Alina Mungiu-Pippidi: Platforma Cioloş, o idee proastă pentru democraţie
Atunci când am avansat prima dată numele lui Dacian Cioloş ca prim-ministru în ianuarie 2015, când nu se gîndea nimeni la el, provocînd mai ales mirare iniţial, ştiam deja şi părţile bune, şi cele slabe ale personajului.
Adică observasem civilitatea, modestia, deschiderea spre dialog şi îl apărasem public - cred că am fost singura - cînd Băsescu l-a denunţat ca traseist care i-ar fi spus lui Juncker că ar trece la socialişti dacă asta i-ar păstra postul de comisar la agricultură. L-am apărat pentru că, din informaţiile mele, aceste negocieri şi cu tabăra cealaltă sunt frecvente la comisari, iar Băsescu fusese informat despre ele. Azi, cînd Cioloş se lansează în politică, Băsescu îl demască din nou ca pe un om fără caracter, care ar face orice pentru a-şi păstra postul.
Şi aşa, în loc să discutăm de ce ne doare de fapt, adică de atacul concertat la justiţie (în aceeaşi săptămînă, Codruţa Kovesi, Raluca Prună şi Monica Macovei, al cărei partid practic nu mai există, distrus de infiltrări, se găsesc toate sub tirul cel mai dur, nu pentru vreo greşeală pe care ar fi făcut-o, desi se întîmplă oricui, ci pentru că apără justiţia de penali), de educaţie sau de sănătate, trebuie să discutăm despre caracterul lui Cioloş. Ambele fronturi, din păcate, sunt importante, şi după cum am am mai spus în vara lui 2012, dacă ajungem să le contrapunem una alteia, că nu avem decît de pierdut. Statul de drept are nevoie de democraţie, iar democraţia nu poate exista fără stat de drept.
Lansarea unei platforme a prim-ministrului de o mînă de miniştri care vor musai şi cu orice preţ să rămînă miniştri (restul îşi văd de treabă) şi l-au convins, că, vorba aceea, şi el vrea să rămînă prim ministru, o însăilare populistă cu 100 de ani de la Unire şi bla-bla, deschide un front de care democraţia noastră nu avea nevoie. Pentru cine nu ştie, întrebarea numărul 1 din chestionarul de democraţie Freedom House este dacă şeful guvernului este ales printr-un proces democratic corect şi echitabil. E întrebarea crucială de la proces electoral, care deschide secţia de drepturi politice pe baza căruia se stabileşte dacă o ţară e o democraţie sau nu. Destul de rău că suntem o democraţie semiprezidenţială - acestea stau mai prost la toate capitolele decît cele parlamentare, unde puterea executivă nu e divizată aşa de nefast, provocînd regulat crize constituţionale - şi că am avut un an de excepţie de la democraţie.
