nu vor amnistia dar se ascund în spatele imunităţilor, spun că apără ţara de corupţi şi pun persoane acuzate de corupţie pe listele pentru europarlamentare, spun că susţin un discurs pro-european şi pun pe liste persoane care au atacat Uniunea Europeană în direct la televizor la ore de maximă audienţă, lista putând continua.

România are nevoie de un dialog constructiv şi tehnic cu instituţiile europene. Acesta însă trebuie să fie bazat pe încredere, respect reciproc şi colaborare loială în limitele date de competenţele legale ale fiecărei părţi. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite