Cazul Ghiţă

Vestea prinderii/capturării fugarului fost deputat Sebastian Ghiţă a dominat autoritar tema talk-show-urilor cu caracter politic din perioada Sărbătorilor pascale.

Fără a acoperi în totalitate un alt mare scandal declanşat în zilele din urmă- acela al dezvăluirilor referitoare la o cină de taină organizată de, pe atunci, deputatul independent Gabriel Oprea, în seara/noaptea de 6 decembrie 2009, aparent spre a sărbători onomastica altui stâlp al puterii post-decembriste, alt model de cinste. E vorba despre Neculai Onţanu. Astăzi şi el cu consistente probleme în justiţie. Cină la care, conform mărturiilor unuia dintre convivi pe nume Dan Andronic, mărturie între timp confirmată, cel puţin în parte, de gazdă şi de alţi invitaţi, ar fi participat şefi ai câtorva instituţii de forţă din România. Agitaţi foarte, conform mărturiilor aceluiaşi Dan Andronic, de soarta în alegerile prezidenţiale a d-lui Traian Băsescu.

La urma urmei, tema prinderii/capturării sau a predării simulate a d-lui Sebastian Ghiţă nici nu putea fi desprinsă de cea a alegerilor cu bucluc din anul de graţie 2009. Chiar dacă în anul de graţie 2009, dl. Ghiţă nu era încă o mare stea a politicii pesediste, fostul mare IT-ist de frunte, speranţă a pătrunderii stângii în lumea marilor bogaţi ai României, era deja un om cu stare, cu contracte şi afaceri multe, cu opţiuni politice binecunoscute.

Nu avem încă date concrete despre sumele cu care se poate să fi contribuit dl. Ghiţă în anul 2009 la campania electorală a candidatului PSD la preşedinţie, dl. Mircea Geoană, însă putem fi siguri că în 2014 patronul Asesoft, al României tv, titular a sute, poate mii de contracte mai mult decât mănoase cu nenumărate instituţii ale Statului, s-a implicat din punct financiar ,şi numai, zdravăn la ceea ce trebuia să fie implantarea la Cotroceni a prietenului său pe viaţă, dl. Victor Ponta. Cu atât mi mult cu cât dl. Ghiţă nu era interesat doar sentimental, numai din prietenie pură de victoria d-lui Ponta.

La PSD se făcuseră deja planuri, se vorbea pe faţă despre cum urma să fie succesiunea la conducerea partidului după victoria la prezidenţiale a d-lui Ponta. Şefii din PSD asemenea Elenei Udrea- încă o dovadă că marile spirite se întâlnescu- neluând în calcul primejdia reprezentată de dl. Klaus Iohannis. Iar dacă dl. Dragnea era mai mult ca sigur că ar fi fost desemnat preşedintele en titre (a şi devenit câteva luni mai târziu graţie unei stranii demisii a d-lui Ponta), d-lui Ghiţă i se făgăduise funcţia de preşedinte executiv.

S-a văzut cu ochiul liber în aceste zile că liderilor de azi ai PSD nu le sunt deloc pe plac întoarcerile de acest gen în istorie. Se poartă ca şi acum aproape nici nu l-ar fi cunoscut pe dl. Ghiţă, iar dacă li se pun întrebări referitoare la posibile îngrijorări legate de faptul că fostul lor coleg ar putea să spună şi lucruri nu tocmai convenabile referitoare la trecutul d-lui Dragnea ori al altor lideri ai partidului, încearcă să ne îmbete cu apă rece. Iată, nu mai departe decât vinerea trecută marele vorbete Codrin Ştefănescu ne-a dat asigurări că dl Dragnea ar fi răsuflat uşurat la aflarea veştii că fugarul este în viaţă. Atât şi nimic mai mult. Dl. Dragnea este animat de sentimente umanitare, e preocupat de viaţa d-lui Ghiţă, dar nu are motive să-i fie teamă. Oare?

Nu ştiu dacă dl. Ghiţă va fi extrădat sau nu cu maximă repeziciune în România. Nu ştiu dacă extrădarea se va produce de azi până în 18 sau 60 zile. Pe care autorităţile române vor trebui să le folosească spre a convinge Ministerul Justiţiei din Serbia că dl. Ghiţa trebuie trimis în România. Nu ştiu nici dacă dl. Sebastian Ghiţă beneficiază de vreo protecţie cu un conţinut mai special din partea autorităţilor sârbe datorită consistentelor sale relaţii cu înalţi oficiali din respectiva ţară. Habar nu am dacă dl. Ghiţă a fost prins cu ajutorul SRI fiindcă are niscaiva legături suspecte cu Rusia. Ori fiindcă Rusia ar fi fost interesată să îl captureze prima. Nu ştiu nici dacă dl. Ghiţă va fi dispus să facă înţelegeri cu procurorii din România,negociindu-şi astfel ani mai puţini de închisoare contra unor mărturii şi dezvăluiri mai mult sau mai puţin senzaţionale. De pe urma cărora ar urma să cadă capete cu maximă vizibilitate în viaţa politică a României.

Ştiu doar că nu se poate să nu ţi se sparie gândul când vezi cine a făcut şi face politică la nivel înalt în România. Nu doar în cei zece ani satanici ai regimului Băsescu, ci şi după aceea.