Armata Pădurii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am mai spus că am de mult o boală pe cei care taie pădurile în România. Dacă e să mă întrebaţi care ar fi motivele pentru care aş vota un partid politic, acesta este unul dintre ele – i-aş vota pe cei care m-ar putea convinge că vor lua în serios acest subiect; că zonele protejate vor rămâne protejate; că se vor reduce tăierile marilor exploatatori precum Holzindustrie; şi că zonele tăiate vor începe să fie reîmpădurite.

Ieri mi s-a derulat prin faţa ochilor, pe repede înainte, un filmuleţ sau o poveste. Poate să fie un documentar sau un lungmetraj, sau ceva la mijloc, docufiction, cum se poartă pe la marile festivaluri europene. Se făcea că venea cineva care spunea ceea ce spun şi eu, că tăierile abuzive de păduri sunt una dintre principalele probleme ale României, şi că ele trebuie oprite. Soluţia, aşa cum o vedea acest personaj cunoscut, era înfiinţarea unui organism independent, poate chiar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care să protejeze pădurile. Se numea Armata Pădurii, şi urma să fie înfiinţat imediat prin Ordonanţă de Urgenţă.

„Nici un copac tăiat în România următorilor 30-40 de ani” urma să fie sloganul neoficial al Armatei Pădurii, preluat şi mediatizat de o serie de ONG-uri care ar fi susţinut, imediat, iniţiativa. Oficial, AP urma să ancheteze marile tăieri de păduri şi marile corporaţii procesatoare de lemn, precum Holzindustrie – procesatori care, toată lumea ştie, hrănesc politicieni, funcţionari şi afacerişti cu probleme penale.

Ideea ar fi primită cu urale de cei ca mine – oameni iubitori de natură, educaţi, din generaţia mai tânără, care înţeleg efectele nocive ale tăierilor de păduri asupra mediului, şi care, în plus, nu vor să mai trăiască într-o ţară guvernată de baroni şi politicieni corupţi. Am ieşi în stradă în urale; am da share în reţelele de socializare după orice declaraţie a Preşedintelui Armatei Pădurii – fie un procuror popular, fie un actor foarte cunoscut. Formatori de opinie cool (Lucian Mândruţă, Mosie Guran, Oana Pellea, Tolo) şi platforme cool (Digi24, Hotnews, Republica, Vice) ar fi de partea noastră cu postări, reportaje şi articole de opinie publicate şi share-uite zilnic în social media.

Între timp Armata Pădurii ar înregistra primele victorii: Holzindustrie n-ar mai tăia pădurile virgine din Parcul Naţional Retezat (deşi unii spun că, în realitate, corporaţia nu se atinsese niciodată de pădurile virgine), şeful Romsilva ar fi demis şi trimis în judecată, iar trei primari PSD din Hunedoara ar fi anchetaţi pentru complicitate cu Romsilva.

Susţinătorii Armatei Pădurii ar fi tot mai vizibili şi activi şi la protestele anticorupţie. Simbolul Armatei Pădurii, adoptat de toate ONG-urile şi platformele media din jurul organismului, ar fi proiectat la proteste, cu lasere, pe clădirile din Piaţa Victoriei. Simbolul este un brad verde cu o stea roşie, cu cinci colţuri, în vârf – simbol al luptei pentru protejarea naturii puse în seama justiţiei sociale. Pentru a se distinge de ceilalţi protestatari, susţinătorii Armatei Pădurii ar îmbrăca uniforme specifice – vor purta tricouri verzi, pe pieptul cărora va fi desenată Steaua Roşie în cinci colţuri.

La marile proteste, ei ar fi printre cei mai activi şi mai vehemenţi manifestanţi. În rest, vor participa la acţiuni de împădurire în zone unde au avut loc defrişări masive – Dâmboviţa, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Hunedoara. Unii vor spune că aceste acţiuni ar semăna mai mult cu team building-urile, şi că nu s-au plantat chiar aşa de mulţi copaci precum au raportat anumite ONG-uri – sau că nu s-au plantat chiar unde trebuie, dovadă că nu au fost stopate alunecările de teren.

