Afacerea Cantacuzino. Keep it simple, stupid!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Premierul Tudose este nervos. S-a supărat atât de tare că ministrul Sănătăţii a încercat să-i pună în cârcă responsabilitatea unui grup interministerial privind relansarea producţiei de la Cantacuzino, încât era cât pe ce să-l demită pe secretarul de stat care a livrat propunerea în absenţa ministrului Bodog. Oricum perspectiva unei noi comisii, cu şedinţe şi cu memorandumuri, dar fără pic de responsabilitate, pare a deveni certitudine.

Nu îmi dau încă seama dacă premierul este bine intenţionat sau doar mimează, aşa, pentru impresia artistică. Problema este veche, ministrul este deja vechi, având cartoful fierbinte încă din precedentul mandat, doar premierul este nou. De 27 ani institutul Cantacuzino este doar o afacere de succes pentru angajaţi, pentru furnizorii de servicii şi materiale inutile şi cu pierdere prtmsnrntă pe seama bugetului de stat.

Creditându-l însă pe domnul Mihai Tudose cu prezumţia de bună credinţă îi transmit doar un singur sfat, pe care americanii îl aplică de aproape 70 de ani: "Keep It Simple, Stupid" (”Fă-o simplă, prostule!” -  principiul simplicităţii  sau principiul KISS, fiind folosit în armata americană începând cu anul 1960). Soluţia nu este fuga de responsabilitate ci tocmai asumarea ei!

Despre viziune

În primul rând, viziunea privind această afacere trebuie să fie limpede şi se pare că nu este! În urmă cu două săptămâni, tot într-o şedinţă de guvern, pentru public, premierul afirma: ”..să avem şi noi în ţara aceasta o fabrică de vaccinuri ale noastre, da?”. Dar aici nu este este vorba de mândria naţională şi nici măcar de eventualitatea asigurării tuturor vaccinurilor obligatorii în prezent!

Importanta strategică justificată a unei secţii de producţie autohtonă este strict legată de eventualitatea izbucnirii unei epidemii de genul gripei noi. România trebuie să aibă posibilitatea teoretică de a produce vaccin pentru români fără a aştepta până când marii producători vor fi capabili să comercializeze un astfel de produs pe întreg mapamondul. Vorbim de un decalaj de 6-9 luni de aşteptare, care se poate traduce în mii şi zeci de mii de morţi şi pierderi economice de miliarde. Trebuie să ţinem cont că un asemenea eveniment se poate produce sau nu! În aceste condiţii şi numai în acestea, preţul şi rentabilitatea nu mai contează! În rest, nu avem absolut nici un motiv să credem că România ar putea deveni un mare producător de vaccinuri, nu avem absolut nici un avantaj strategic care să sprijine o asemenea ipoteză!

Despre piaţa de desfacere a produselor

Deci, importanţa proiectului este strict de siguranţă şi nu ţine de rentabilitate! O linie mică de producţie, aşa cum este cea de la Cantacuzino, nu va putea produce niciodată vaccinuri la preţuri competitive. Una este să cumperi leuştean cu legătura şi alta cu tirul, nu-i aşa?! Guvernul trebuie să găsească soluţia garantării pieţei, la intern, la un preţ necompetitiv, adică peste cel oferit de un producător extern sau, mai bine zis, ocolind o licitaţie. Un mare producător poate oricând să facă dumpping. O firmă de stat nu are această posibilitate! Problema nu este simplă, trebuie să ţinem cont de obligaţiile pe care ni le-am asumat ca membri ai UE, fără subvenţii, fără concurenţă neloială. Aici Guvernul joacă un rol esenţial, având capacitatea de a folosi sau crea prevederi legale, eventual legate de securitatea naţională. Din această perspectivă, cel mai probabil locul secţiei de producţie nu este la Ministerul sănătăţii, nici la cel al Cercetării ci la cel al Apărării Naţionale!

Despre personalul de strictă specialitate

În general, proiecţia publică privind producţia de medicamente şi vaccinuri este deformată. Azi, astfel de unităţi de producţie beneficiază de multiple automatizări iar personalul este extrem de redus, de ordinul a 10-20 de persoane de înaltă specialitate. Salariile în producţie nu sunt mici iar salariaţii nu sunt o oaste de strânsură! Deci Guvernul trebuie să găsească soluţia unor salarii competitive (altfel cei câţiva specialişti sunt imediat racolaţi de sectorul privat). Un astfel de mix, salarii mari şi rentabilitate scăzută valoric, vizând pregătire eminamente pentru situaţii nedorite, de evitat, dar care să ne găsească pregătiţi, ne duce din nou cu gândul la Ministerul Apărării Naţionale. Este o soluţie ca fidelizarea personalului să se facă şi prin militarizarea unităţii!

Despre alt personal decât cel legat direct de producţie

O unitate de producţie se bazează însă şi pe alt personal, de asemenea important, pe care însă o mică secţie nu şi-l permite. Mă refer la jurişti care se ocupă de avize şi licenţe, la specialişti în achiziţii de specialitate, la specialişti în distribuţie etc. Cum astfel de personal aflat la dispoziţia unei secţii minuscule nu poate fi viabil economic, prima soluţie care ar trebui testată ar fi alipirea secţiei de producţie (şi numai a acesteia) la Antibiotice IAŞI S.A., singură unitate de producţie de medicamente în care statul are participaţie.

Despre Institutul Cantacuzino

Am lăsat la urma una din cauzele eşuării Institutului Cantacuzino. Averea acestei instituţii este una extrem de tentantă însă cu multe incertitudini juridice. O pletoră de vulturi politici s-au năpustit asupra sa cu gândul la clădiri şi terenurile sale, fiind complet neinteresaţi sau de-a dreptul incompetenţi în ceea ce priveşte producţia de vaccinuri. De aceea, o soluţie de bun simţ ar trebuie să fie dezmembrarea producţiei de restul activităţii, dacă într-adevăr obiectivul real este relansarea economică a secţiei de vaccinuri.

În loc de concluzie

Acest proces, chiar simplificat, nu este însă unul simplu dacă răspunderea va fi disipată, împrăştiată. Afacerea Cantacuzino, până la stabilizarea ei, trebuie să aibe un singur manager de proiect. Dacă ministrul sănătăţii a eşuat, şi se pare că aceasta este realitatea, premierul poate numi un secretar de stat sau un consilier de stat, aflat neapărat în subordinea sa directă, care să aibe o singură sarcina şi un calendar strict: până la 31 decembrie 2018 să fie va fi produsă o nouă serie de vaccinuri, într-o unitate reorganizată juridic şi administrativ, care să colaboreze dar să nu depindă de institutul Cantacuzino, fie lacătul ar trebui pus pe acest vis frumos, pentru totdeauna!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite