Cum am căzut în capcana confuziei dintre apolitic şi tehnocrat. Guvernul sesizează la CCR posibilitatea de a da stimulente legale personalului medical din spitale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dacian Cioloş, şeful Guvernului
Dacian Cioloş, şeful Guvernului

„Sănătatea, prioritatea numărul unu a Guvernului Cioloş” s-a dovedit a fi doar o declaraţie politicianistă. Prin contestarea la Curtea Constituţională a României a legii prin care să dă libertatea managerilor de spitale de a da mici stimulente personalului, premierul şi miniştrii săi demonstrează, dacă mai era cazul, că nu înţeleg absolut nimic din funcţionarea sistemului spitalicesc şi cu atât mai puţin nevoile sale şi modul cum poate fi ajutat!

Probabil în urma unui calcul politic, Guvernul (şi nu Preşedinţia) a sesizat CCR privind absenţa resurselor financiare pentru punerea în aplicare a prevederilor legii.

Pe scurt, guvernul apreciază că iniţiativa unor parlamentari de a da libertate managerilor spitalelor de a acorda stimulente (nu mai mult de două salarii minime pe economie cumulat pe an) pune în pericol bugetul de stat şi deficitul bugetar chiar dacă aceste stimulente se vor acorda OPŢIONAL, numai  DACĂ se încadrează în LIMITELE BUGETARE APROBATE şi numai DACĂ finanţarea provine din VENITURI PROPRII.

Logica premierului Cioloş şi a ministrului Voiculescu este strâmbă. Dacă veniturile proprii la care face trimitere legea ar fi cele ale Ministerului Sănătăţii (taxa pe viciu) sau ale autorităţilor locale, cheltuirea lor depinde de voinţa ordonatorilor de credit, deci nu va afecta în niciun fel bugetul de stat şi deficitul deja aprobate de Parlament. Dacă veniturile proprii menţionate sunt cele ale spitalelor care, fiind prestatori de servicii sociale, realizează numai venituri proprii pe bază de factură, nu primesc niciun leu de la bugetul de stat cu acest titlu, este clar că de asemenea bugetul de stat nu este afectat în niciun fel. Mai mult, legea sănătăţii prevede explicit  la art. 208:

„Cuantumul cheltuielilor aferente drepturilor de personal este supus aprobării ordonatorului principal de credite de către manager, cu avizul consiliului de administraţie”.

Cu alte cuvinte, aceste sporuri nu ar putea fi acordate, chiar dacă există resurse suplimentare, fără aprobarea ministrului sau a consiliului local. O argumentaţie suplimentară este inutilă.

Cu această sesizare mi-am luat definitiv adio de la orice speranţă de mai bine pentru sănătate provenind de la acest guvern.

Mă deranjează profund falia existentă între guvern, Ministerul Sănătăţii şi realitatea brutală din spitale. Una din cele mai grave probleme puse în faţa unui manager este tocmai imposibilitatea de a acorda stimulente celor care merită acest lucru. Aici nu este vorba de pile, de favoruri, ci de a avea posibilitatea să împiedice un medic ATI de exemplu, să părăsească locul de muncă în favoarea unuia din străinătate, de atragerea de medici noi şi mai ales de posibilitatea de a răsplăti serviciile aducătoare de venit spitalelor. Probabil că puţini ştiu că deşi spitalul are o infrastructură consistentă, ea nu poate fi valorificată pentru a aduce venituri suplimentare bugetului şi aşa insuficient al spitalului, deoarece – ei bine – nu se pot da stimulente personalului medical. Bine că bagăm medici la puşcărie pentru şpagă!

Să presupunem că bolnavii ar dori să aibă acces preferenţial la unul din medicii de renume dintr-un spital, în timpul sau în afara programului, într-un mod similar aranjamentului de la o policlinică privată, plătind un tarif adecvat, din care aproximativ o jumătate se duce către proprietarul unităţii sanitare respective. Acest aranjament nu este posibil în spitalul de stat pentru că Guvernul acum nu lasă managerul să plătească suplimentar o prestaţie benefică instituţiei. Din acelaşi motiv nu se pot face nici internări cu plată, contracte cu asiguratori privaţi, cu agenţi economici care doresc sa ofere beneficii suplimentare angajaţilor şi nici o altă sumedenie de prestaţii suplimentare – pentru că managerul nu are cum să plătească muncă suplimentară. După cum este evident, nimic nu are de-a face cu bugetul de stat, cu excepţia obtuzităţii celor care se opun acestei legi. 

În fapt, această sesizare adresată CCR, la pachet cu alte trei legi în care este posibil ca Guvernul să aibă dreptate, demonstrează, dacă mai era nevoie, absurdul plăţii personalului salarial după regulile impuse de legea personalului bugetar, în condiţiile în care spitalul nu primeşte finanţare de la bugetul de stat, nu are fond de salarii aprobat de bugetul de stat etc.

Dacă CCR va respinge sesizarea cred că, în condiţii normale, un asemenea guvern ar fi trebuit să se confrunte cu o moţiune de cenzură pentru incompetenţă. Chiar şi absenţa reprezentanţilor Guvernului de la dezbaterea din plenul Camerei Deputaţilor, când eventual ar fi putut să îşi expună punctul de vedere şi ipotetic să influenţeze votul, este o lipsă nemotivată de la muncă! Este datoria iniţiatorilor să facă demersuri pentru sancţionarea Guvernului sau măcar să încerce. Nu este vorba de un fapt divers, ci de un principiu!

Cu această ocazie am mai stabilit ca apolitic nu înseamnă tehnocrat. Ţara asta este plină de oameni apolitici, care doar îşi doresc ca Guvernul să-i conducă ţara spre mai bine şi nu poartă eticheta de tehnocraţi

Am mai stabilit, dacă mai era cazul, că poţi să fii apolitic şi complet incompetent.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite