În ziua doliului naţional pentru regina Ana, să aprindem o lumânare şi pentru Corneliu Coposu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

11 noiembrie 1995. Corneliu Coposu, liderul incontestabil al forţelor democratice din România post-decembristă, trece în nefiinţă. Regimul Iliescu refuză declararea zilei de doliu naţional pentru a comemora dispariţia Seniorului.

Comuniştii, securiştii şi şleahta lor de emanaţi ai Revoluţiei nu-l puteau ierta pe omul a cărui viaţă a fost ca o palmă pentru ei, deoarece le-a demonstrat că poţi trăi şi altfel: demn, cinstit, dedicat binelui public.  

Sincer, cred că dacă în cazul lui Corneliu Coposu nu a fost posibilă declararea unei zile de doliu naţional, ar fi fost normal ca nicio altă personalitate din România să nu mai beneficieze de o asemenea onoare, indiferent de cine ar fi vorba. Ar fi fost normal ca reprezentanţii statului român să-şi asume pe viitor această poziţie, chiar dacă are la bază o gravă nedreptate.

Din păcate, guvernul Tăriceanu nu a făcut acest lucru în cazul Patriarhului Teoctist. Trist. Corneliu Coposu, un erou al închisorilor comuniste, un simbol al democraţiei pus în umbră, cel puţin la nivel de respect oficial, de Patriarhul Teoctist, un controversat lider al BOR care îi trimitea osanale lui Ceauşescu în timp ce românii erau împuşcaţi pe străzile din Timişoara.  

Mulţi ar putea spune că ceea ce afirm eu acum este o exagerare, că gestul lui Tăriceanu a fost unul normal, că cel al lui Iliescu nu, că societatea a evoluat şi a devenit mai tolerantă, că valorile trebuiesc recunoscute şi respectate indiferent de opţiunile politice, etc. Fals. Peste ani, copiii din România ar putea învăţa la şcoală despre marile personalităţi pentru care statul roman a decretat zi de doliu naţional. Vor afla printre altele că Iosif Vissarionovici Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Patriarhul Teoctist şi, mergând pe această logică a uitării, poate şi Ion Iliescu, marele făuritor de mineriade, au fost onoraţi cu această recunoaştere oficială. O înşiruire de criminali, dictatori şi colaboratori ai unui regim criminal, puşi laolaltă cu personalităţi importante va bulversa percepţia copiilor despre ce a fost rău şi ce a fost bine în trecutul nostru istoric.

Revenind la actualitate, nu cred că funerariile Reginei Ana trebuiau să depăşească cadrul privat al Casei Regale. Nu cred că statul roman trebuia să decreteze zi de doliu naţional. Nu era cazul. Nu neapărat din cauză că cei mai vajnici susţinători ai acestei decizii sunt urmaşii comuniştilor şi securiştilor, veniţi în hoardă pe la televiziuni să-şi exprime regretul pentru dispariţia reginei ca într-un ritual de exorcizare pentru nedreptatea făcută în 1995, ci doar din respect pentru memoria lui Corneliu Coposu şi a altor sute de mii de eroi din  închisorile comuniste care n-au beneficiat de acest lucru. Mai mult, Casa Regală ar fi trebuit să refuze gestul autorităţilor. Nu cred că Regina Ana va fi mai iubită sau mai stimată de români pentru că are o zi de doliu naţional. Corneliu Coposu nu a avut, dar amintirea lui va dăinui peste ani în sufletele noastre.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite