Capitalul politic este la cote minime

Urmărim cu atenţie sporită ce se întâmplă zilele astea în Parlamentul României şi în politică în general. Observăm două tabere, PSD-ALDE-UDMR, puterea şi USR-PNL-PMP, opoziţia.

Observăm alte două tabere, corupţii cu dosare penale, din toate partidele mai puţin USR, şi parlamentari cinstiţi, care doresc în continuare reforma politică. Corupţii cu dosare penale sunt din ce în ce mai aproape de a reforma sistemul judiciar prin legile justiţiei. Mai sunt plagiatori versus adevăraţi intelectuali şi bogaţi versus săraci, în toate partidele, inclusiv USR.

Luptele politice din acest moment din Parlament şi din societate per ansamblu, pentru că fiecare tabără are fanii ei (cum ajungi să susţii un infractor sau un plagiator este o poveste pe care nu o pot înţelege), duc la o descreştere a încrederii generale în instituţiile politice din România. Nu am avut niciodată în istorie o încredere mai mică în democraţia din România. Dan Voiculescu, mogulul care a scris o carte despre lupta politică, carte pe care nu o voi citi niciodată, şi cu o condamnare la 10 ani de închisoare nu mai are nimic de pierdut, ba din contra, are de câştigat de pe urma haosului instalat în România. Dar lipsa de încredere în instituţiile politice va eroda tranziţia spre o democraţie consolidată mai departe şi va cauza pe termen lung drame (a se citi lipsa fericirii) în rândul populaţiei, fiind foarte cunoscută relaţia dintre încredere – democraţie – fericire descoperită de cercetători de renume în ştiinţele sociale şi politice, cum ar fi Elinor Ostrom, Robert Putnam sau Francis Fukuyama.

Poate avea Tăriceanu dreptate că Parlamentul e suveran, dar cu el şi Dragnea în fruntea instituţiei şi cu obsesia lor de a stopa anticorupţia, nu avem cum să îi susţinem, indiferent de culoarea politică, de experienţa lor sau de programul de guvernare. Bun, au mărit pensiile şi salariile, foarte bine. Asta putea să o facă şi un guvern PNL. Însă PNL nu ar fi masacrat legile justiţiei. Oricum, PNL la guvernare cu Ludovic Orban preşedinte e tot un fel de PSD. Aceiaşi oameni educaţi pe timpul lui Ceauşescu, într-un regim sultanistic. Ori însuşi Montesquieu spunea că educaţia din totalitarism nu contează. E fix zero. Câte generaţii trebuie să mai aşteptăm ca să vină la putere oamenii care trebuie? Să facem o Românie de care să nu ne fie ruşine?

România se aseamănă în aceste zile cu dictaturile din America de Sud din anii 1960-1970-1980, dictaturi în care populismul şi personalitatea autoritară erau la ordinea zilei. Prin personalitate autoritară înţeleg o persoană care este de acord cu afirmaţiile: „autoritatea politică are întotdeauna dreptate şi protestatarii sunt doar nişte papagali guralivi care îşi arată doar ignoranţa“, „este întotdeauna mai bine să avem încredere în guvernământ şi în religie decât în cei din stradă, care vor doar să introducă îndoiala în mintea oamenilor“, „ţara noastră va fi distrusă în viitor dacă nu îi eliminăm pe perverşii LGTBQ care ne atacă fibra morală şi tradiţiile“, „valorile «învechite» sunt încă cele mai bune valori existente şi au trecut testul timpului“, „sunt mulţi oameni radicali, imorali în ţara nostră astăzi ce încearcă să ne ruineze pentru a îşi atinge „scopurile fără niciun dumnezeu”“, „ţara noastră va fi din nou mare doar atunci când ne vom întoarce la ideile fondatorilor patriei noastre“. Personalitatea autoritară creşte cu vârsta şi scade cu numărul de ani de şcoală.

Prin atitudine populistă înţeleg persoanele care sunt de acord cu afirmaţiile: „politicienii din Parlament trebuie să împlinească „voinţa poporului“, „progresul la noi este împiedicat de puterea câtorva grupuri de interese“, „oamenii ar trebui să ia deciziile cele mai importante, nu politicienii, că politicienii se vând grupurilor de interese“, „politicienii se vând marii finanţe corporatist-bancare“, „oficialii de rang înalt caută să fie aleşi doar pentru a îşi satisface propriile interese şi nevoi“, „politicienii nu vor să crească nivelul de trai al românilor“.

Tu cu cine vrei să fii, cu dictatura sau corupţia, pare să fie alegerea din acest moment. Se pare că asta va fi alegerea şi pentru generaţiile viitoare dacă nu ne trezim la timp şi alegem UE, Schengen şi zona Euro. Şi primul pas este îndepărtarea lui Dragnea, Tăriceanu, a oamenilor lor şi a regulilor care au permis ajungerea în această situaţie oribilă.