Câteva observaţii despre o naştere cu forcepsul

Deşi a trecut cu un număr de voturi ”pentru” mai mare decât dublul voturilor ”împotrivă”, ca niciodată până acum Bugetul României s-a născut în chinuri, cu forcepsul. Plătim pentru anii în care toate partidele, inclusiv PSD, au practicat un populism păgubos, acela al ”înnoirii” clasei politice, în numele căruia s-a practicat o crâncenă contra-selecţie.

Sunt tot mai puţini cei care cunosc procedurile parlamentare, care pot negocia, care pot asigura continuitatea şi calitatea actului legislativ. În locul lor avem echipe de majorete politice, care fac spectacol cu tricouri inscripţionate (bine că nu şi ude!) şi urlă în portavoce!

Am avut, personal, o serie de obiecţii şi de greutăţi în a înţelege cum a fost construit bugetul Ministerului Culturii, care îi sunt priorităţile şi, mai ales, cum sunt respectate prevederile Programului de Guvernare. Din aceste motive nu am votat acest Buget. Evident, am votat ansamblul Bugetului. Ar fi fost un gest iresponsabil să nu-l votez! Voi reveni asupra acestui subiect, pentru că el este, cred eu, exemplar pentru ceea ce se întâmplă în PSD. Cu atât mai mult cu cât nu sunt semne că aceia care au responsabilităţi în ceea ce s-a întâmplat ar fi înţeles ceva din aceste evenimente. 

Sunt sincer îngrijorat de gravele slăbiciuni demonstrate de PSD în aceste luni, în care s-a structurat şi dezbătut Bugetul. Erau previzibile obstacolele şi şicanele Opoziţiei, în frunte cu Preşedintele României. Cu toate acestea am jucat cum nu se poate mai prost. Conducerea unipersonală a PSD ne-a adus aici, la neputinţă. O lună ianuarie pierdută, pentru că liderul partidului nu era de găsit. Măsuri intempestive, luate mai mult la nervi, decât după o dreaptă judecată. Lipsă de coordonare între ministere. Dar cel mai grav este faptul că avem, când se întâmplă să avem, o mizerabilă comunicare publică, începând cu vârful partidului, Guvern, miniştri, şefi de instituţii. 

Am făcut atâtea lucruri bune. Nu le-am comunicat. Avem o serie de proiecte. Nu comunicăm, nu le prezentăm, nu avem dialog cu societatea. Ne mulţumim cu prezenţa în emisiuni de bârfe, prin televiziuni. Decizia în partid este paralizată. Nu gândim în perspectivă, nu construim alianţe mai largi, pentru a ne promova proiectele. Am cedat iniţiativa în materie de proiecte sociale. Noi, un partid de stânga! 

Episodul aprobării amendamentului PNL privitor la mărirea alocaţiilor pentru copii, când asta era o măsură gândită şi calculată de PSD, este cum nu se poate mai jenant. PNL, care vrea să reducă angajaţii din funcţia publică, să le taie salariile, care veştejeşte orice formă de ajutor social, îşi trece în palmares o măsură socială puternică. Pe care, culmea, propune să fie finanţată din Bugetul sistemului public de pensii! Suntem în plin absurd! De ce asta? Pentru că noi, în PSD, suntem mai îngrijoraţi de soarta bogaţilor decât de aceea a săracilor, a celor care trăiesc din muncă. Iar ca ridicolul să fie total, PNL a votat împotriva Bugetului, deşi el conţinea o prevedere cu largă susţinere populară!

Am absolutizat programul de guvernare, l-am „închis“, nu suntem flexibili, nu mai avem capacitatea de a reacţiona la provocările realităţii, la nevoile societăţii. Dezvoltăm un soi de dogmatism, care rimează mai degrabă cu neputinţa.

Este obligatorie o analiză serioasă a felului în care funcţionează partidul, plecând de la felul în care am întocmit şi dezbătut Bugetul. Iar cei care au greşit să-şi asume, explicit şi public, erorile. În acelaşi timp este urgentă şi obligatorie cooptarea în partid a unor oameni cu dovedite capacităţi administrative, oameni de calitate, care au dovedit ce ştiu şi pot să facă. PSD trebuie reformat, scos din starea vegetativă în care se află acum.

Vreau să fiu bine înţeles: aceste critici nu sunt decât o dovadă de responsabilitate. Ele exprimă dorinţa de a readuce PSD la necesara capacitate de guvernare, care a fost principalul său atu. În fond, capacitatea de a genera bună guvernare justifică existenţa unui partid, utilitatea lui. Nu existăm doar pentru a se spune că România este o democraţie. Ne-am minţi pe noi, i-am minţi pe oameni!