Cine a câştigat alegerile din landul Mecklenburg – Vorpommern?

Alegerile din data de 4 septembrie din landul Mecklenburg – Vorpommern au situat SPD pe primul loc (30,6%), urmat de AfD (21%) şi CDU (19%). Este cel mai bun scor înregistrat de AfD de la fondarea acestei formaţiuni, la nivel de land, la o foarte mică diferenţă de partidele tradiţionale.

Cu toate acestea, AfD nu va guverna acest land, după cum nu va guverna nici în alte landuri. Niciunul din partidele tradiţionale nu doreşte să i se alăture într-o coaliţie. AfD va intra însă cu siguranţă în Bundestag la viitoarele alegeri din 2017. Germania va deveni astfel un sistem de 6 partide, mult mai fragmentat decât în vremurile când CDU şi SPD alternau la putere, formând invariabil coaliţii cu liberalii, partid-balama. Această fragmentare va face extrem de complicată formarea unei coaliţii, cel mai probabil CDU şi SPD nu vor reuşi să repete marea coaliţie din prezent sau vor reuşi cu preţul includerii unui partid anti-sistem. Ori, aşa cum ne arată eşecul formării unei coaliţii în Spania, de două ori consecutiv, partidele anti-sistem nu doresc să formeze coaliţii cu cele tradiţionale, pentru a nu-şi altera discursul şi propriul electorat. Datorită acestei nesiguranţe, cancelarul Merkel ezită să anunţe dacă va mai candida sau nu la poziţia pe care o deţine în 2017. Dacă negocierile post-electorale eşuează, iar CDU intră în opoziţie, acest insucces va fi imputat exclusiv doamnei Merkel. Este aşadar probabil ca în toamna acestui an CDU să încerce să lanseze personaje politice alternative pentru preluarea conducerii, pentru a testa scenariul în care Angela Merkel nu va mai dori să candideze. Însă în această privinţă nu se pot face decât speculaţii.

Două aspecte sunt oarecum surprinzătoare în cazul alegerilor din Mecklenburg – Vorpommern. Primul se referă la scorul SPD, cu valori predominant mai mari în vestul landului. În estul landului a câştigat AfD, iar în centru CDU - de fapt, în interiorul şi în proximitatea circumscripţiei electorale unde Angela Merkel candidează în mod tradiţional. SPD a scăzut cu 6 procente de la precedentele alegeri. Scorul său foarte bun se datora proximităţii cu landul Hamburg, fief tradiţional al acestui partid. Întrebarea este de ce nu a mai funcţionat atât de pregnant acestă contaminare electorală de la un land la altul.

În al doilea rând, scorul AfD, mai ridicat decât în alte landuri. Mecklenburg – Vorpommern găzduieşte pe teritoriul său 23.000 de refugiaţi, ceea ce reprezintă doar 1,5 % din totalul populaţiei de 1,6 milioane, fiind vorba de cel mai slab populat land din Germania. Doar 3% dintre locuitorii landului au venit din alte ţări, iar dintre aceştia marea majoritate provin din Polonia vecină ori din Federaţia Rusă (etnici germani care au putut emigra după căderea comunismului). Interesant este că şi înainte de criza refugiaţilor din 2015 locuitorii Mecklenburg – Vorpommern erau terifiaţi de perspectiva de a avea musulmani pe teritoriul acestui land. Lipsa de cunoaştere, de conlocuire cu alte etnii sau religii au făcut ca locuitorii din Mecklenburg – Vorpommern să devină mult ai intoleranţi decât locuitorii altor landuri, expuşi ani de-a rândul emigranţilor proveniţi din contexte etnice şi religioase foarte variate. AfD a exploatat abil această particularitate. De fapt, respingerea străinilor a dus la rezultate foarte bune pentru NPD, partidul neo-nazist care nu are reprezentare la nivel de legislativ de land decât în Mecklenburg – Vorpommern. Tentaţia este de a afirma că AfD a preluat electoratul NPD la alegerile din 4 septembrie. Studiile arată însă că electoratul AfD are profilul celui care vota extrema - stângă, fostul partid comunist est-german. AfD a analizat corect această tendinţă şi a marşat foarte mult în campania electorală pe nostalgia după un trecut comunist perceput ca fiind ideal, în comparaţie cu prezentul. Punând în prim plan sentimentele pro-ruse şi anti-americane ale unei bune părţi din electorat, AfD a găsit cheia succesului în Mecklenburg – Vorpommern.

Angela Merkel a intuit că în acest land va exista un regret mai accentuat faţă de perioada comunistă, acesta fiind şi motivul pentru care a dorit să contrabalanseze acest sentiment prin alegerea circumscripţiei electorale în acest land şi oferirea unui exemplu pozitiv, cel personal: politicianul de succes din Vest care a trăit înainte de reunificare în Est. Se pare că nu a fost suficient.

Pe ruinele comunismului s-au construit aşadar consecutiv două puternice partide de extremă - dreapta şi respectiv de extremă - stânga, iar ulterior un partid populist. Exemplul landului Mecklenburg – Vorpommern ar trebui să dea de gândit: în regiunile în care opiniile politice tradiţionale, conservatoare au avut succes datorită izolării geografice şi a mentalităţii populaţiei, comunismul a reuşit să răspundă nevoii de stabilitate. Căderea comunismului a dus în aceste regiuni la respingerea celuilalt - cu cât celălalt era mai îndepărtat, cu atât respingerea sa era mai radicală. Partidele populiste de tipul AfD exploatează nevoia de schimbare a partidelor din sistem, schimbare care poate duce nu numai la ceva nou dar şi la revenirea la un trecut perceput într-o variantă idealizată. Pericolul populismului rezidă în fabricarea unor iluzii. Niciodată landul Mecklenburg – Vorpommern nu va reveni la un stat comunist est-german.

Populismul în Germania îşi face teren exploatând nevoia de schimbare care poate însemna viitorul sau revenirea la trecut. Populismul în România are o sarcină infinit mai uşoară: exploatează ignoranţa, indiferenţa faţă de detalii şi lipsa de cultură politică.

Este relevant exemplul alegerilor din Mecklenburg – Vorpommern la nivelul întregii Germanii ? Dat find faptul că populaţia sa reprezintă doar 1,6% din total şi că există particularităţile de mai sus care nu sunt prezente în alte landuri, este greu de dat un răspuns afirmativ.

Există însă o lipsă de adecvare a spaţiului public autohton referitor la evoluţiile politice din Europa care merită semnalată. Imediat după alegerile din 4 septembrie, mai mulţi politicieni autohtoni dintr-un partid de stânga sau recent afiliaţi unui partid care pretinde a reprezenta filonul naţionalist, s-au grăbit să prezinte aceste alegeri ca fiind proba indubitabilă a eşecului politicilor de primire a refugiaţilor în Germania, a încheierii carierei politice a cancelarului Merkel. AfD a căpătat indirect simpatizanţi în România, persoane care nu cunosc de fapt care este natura acestui partid şi care sunt particularităţile sistemului politic german. Niciunul dintre „analiştii politici’’ care îşi fac veacul în studiourile de televiziune nu a reacţionat - probabil in cauza aceleiaşi lipse de cunoaştere.

Populismul în Germania îşi face teren exploatând nevoia de schimbare care poate însemna viitorul sau revenirea la trecut. Populismul în România are o sarcină infinit mai uşoară: exploatează ignoranţa, indiferenţa faţă de detalii şi lipsa de cultură politică.