Crearea unei platforme bidon prin care să poţi pune un prim ministru care nu va candida este, ca atare, nedemocratică, va duce la răspunsul de „nu” - presupunînd că ajunge prim-ministru Cioloş - şi la degradarea automata a democraţiei româneşti. Şeful statului a spus corect, şi confirm şi eu, ca profesor de democraţie: cu excepţia unor situaţii excepţionale, cine conduce un guvern trebuie să aibă un mandat popular obţinut prin alegeri. Nu prin petiţii sau like-uri pe Facebook, ci alegeri. Iar alegerile sunt la doi paşi, deci posibilitate mai la îndemînă nu există. Viitorul şef de guvern trebuie să fie şi şef de partid, al unui partid validat în alegeri. Dincolo de argumentul normativ, la care poate românii nu au sensibilitate (dar îi acuză mereu pe alţi români că nu au), mai este şi cel practic. Dacian Cioloş a avut un an de guvernare fără legitimarea alegerilor, şi a fost un premier slab, care a condus destul de puţin din propriul său guvern, a dat afară n miniştri precum Cadariu, Curaj, Bostan, Costescu doar la presiuni. Tobă a fost prezentat timp de zece luni ca indispensabilul garant al alegerilor - pînă nu am dat pe faţă aici în august că asta e ideea, a fost de neclintit şi o explicaţie transparentă cum poţi ajunge din garantul alegerilor direct la DNA (că nu ai declasificat cheltuielile discreţionare ale unui serviciu secret) nu a fost dată nici pînă azi. Nu aşa funcţionează democraţia, ca ziua şi manipularea, şi nu acesta e rolul unui prim ministru, să acopere ce se întîmplă decisiv în altă parte. Cioloş şef de partid şi ales prim ministru, al unei coaliţii, OK, e una, dar cine vrea un Cioloş pus în faţă de un centru ocult de putere care cînd îi foloseşte pe Tobă şi Oprea, ba chiar îl scoate din cutie pe Marian Munteanu, ca după aceea să îi bage chiar la puşcărie, nu doar să îi dea afară? Acestea nu sunt manifestări democratice, iar noi, la Alianţa pentru o România curată, cînd am făcut plîngerea la Oprea sau la Tobă, sau sesizarea la Munteanu am făcut totul pe faţă şi bazîndu-ne pe imparţialitatea organelor de stat. Acţiunile noastre sunt însă folosite fără scrupule, căci altfel cum se poate numi un verdict la Munteanu care spune că a semnat un angajament că Securitatea că dă note, a scris şi informări, dar nu a colaborat cu ei? Asta credeţi voi că e stat de drept? NU: asta e instituţionalizarea şantajului în viaţa publică, Munteanu a fost creat că e nevoie de el, dar e nevoie de el vulnerabil şi în zgardă, şi aşa avem această superbă anomalie, informator dovedit al Securităţii care nu a cooperat cu Securitatea.
Speranţa mea a fost că un partid nou, format din centre diferite geografice şi ca zone sociale, putea fi contrabalanţa la aceste aranjamente oculte dezgustătoare, care să construiască pentru viitor. Ce sens altfel avea acel regulament din USR care spunea că nu sunt acceptabili oameni în partid care au deţinut orice fel de funcţie publică din partea altui partid, indiferent ce au făcut în ea, şi pe care am criticat-o, că părea expres făcută să excludă chiar oameni care şi-au dat demisia de conştiinţă din partide, ca Macovei sau Mircea Miclea? Dar iată că printr-un misterios aranjament de vară, niciodată consultat cu susţinătorii, USR devine doar un vehicol Cioloş, nu mai are rost să îşi facă program, că vine o platformă scrisă undeva, nici să construiască competenţe, că vin deja selectate de preşedinţie şi servicii, din guvernul Cioloş. Mai ales, autoselectate, că miniştrii buni din guvernul Cioloş, după cum am mai spus, nu vor candida şi se ţin de treabă. Or, Cioloş a fost secretar de stat şi comisar European numit de PDL şi Băsescu, deci corespunde la fel de puţin criteriului ca şi ceilalţi. Nu contează, cum spunea Talleyrand, să ne sprijinim pe principii, că vor sfîrşi prin a ceda.
Alba ca Zăpada e astfel pregătită de viol şi la fel, corul celor care vor spune că de fapt nu a fost niciodată chiar aşa de albă sau că, în loc de nu a spus da la momentul oportun.
Cioloş e pregătit şi el, şi nu azi, de ieri, că altfel nu lua el, fost comisar European pentru agricultură, partea celor care se jeluiesc că ne cumpără europenii pămîntul astă vară şi se ferea mereu să ridice steagul european să ne strîngem toţi în jurul lui. L-am văzut la France 24 jumătate de oră, cu două doamne, cred că la sfîrşit erau toate de aceeaşi părere, nu era discursul unui politician european sigur de el, ci al unui om cu mandat strict limitat, care are o îngustă perspectivă românească şi merge pe ouă, ca aceia care i-au dat mandatul să nu se supere cumva şi să i-l ia.
Enfin, faţă de Leonard Orban, care se îmbolnăvea de stomac şi îşi lua concediu medical de cum era cea mai mica problemă, Cioloş e un erou. Dar, cum mi-a spus recent un înalt funcţionar european, ar fi fost mai potrivit de primul nostru director general în Comisie, fiind, prin esenţă, birocrat, nu politician.
Dar asta nu ar fi o problemă, dacă Cioloş ar avea un mandat real, şi nu ar fi mereu un birocrat atent condus de alţii. Şi, iată, folosit în chip nepriceput şi nedemocratic.
Pentru că nu platforma era ce aşteptam zilele astea de la Dacian, ci un răspuns la al cui om e de fapt ministrul Grigorescu, de ce fondul din subordinea ministrului Ghinea aprobă la SRI încă 25 de milioane care vor ajunge la firme securiste şi nu ne vor creşte securitatea (colegii de la APADOR au sesizat comisia europeană, care în viaţa ei nu a mai avut fonduri de acest gen date serviciilor), dacă e adevărat că Bostan şi Biriş au plecat că au vrut ei, că nu luau ei ordine de la PM, şi cum se face că exact acei miniştri din guvernul său care s-au umplut de bani din fonduri publice sunt cei mai ideologi gălăgioşi de dreapta şi împing la platformă? Oare chiar nu e suspect nimic aici?
Sunt toate astea scuzabile pentru că ne paşte ameninţarea PSD?
Mai întîi de toate, de ce ne paşte ameninţarea PSD? Oare nu pentru că alţi grăbiţi să parvină au împins să pice Ponta acum un an, să se facă practic o înţelegere cu Dragnea, făcîndu-l pe acesta mult mai mare, că tot cercuri obscure au dictat PNL pe Munteanu şi Buşoi, ducînd la dezastrul de la locale?
Acuma vreţi să vă scoateţi recuperînd USR şi vă frecaţi mîinile că prada e uşoară, cîţiva oameni speriaţi să nu intre în Parlament şi mii de oameni care pot semna, dar nu pot controla nimic, o ideală masa de manevră create de noi pentru voi. Nu?
Care era alternativa? Păi, era, dar aţi jucat-o prost. Preşedintele putea folosi puterea lui de a desemna nu pentru a cere oricui ajunge să ţină pe Dacian PM (şi, mai important, pe Ghinea ministru), ci pentru a face acceptabile, prin pactul naţional, cinci lucruri, lucrurile de consens. La ora asta consensul este sub cel de acum un an, Anca Dragu a ajuns să spună că bugetul de la anul îl face cine cîştigă alegerile (suntem nebuni? Trebuia negociat demult), ca atare nici bugetul pe un an, darămite cel multianual nu mai e ţinta consensului. Dar voi nu aţi reuşit să produceţi nici cele cinci puncte (talmeş balmeş complet în platformă), darămite să le negociaţi cu PSD, şi faimoasei comisii cu Ene Dinga şi compania i s-a reportat sarcina la paştele cailor în loc să fi fabricat punctele de pact national agreate în acest an şi de aceste alegeri.
O să vedem în curînd dacă un securist prost e un analist bun şi dacă nu o să plimbaţi aceiaşi votanţi între USR şi PNL fără să ajungeţi la 51 la sută şi o să sfîrşim cu marele guvern de uniune naţională, ba chiar veţi mai şi mulţumi pentru el, condus de un viitor prim ministru iarăşi tras de sfori, şi acela va fi, ca să îl citez pe Nicuşor, care citează la rîndul lui (fără să atribuie), cel mai probabil Cioloş. De parcă numele lui va mai conta în asemenea context.
Preşedintele Obama cita, în schimb, pe bunicul lui, Hussein Onyango Obama din Kenya, care a făcut observaţia că negrii nu îi vor ajunge niciodată din urmă pe albi pentru că la ei chiar ăl mai prost se crede superior celui înţelept.
Puteţi comenta acest articol pe România Curată
Se încarcă comentariile...