Cei care ar flutura vederi mai religioase ar conduce acţiunile de împădurire; ceilalţi – acţiunile de protest din pieţele Bucureştiului. Pentru a se distinge, cei care îşi vor găsi în creştinism argumente foarte bune pentru civism, ecologism, social justice şi alte -isme îşi vor adăuga o cruce pe spatele tricourilor, pe lângă steaua roşie de pe piept. Unii dintre ei se vor organiza în patrule pentru protejarea pădurilor cu risc maxim de defrişări ilegale. Miliţiile vor purta, pe lângă tradiţionalele uniforme în verde şi roşu, şi nişte simbolice bâte de brad – însă din materiale ecologice, pentru că brazii adevăraţi nu trebuie tăiaţi. Câteva camioane Holzindustrie vor fi oprite de patrulele AP; scandalul va fi soluţionat prin intervenţia autorităţilor – cu concluzia, evident controversată, că acestea aveau acte în regulă. În unele sate se va lăsa cu încăierări între miliţii şi ţăranii plecaţi cu căruţa la pădure după lemne; scandalul va fi soluţionat prin victoria ţăranilor, ale căror ghioage de lemn natural se vor dovedi ceva mai rezistente decât cele ale activiştilor, din plastic ecologic.

Între timp, ar apărea în presă nişte înregistrări suspecte. Unii procurori din Armata Pădurii ar fi falsificat probe pentru a-i incrimina pe unii primari din Hunedoara; anumite cazuri ar fi fost mediatizate în scopuri politice, şi ar fi avut prioritate acele cazuri cu un impact mediatic mai mare; un ţăran acuzat că a furat o căruţă cu lemne, anchetat de Armata Pădurii şi arestat pe bază de „suspiciuni rezonabile”, şi-a pus capăt zilelor; omul avea acasă patru copii şi s-a dovedit, până la urmă, că era nevinovat; chiar Preşedintele Armatei Pădurii ar fi acuzat de un comportament autoritar şi discreţionar.

Uniformele verzi, cu steaua roşie, ar invada strada. Pe reţelele de socializare s-ar discuta intens despre pedepsirea exemplară a celor care au făcut aceste acuzaţii – nişte „hoţi şi penali care taie şi fură”. S-ar vorbi chiar despre altoirea unor politicieni cunoscuţi drept penali cu simbolicele bâte de brad din materiale ecologice. Hmm, vor spune unii, dar e posibil să fi fost comise unele abuzuri; iar acel ţăran să fi fost într-adevăr nevinovat (conturile acestora vor fi însă raportate intens la Facebook); nu contează, vor striga majoritatea militanţilor – cauza este bună, dovadă că, iată, am oprit tăierile din Parcul Naţional Retezat, iar fostul director Romsilva, un corupt şi tăietor notoriu, a ajuns la închisoare.

Oricine ar îndrăzni să formuleze cea mai mică obiecţie – e oare acesta modul just de a lupta pentru pădurile noastre? – va fi catalogat drept „Penal”, „PSD-ist”, „Tăietor”, „pe aceeaşi lungime de undă cu Holzindustrie”. Conturile comentatorilor nealiniaţi vor fi invadate de trolli (şi raportate la Fb.) Vor apărea voci care vor spune că şi locuinţele acestor trădători trebuie marcate – cu bradul verde cu steaua roşie în vârf. Unii comentatori neînregimentaţi vor fi agresaţi fizic pe stradă – din fericire, bâtele din plastic ecologic nu vor produce vânătăi prea serioase.

Zece ani mai târziu, în timp ce Armata Pădurii şi-ar trâmbiţa victoria pe toate planurile, cifrele ar arăta că suprafaţa împădurită a României a scăzut de la 27% la 17%, în timp ce toate efectele colaterale – erodarea solurilor, sărăcirea florei şi a faunei, şi sărăcirea oamenilor – s-au intensificat.

După cum am zis, povestea este deocamdată doar o poveste. Îmi doresc ca zonele protejate să rămână protejate; să se reducă tăierile făcute de marii exploatatori precum Holzindustrie; şi să începem să reîmpădurim zonele defrişate; dar îmi doresc, mai mult decât orice, ca subiectul acesta să fie luat în serios, nu să fie aruncat în derizoriul civismului de tip #rezist sau social justice. Cu tot respectul şi cu toată admiraţia pe care i le port domului Marcel Iureş, sper ca Armata Pădurii să nu devină, vreodată, realitate.

(link aici către ştirea de la care a pornit postarea)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite