Alina Mungiu-Pippidi: Democraţia fără alegători. Şi care e soluţia
Cîtă legitimitate au alegeri precum cele locale parţiale, unde doar 33 la sută din alegători s-au dus la urne, sau cele legislative franceze, unde rata de participare a scăzut sub cinzeci la sută pentru prima dată, şi care sunt cauzele şi soluţiile acestei slabe participări la vot?
În primul rînd, legitimitatea. Ea este şi continuă să fie superioară oricărei situaţii fără alegeri şi dacă merită să discutăm cum să ridicăm participarea nu merită să minimalizăm legitimitatea unor alegeri libere şi corecte, cum facem noi mereu (PSD a fost ales doar de nu ştiu cît la sută, etc). Dacă la Craiova au ieşit doar 18 la sută din oameni să voteze noul primar, asta arată estimarea oamenilor faţă de valoarea ofertei şi impactul unui nou primar asupra vieţii lor. Cine nu s-a dus la vot a delegat reprezentarea cui s-a dus, deci nu e ca şi cum cine nu se duce lipseşte legitimarea alegerilor de procentul său. Oamenii care au vrut să fie reprezentaţi au fost diverşi, dovadă procentele pentru mai multe partide, şi cel puţin la Craiova şi opţiunea majoritară a fost clară. Alegerile sunt deci legitime. Mulţi alţi factori sabotează legitimitatea localelor la noi (lipsa de descentralizare fiscală şi puterea discreţionară a autorităţilor judeţene sau locale, care împing la traseism, de exemplu) mult mai mult decît participarea.
Bravo celor care s-au dus la vot şi toate partidele care nu au reuşit să mobilizeze mai mulţi oameni să se întrebe ce pot face mai bine pe viitor.
Ca să vedem care sunt soluţiile, hai mai întîi să vedem cauzele:
Unu. Corupţia, manifestată prin traseism, primari corupţi care succed altor primari corupţi, etc, pare să joace un rol. Dar rolul e ambiguu. Sigur că la Bucureşti anchetarea masivă a primarilor de dreapta, gen Chiliman, Videanu, etc, a demobilizat electoratul de centru dreapta, care a lăsat teren liber Gabrielei Firea, dar la Prahova lumea a votat-o pe fiica baronului, în altă parte a fost votat fratele primarului (că omul era în puşcărie), la Lupeni s-a ajuns la al treilea membru al familiei, iar în unele locuri s-au ţinut manifestaţii şi primarii sub control judiciar s-au întors la lucru sau au fost realeşi (manifestaţiile sunt semne de mobilizare, nu de demobilizare). Sunt şi exemple diferite, la Teleorman a pierdut un penal susţinut de PSD, deja de două ori condamnat şi care tot mai candida. Iaca, de asta nu le iese la PSD amnistia, că eu le-aş da-o (şi lui Băsescu) în schimbul retragerii perpetue, dar ei vor şi amnistie şi să ne conducă pe mai departe, cu alte cuvinte vor să fure nepedepsiţi. Deci corupţia deprimă participarea la vot în general, cu excepţii mari însă pe care sper să le explic prin cauza următoare.
Doi. Anticorupţia, manifestată prin legi noi electorale care au scos practic afişajul stradal şi orice formă de campanie (că se finanţau mai mult la negru sau băgau partidele în datorii) şi prin arestarea de primari populari, care făceau ce puteau pentru comunitatea lor, în cadrul unui sistem de firme favorite, nepotisme locale, etc , dar din care profitau destui. Conform istoricului american Perri Arnold, lichidarea maşinilor clientelare de partid, care plăteau să aducă oamenii la vot, şi trecerea de la partidul clientelar la cel programatic a dus la prăbuşirea participării electorale în SUA acum în jur de o sută de ani, aşa s-a ajuns la cei circa 40 la sută care mai votează azi (şi despre care se spune regulat, ori de cîte ori iese cine nu trebuie, că nu asigură suficientă legitimitate etc.). Se poate argumenta că votanţii care au rămas sunt cei ideologici şi cei şaizeci la sută votau pe bază de reţea de patronaj, deci iată că nu participarea sută la sută e soluţia bunei calităţi a guvernării. De atunci, integritatea publică nu a făcut decît să crească.
Trei. Defrancizarea. După cum tot spun de cîţiva ani, birocraţia excesivă din domeniul identităţii populaţiei la noi face ca să existe sute de mii, poate peste un milion (ultima oară cînd am verificat eu acum trei ani era peste) de oameni care nu au cum vota, că nu au acte complete, mutaţii, etc, mai ales în absenţa listelor speciale de vot. Ultimele legi electorale şi în general tendinţa de a înregistra votanţii, corectă din punct de vedere al prevenirii fraudei electorale scade din participare, cum s-a văzut destul de dramatic în decembrie trecut. Mai adăugaţi şi pe cei plecaţi fără acte în restul Europei şi veţi vedea că rata participării e de fapt mai mare, totalul de votanţi e mai mic decît ce avem noi în liste.
Opţiuni?
Vot obligatoriu. Pe lîngă că e greu implementabil, şi am da arme local exact celor de care sperăm să eliberăm votantul într-o zi (iarăşi trimitem şeful de post să scoată baba sau ţiganii la vot), nu e clar nici de ce aducem la vot oameni care nu vor să vină, că nu au o opţiune clară sau motivată.
Vot în două tururi de scrutin. După cum i-am explicat pe vremuri preşedintelui Băsescu, care a făcut din asta o propunere, din păcate aşa rămasă, există multe avantaje ale acestui tip de vot, mai ales în ce priveşte alianţa la vedere între partide şi marginalizarea opţiunilor extremiste, este un vot care ajută centrul, după cum vedem în Franţa. Dar după cum vedem tot acolo, nu ajută neapărat şi participarea, care are mai puţin de a face cu sistemul de vot. M-am supărat pe administraţia Iohannis că nu a apărat votul în două tururi de scrutin în martie 2015, cînd alianţa Politică fără bariere accepta nişte schimbări mai degrabă proaste fără nici un fel de protest (eu nu eram în ţară, Nicuşor Dan a încercat să se opună, dar fără ecou), dar ceea ce au făcut i-a costat mai ales pe liberali, pentru că impactul a fost mai mare asupra unor potenţiale majorităţi anti-PSD, dar nu asupra participării. La mine la Sinaia, şi în alăturatul Buşteni primarii sub control judiciar au luat din turul unu majorităţi absolute. Gabi Firea a fost şi ea aproape, şi nu din pricina sistemului de vot. Nu mai vorbim că ambele sisteme sunt perfect constituţionale, mai toate sistemele electorale fiind în ambele feluri, şi numai amatorismul Clotildei Armand de la USR şi al cui îl alimentează pe Liviu Avram, un foarte bun ziarist de investigaţie fără competenţe însă în zona constituţională, a dus la o sesizare pe tema asta - care a fost evident, respinsă, sau neconstituţionale ar fi toate alegerile noastre legislative din 1990 încoace.
Motivarea votanţilor altfel decît prin alocaţii preferenţiale, adică prin carisma candidaţilor, programe inovative şi concrete? Parcă pe aici e soluţia, de ce să ieşim să votăm pe alde Ştefănescu, Buşoi, Tomac, Chichirău... moartea pasiunii. Sau pe Iulian Bulai, să ne facă grup ecumenic la Parlament... că exact pentru asta e Parlamentul, nu şi-l putea face la el la bloc. Mai ales pentru USR, care a fost creat ca să aducă votanţi noi în politică, cum se poate face asta cu oameni fără notorietate şi fără carismă, aleşi de nişte agenţi de publicitate care se feresc de „produse controversate”, cum se spune în jargon, şi astfel selectează doar persoane care nu mobilizează pe nimeni, sunt şterşi...
Votul electronic? Da, deşi puţine ţări îl folosesc masiv (Estonia), ar rezolva zona urbană. Ar costa însă mult şi aveţi încredere în Serviciul Special de Telecomunicaţii? Riscul de fraudă în ţara hackerilor şi în care generalii mai fac şi cîte un partid să iasă de o majoritate parlamentară sau se adună în noaptea alegerilor la o aniversare e mare...
Reintroducerea unei campanii mai atractive? Da. Mai ales că restricţiile ne-au scos doar afişele, nu şi pe „Cioloş, fiul lui Soros”, cu un CNA slab degeaba pui restricţii, arunci copilul din copaie şi rămîn zoaiele.
Să alegem înţelept, mai ales că am rămas aşa puţini care alegem.
Puteţi comenta acest text pe România Curată
Se încarcă comentariile...
