Cât timp mai pot fi consumate „scoicile din Belarus”?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tanc rusesc FOTO Mediafax/AFP
Tanc rusesc FOTO Mediafax/AFP

Situaţia din Ucraina se degradează progresiv, de la o zi la alta numărul victimelor creşte. Se poate vorbi de un conflict de durată, au trecut deja cinci luni de la declanşarea ostilităţilor militare în estul ţării. Este evident încă de la început că acest conflict nu ar fi putut dura nici măcar o zi dacă Federaţia Rusă nu i-ar fi ajutat pe separatiştii pro-ruşi din Lugansk şi Doneţk.

Numărul separatiştilor care luptă împotriva armatei ucrainene a crescut, la cei de cetăţenie ucraineană s-au adăugat mercenari care au luptat în Transnistria, Bosnia sau Cecenia, precum şi combatanţi ruşi. Poziţia puterii de la Moscova faţă de acest conflict a fost mereu oscilantă: Vladimir Putin a obţinut sprijinul Consiliului Federaţiei pentru amplasarea de trupe în Ucraina în contextul alipirii Crimeei, dar apoi a cerut şi a obţinut retragerea acestui acord, urmat de dovezi explicite privind implicarea forţelor militare ruse în Ucraina.

Nici în chestiunea convoiului umanitar puterea de la Moscova nu a declarat exact ce doreşte. Conceput iniţial ca un «cal troian», menit să transporte armament pentru separatişti, convoiul a căpătat pe parcurs noi sarcini. Nici până în acest moment nu este clar ce a transportat acest convoi la întoarcere: a fost gol? a transportat trupe militare, armament, planuri tehnologice (aşa cum pretinde guvernul de la Kiev), ori toate la un loc? Putin are de fapt o idee foarte vagă despre cum ar trebui păstrată Ucraina în orbita Federaţiei Ruse şi din acest motiv foloseşte toate mijloacele disponibile: ameninţări, embargo, trupe non-convenţionale, trupe militare, război psihologic pe Internet. Nu este clar nici pentru victimă, nici pentru agresor care poate fi efectul acestui cocktail conflictual. La Moscova s-a intrat într-un impas privind măsurile care ar trebui luate în Ucraina.

Un război pe scară largă nu va fi acceptat de opinia publică, iar doar intervenţiile destabilizatoare s-au dovedit a nu avea un efect decisiv. Scenariul Transnistria sau Abhazia nu poate fi aplicat în estul Ucrainei. Spre deosebire de precedentele episoade care au dus la conflicte îngheţate, Federaţia Rusă este acum în conflict cu o armată regulată, ori Vladimir Putin a evitat întotdeauna confruntările directe.

La fel precum în Bosnia sau în Kosovo, conflictul s-a permanentizat şi nu se întrevede nici măcar posibilitatea unui armistiţiu temporar. Soluţia la acest conflict nu va veni prea curând, din moment ce actorii care pot influenţa comportamentul Ucrainei, respectiv al separatiştilor şi trupelor regulate ruse, se află pe poziţii antagonice. În estul Ucrainei nu se confruntă cei care vor mai puţine prerogative ale autorităţii centrale cu cei care vor menţinerea status-quo-ului de dinainte de izbucnirea conflictului. Confruntarea este între două sisteme: viziunea Uniunii Europene, a unei uniuni de state suverane care îşi deleagă de bună voie o parte din suveranitatea economică şi viziunea Federaţiei Ruse care transcede regimului Putin, o viziune imperială în care periferia este subordonată necondiţionat centrului.

În monografia pe care i-a închinat-o, Stanislav Belkosvski afirmă că lui Vladimir Putin îi place să se lase aşteptat, ca semn al puterii faţă de aparatul său de putere. La summit-ul de la Minsk, Vladimir Putin s-a lăsat aşteptat de preşedinţii altor state. Un semn care arată dorinţa de a-şi arăta puterea dar totodată trădează nehotărârea în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului din Ucraina pe care tot el l-a generat.

Intervenţia trupelor militare ruse în Ucraina s-a realizat la sfârşitul lunii august, în ultima perioadă de dinaintea degradării condiţiilor meteorologice. Semn al ezitării continue în a lua decizii. Până când Putin se va hotărî cu ce fel de Ucraina vrea să se învecineze, trupele sale militare vor încerca să controleze cât mai mult teritoriu. O singură decizie a lui Putin este clară pentru toţi: la Moscova pizza nu se mai prepară cu parmezan sau mozzarella dar se consumă «scoici din Belarus» (importate indirect, cu ajutorul ţării învecinate).

Câtă vreme se face haz de necaz, mai există o şansă ca puterea de la Moscova să înţeleagă faptul că, pe termen lung, Federaţia Rusă nu are nevoie de vecini ostili. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite