Alina Mungiu-Pippidi: Ce mai e de ales din alegerile astea

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Societăţii Academice din România (SAR)

Listele „negre” cu candidaţi sunt gata, şi au fost trimise partidelor cu termenul de 72 de ore pentru contestaţii individuale sau ca să retragă de pe liste candidaţii cu probleme de integritate.

Asta e vechea procedură, şi e bună, pentru că întregul exerciţiu, ca şi la semnarea declaraţiilor de integritate, e unul în care cooperăm cu partidele, nu vrem să le subminăm, ci să le ajutăm să evolueze. Nu suntem, ca Iliescu în 1990, contra partidelor. Doamne, iartă-ne, că iarăşi au ajuns nouăzeci la sută din români să îi dea dreptate, rar popor mai nevrednic de libertatea pe care le-ai dat-o.

Măcar de am avea partide, nu doar nişte familii extinse! Pentru că anul acesta, mai mult ca în 2004, sau 2008, asta mă frapează citind sute de biografii compilate de ziariştii de investigaţie ai României curate, structura de bază a politicii româneşti e familia, mai mult decît oricînd.

Ea arată aşa. Tata e şef de consiliu judeţean (sau a fost) şi  director executiv al celei mai mari utilităţi din subordinea Consiliului Judeţean. Cînd nu e una, e cealaltă, şi pe cealaltă poziţie e ginerele, sau finul. Fiul e angajat tot acolo. Fata e pe listă la Cameră, i s-au plătit studiile la LSE şi cum proastă nu e şi ştie englezeşte şi-a luat diploma şi acuma coboară vîrsta medie a listei cu 25 de ani. Avea alte planuri în viaţă ea, mititica, dar dacă DNA anchetează şi tatăl, şi fratele, trebuie să se sacrifice. Cumnatul sau fratele conduc vreo deconcentrată, din alea care nu ne controlează, sau chiar poliţia. Soţia e managerul Spitalului Judeţean sau Municipal, plin de datorii, bacterii rezistente la antibiotice şi golit de medici şi asistente, care învaţă limbi străine în gărzi, pe rupte şi pleacă tot aşa. Dar din cauza aripii noi sau a sălii unice de operaţie, aia în care se va transplanta creier votanţilor pe viitor, dna director are aşa un asemenea cont excedentar că numai luna asta a împrumutat persoane necunoscute cu un sfert de million de euro, e drept că alţii au împrumutat-o pe ea cu jumătate, fără scadenţă, bani din care s-a ridicat reşedinţa familiei de la ţară care serveşte şi drept sediul secundar al partidului, şi o casă la Breaza, şi una la Neptun, e uimitor ce economic construiesc oamenii cînd e pentru ei înşişi.

Un judeţ pare să aibă vreo două familii extinse, cu dependenţi cu tot. Nu e ca la Game of Thrones, ci ca în dilema prizonierului varianta de baltă, adică fiecare lasă baltă pe fiecare şi presupune că ăilalţi fac la fel de cum vine ghinionul şi alegerile se pierd. Aşa se face că un  pesedist din Buftea e exclus din partid, datorită unei înregistrări în care petrecea alături de şeful PDL, după alegerile prezidenţiale din 2009, alea în care în ţară a cîştigat Geoană, iar în diaspora Băsescu, normal să fie dezorientaţi oamenii şi să ajungă la petrecerea care nu trebuie, cîtă vreme nimeni nu ştia care e aia care trebuie. Se pare ca domnul pesedist mersese la acea petrecere pentru a-si negocia reîntoarcerea la ITM Judeţ, unde era director. Nu e problemă, prinde un loc la aliatul PDL (azi PNL) de atunci, UNPR şi preia conducerea organizaţiei. In 2016, cînd UNPR fuzionează cu PMP devine membru PRU şi candidează pe listele partidului. Tot ITM-ul, doar nu are cum să îl lase, românul nu poate trăi fără să fie director, ideal la deconcentrată, companie publică sau regie, din alea care subcontractează la firma privată unde e fiul ăl mic. Cele mai simpatice biografii citite de mine încep aşa: la 25 de ani are deja prima firmă înfiinţată în martie şi în iulie primeşte prima încredinţare directă.

Aşa e mai peste tot. Devine greu să separi portretul robot al familiei politice în criterii de integritate. Criteriile sunt tot acelea din anul 2004, exersate prin zece alegeri de tot felul între timp, adică profit necuvenit din poziţie oficială (contracte cu statul, angajat rude), avere de nejustificat prin raport cu veniturile de bugetar, migrarea de un partid la altul pentru căpătuială (o singură mutare, cît a făcut şi Winston Churchill, o tratăm cu largheţe drept bazată pe conştiinţă ; de la trei mutări în sus, conştiinţa oricui ar trebui să îi spună se ducă acasă, că nu a avut noroc cu politica) ; cooperarea cu Securitatea, cea veche sau cele noi, pentru că un om politic trebuie să fie civil şi transparent; trimiteri în judecată, condamnare penală, amenzi ANI, Curtea de Conturi, obligaţii mari neachitate la stat sau donaţii la partid mai mult decît cîştigă, trafic de influenţă, fraudă academică, comportamente ilegale chiar dacă nesancţionate de vreo instanţă deocamdată, rasism, discriminare. Vedeţi aici explicaţiile lor.

La această descriere a şobolanului rege, titlul unui text de al meu în România liberă de la care au trecut deja opt ani, despre şobolanii care, trăind mult într-un spaţiu închis, li se înnoadă cozile de nu le mai pot desface, şi devin un superanimal monstruos, care se mişcă cu greu ca întreg şi învaţă să nu se lupte cu sine, că nu poate elimina cadavrele şi devin balast, nu se pot face multe comentarii. Doar cîteva.

Primul, că topurile de penali sponsorizate intens de cei interesaţi, şi produse la cerere de oameni care au fost doar în ultimul an salariaţi la liberali şi pe urmă la sponsori USR, ca Mihai Politeanu şi fantomatica Iniţiativă România, un exemplu pentru orice NGO neînregistrat încă, dar care se parteneriază cu Preşedinţia (pentru a produce declaraţii în sprijinul Antena 3) şi e reprodusă cu cel mai mic strănut într-o anumită parte a presei, nu au nici o valoare. De exemplu, Marius Nicoară de la PNL Cluj sau Teodor Atanasiu nu sunt penali, deşi îi punem pe lista neagră de multă vreme. Nu e însă nici o diferenţă între ei şi Dragnea. Inclusiv la referendumul unde au pus toţi umărul, a plătit însă doar Dragnea. A raporta ca atare că scorul e de Dragnea penal şi ăştia nevinovaţi e dublu ofensiv şi ipocrit. Ei sunt cu pile deocamdată, asta e tot. Scorul de „penali” între partide nu are nici o valoare, la cum s-au finanţat 25 de ani penali sunt toţi, doar unii sunt mai norocoşi ca alţii.

A doua, dacă îmi permiteţi să fiu un pic sociolog dinafară, într-o ţară unde toţi sociologii adunaţi nu au suficiente citate,  poate că nu avem capacitatea pentru altă structură socială de asociere? Oare nu e clar că asta e baza încrederii la noi, familia, şi că altceva nu există? În afară de o mînă de oameni la Greepeace şi locuri din astea, chiar ştiţi asociaţii de oameni în România uniţi de altceva decît de legături primitive, în care se împletesc interesul şi rudenia? Oare încrederea generoasă în oricine, pe care eu o practic programatic de ani de zile, nu duce numai la patologii monstruoase, adică la oameni pentru care după aceea trebuie să mă scuz, să spun că nu îi cunoşteam bine etc.? Cum se face că şi structurile concepute ca alternative, de genul USR, sunt structurate astfel încît controlul să fie în mîna a 2-3 familii? Credeţi că judeţul Călăraşi îl desemna drept candidat pe matematicianul Moroianu sau vreun partid îl trimitea acolo în virtutea legăturii sale cu judeţul dacă nu era socrul liderului de partid Clotilde şi tatăl şefului comisiei etice de validat candidaţi Sergiu? Poate că nu există alternativă, nu avem asociaţii pe bază de admiraţie faţă de poeţii morţi, de economiştii disidenţi sau de muzicienii dodecafonici. Nici măcar cercurile care cred că am fost vizitaţi de extratereştri şi sunt solidare între ele în lupta pentru a aduce la lumină acest adevăr nu prea există la noi. Şi asta e de fapt motivul pentru care partidele sunt nişte famiglii extinse sau nu există deloc. Dintr-o mie de asociaţii, s-ar putea alege vreo trei partide. Dintr-un million de familii, se vor alege doar familii de partid, dacă nu există asociaţii pe bune.

