Criza totală. Nesupunere socială

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Protest Piaţa Victorie / FOTO Inuam Photos / Octav Ganea

Ce ni se propune în acest moment este o înţelegere cu infractorul. Sau, cum aveam pe vremuri, o înţelegere între violator şi victimă. Hai, lasă, că ne înţelegem noi cumva, chiar dacă tu ai rămas puţin gravidă. Iubirea trece prin stomac. Îţi dau nişte bani la salariu sau la pensie şi o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi. Cum ar zice o vorbă din bătrâni, şi violat, şi cu banii luaţi. Că aşa a decis Guvernul în miezul nopţii, e legal.

Lucrurile sunt cât se poate de clare, în ciuda Ordonanţelor de urgenţă. Contractul social dintre clasa politică şi cetăţeni e rupt, călcat în picioare. Spuneţi-i cum vreţi. Nu există nicio scuză şi nicio justificare. Meta-justificări, cum că aglomeraţia din penitenciare, cum că le permite Constituţia, cum că e legal şi au stat în limitele legii, nu au nicio valoare. Şi legile bune pot fi instrumente slabe sau chiar defecte dacă cei care le aplică o fac cu rea intenţie. Iar acum asistăm la un furt. Pe faţă, fără remuşcări şi fără întoarcere.

Din momentul acesta nu mai există nicio negociere cu Liviu Dragnea sau PSD. Nu e o politică economică, o decizie guvernamentală sau o îndeplinire a unei promisiuni electorale. Liviu Dragnea şi PSD au ales să se urce cu picioarele pe orice regulă socială de bun simţ. Pur şi simplu nu poţi da o lege care să permită furtul. Nicăieri în lume, dar mai ales într-o ţară pe care o furi de 27 de ani. Aseară în Piaţa Victoriei, erau oameni care urmau să se întâlnească în tot felul de întâlniri oficiale cu Liviu Dragnea sau cu membri ai cabinetului Grindeanu. Şi nici unul nu se vedeau stând la masă cu aceşti oameni. Pentru că pur şi simplu nu se mai poate discuta cu ei. Ce ai putea să mai vorbeşti, la modul serios, despre politicile publice din România? Nimic. Au împărţit lumea între hoţi şi oameni care nu suportă hoţii.

Ce rămâne de făcut? Orice demers legal şi procedural care stă în puterea celor din interiorul sistemului, începând cu Klaus Iohannis şi terminând cu fiecare om de bună credinţă care lucrează într-un minister sau autoritate publică. Mers la CSM şi la Curtea Constituţională, dar şi blocajul instituţional. Orice ar face Klaus Iohannis va fi insuficient. Dar nu mai poţi merge la birou şi să ştii că ministrul tău a stat ca un popândău ticălos în sala de şedinţă a Guvernului şi nu a schiţat niciun gest când Grindeanu şi Iordache i-au băgat sub nas ordonanţele. Sunt la fel de vinovaţi.

Iar singura soluţie reală e strada. În lipsa unui contract social respectabil cu clasa politică, nu mai poţi face altceva decât să blochezi activitatea Guvernului şi a Parlamentului. Sună cât se poate de teribil, dar un guvern care a fost în stare să facă ceea ce a făcut nu mai poate fi lăsat să lucreze. Blocată Piaţa Victoriei şi împiedicarea oricărei şedinţe de guvern. Presiune peste presiune, peste presiune. La nivel de Parlament, lucrurile sunt şi mai simple. Demisia opoziţiei rămâne un act simbolic. Greva parlamentară e şi ea lipsită de substanţă, de concreteţe. În schimb, parlamentarii opoziţiei au vrut să invite în Parlament cetăţeni, care la rândul lor pot protesta cât se poate de civilizat în ceea ce s-a chemat dintotdeauna Casa Poporului. Pentru că, de fapt, aşa se întâmplă la noi, mereu: te fur pentru binele tău. Stai liniştit şi înţelege-te cu violatorul.

În ceea ce îi priveşte pe liderii PSD şi ALDE, aceşti oameni nu ar mai trebui să aibă niciun viitor politic în ţara asta. Uşor de spus, greu de făcut. Dar poate un moment de atâta intensitate cum e cel prezent ar trebui să nască şi alţi lideri politici. Nu uitaţi că băieţii ăştia care scapă în urma mizeriei Guvernului Grindeanu au resurse financiare şi mediatice aproape nelimitate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite