Cazul doamnei Corina Creţu, episodul 2

În nemernicia mea, am îndrăznit să public, ieri, un articol despre doamna Creţu. Desigur, un articol afurisit, care include un video ce demonstrează incredibilele abilităţi de comunicare ale doamnei Creţu.

Pe la ora 1 noaptea, doamna comisar, responsabilă de politica regională în cadrul Comisiei Europene, a decis să îmi facă onoarea şi să comenteze pe pagina mea de Facebook.

„Vă anunţ pe această cale că vă voi da în judecată - nu pentru opiniile dumneavoastră politice, care vă sunt transmise la comandă pentru a mă ataca, ci pentru întinarea memoriei tatălui meu, care şi azi, după 22 de ani de la moartea sa, este considerat cel mai mare specialist în fizică nucleară. Nu a studiat la Moscova, şi-a luat doctoratul la Dresda cu „Summa cum laude“, preşedintele Regiunii Saxonia mi-a transmis că a fost singurul care a luat această distincţie în acel an. A fost persecutat de regimul comunist, blocat pentru avansarea în funcţii de însăşi Elena Ceauşescu. În rest, părerea dumneavoastră despre mine nu mă interesează, dar vă asigur că voi apăra memoria tatălui meu, care a murit la 58 de ani şi a lăsat sute de culegeri după care mulţi studenţi învaţă şi astăzi. Nu pot eu să calific gestul dumneavoastră, dar sper că o va face Justiţia Română“.

Am crezut că e o farsă. Mi-a fost imposibil să cred că doamna Creţu şi-ar dori să demonstreze că imaginea catastrofală pe care o are este perfect justificată şi că va avea o reacţie absolut ridicolă, mai degrabă potrivită sfârşitului unui chef cu prieteni foarte apropiaţi decât unui răspuns de comisar european.

Nu este o farsă. Este chiar răspunsul dânsei. Dincolo de exagerările absolut jenante, sunt câteva lucruri care merită analizate.

Articolul meu o face praf pe doamna comisar. Expune incompetenţa dânsei, obsesia pentru imaginea proprie, scandalurile în care a fost implicată şi include şi părerea dubioasă a domnului Pacepa despre posibile legături între KGB şi doamna comisar.

Toate cele de mai sus nu o deranjează pe doamna Creţu. Nu, dânsa mă ameninţă cu un proces pentru întinarea memoriei tatălui său. În articolul meu sunt 12 cuvinte despre tatăl dânsei. Am scris că doamna Creţu este fiica unui „extrem de bine poziţionat profesor de fizică, comunist, cu studii la Moscova“.

Sigur că eu, un biet muritor, nu pot să înţeleg meandrele concretului din mintea extraordinară a celui mai înalt funcţionar public român, dar am zis să încerc totuşi să o ajut să economisească timpul şi banii pe care i-ar putea arunca pe un proces.

Doamna comisar scrie că tatăl dânsei a fost cel mai mare specialist în fizică nucleară, că a publicat sute de culegeri şi a primit şi un doctorat la Dresda. În logica mea, asta justifică chiar perfect faptul că am scris că a fost un profesor de fizică extrem de bine poziţionat. Comunist a fost, nu sunt plângeri pe acest subiect.

Singura problemă care rămâne se pare că sunt studiile la Moscova, acestea i-ar întina imaginea domnului Creţu. În acest caz, doamna Creţu ar trebui să aibă o problemă serioasă cu disonanţa logică, deoarece a fost şi este o susţinătoare ferventă a celui mai faimos politician educat la Moscova, domnul Iliescu. Informaţia despre studiile domnului Creţu se găseşte de câţiva ani buni în presa de la noi şi nu am găsit nicio dovadă că doamna Creţu ar fi dat în judecată ziarul care a publicat informaţia.

Este, de asemenea, bine ştiut faptul că toţi persecutaţii faimoşi din perioada comunistă publicau „sute de culegeri“ şi obţineau doctorate în străinătate, ca doar trăim în realitatea în care Ion Iliescu - şi nu Coposu - a fost simbolul României democrate.

De asemenea, interesant este începutul mesajului dânsei: cu o incredibilă dovadă de lipsă de logică, doamna comisar scrie că opiniile mele politice îmi sunt transmise la comandă, pentru a o ataca.

Doamna comisar îşi imaginează, probabil, că toţi suntem înregimentaţi în structuri de tipul celor în care a crescut dânsa, din punct de vedere profesional. Înconjurată de oameni celebri pentru deschiderea intelectuală, curajul şi onestitatea lor, precum Ion Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta şi Liviu Dragnea, doamna comisar scrie cu o seninătate incredibilă că opiniile mele politice nu sunt, în fapt, ale mele, ci sunt comandate de altcineva. 

Corina Creţu este, chipurile, un specialist pe comunicare. De-a lungul anilor, o mulţime de PSD-işti celebri au reuşit să ne obişnuiască în ceea ce priveşte faptul că specializările lor pe hârtie se dovedesc a fi coşmarurile noastre. Doamna Creţu confirmă cu tărie această regulă.

În capul dumneaei, doamna Creţu, la fel ca Dragnea, Tăriceanu, Udrea, Ghiţă, Ponta sau Băsescu, este cel mai probabil o victimă. Nu pricepem noi sacrificiul eroic pe care îl face şi dânsa pentru ţărişoara asta din poziţia aia în care a ajuns în ciuda calificărilor şi a competenţelor dânsei.

M-am gândit că doamna comisar ar merita o plângere oficială pentru intimidare, că doar este funcţionar public. Nu vreau să o ajut în procesul ăsta de autovictimizare şi, cum imaginea ei în Bruxelles este oricum deja catastrofală şi, indirect, afectează negativ imaginea României, am decis să mă abţin.