Mai am însă două comentarii de fond.

Hai să zicem că ipoteza cea mai rea e validă, noi nu avem încă structura socială care să nască partide agregate pe bază pe vreo idee cum să faci să progreseze societatea. Se poate. Oricum, orice asociere spontană din asta, cîtă vreme sunt mai multe care se concurează e superioară oricărei înţelegeri oculte a celor care ştiu mai bine, care nu sunt aleşi, nu au declaraţii de avere la vedere, dar îi demască pe alţii drept corupţi şi le ascultă telefoanele. Ţara poate evolua cît totul e plural, concurenţial şi la vedere. Nici o şansă însă dacă generalii ajung să secondeze oameni de ai lor care conduc fiecare minister, cum a fost prea des sub guvernul Cioloş, şi cum se va întîmpla şi după alegeri, dacă partidele ies toate prea slabe ca să ţină piept. Ca şi în 2014, vă recomand să nu daţi toată puterea unei singure surse, să nu puneţi toate ouăle într-un coş. Băsescu spune că generalii sunt deasupra legii, chiar dacă nu cred, prefer să acţionez prudent. Corupţia poate fi înfrîntă cît există democraţie, nu altfel. Iar democraţia e o treabă de civili, nu cum nu sunt cei care au distrus PNL după Colectiv, au creat pe Munteanu şi pe Ghiţă, şi au hotărît că odată ce societatea civilă se organizează politic, trebuie infiltrată şi controlată îndeaproape.

Al doilea comentariu este că oamenii contează. Dacă sunt de la faţa locului, ştiţi cine sunt aceşti oameni. Votaţi doar pe cine cunoaşteţi şi a făcut deja ceva şi pentru comunitate. De duminică seara vom posta listele pe romaniacurata.ro şi toată presa care nu e în reţeaua ocultă. O să anunţăm şi ce partide au retras corupţi. Uită-te la oameni. Urmăreşte-ne şi pe noi, că există oameni noi, cu care publicăm zilnic poveşti, şi merită votaţi. Să fiu în Neamţ, aş vota pe independentul Sebastian Burduja, pentru simplul fapt că tată-său a avut bani să îi cumpere loc la orice partid, a avut şi oferte pe gratis, dar el a vrut să dea piept cu lumea, s-a întors după 12 ani din străinătate şi merită o şansă. Să fiu la Bucureşti, aş vota cu Vişinel, independentul orfan care vrea să dea o voce copiilor din orfelinat, şi are trei masterate, după ce părinţii l-au abandonat şi a crescut cu bătaia şi abuzul. Fiind în diaspora, nu prea am cu cine vota, dar o să caut.

Constituţia fiind ambiguă şi partidele sub 50 la sută e posibil să votaţi degeaba, totul pare deja aranjat şi riscăm să avem şi un prim ministru secondat de la organe. Nu are a face, votaţi după oameni, dacă sunt oamenii care trebuie, întotdeauna oamenii fac diferenţa.

Săptămîna viitoare, despre programe, şi nu uitaţi să verificaţi candidaţi din circumscripţia dvs duminica seara, după ce aţi terminat de sărbătorit ziua naţională.

Puteţi comenta acest text pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite