De la gloanţele teroriştilor la asaltul extremei drepte. Cine salvează Europa?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
După atentate, pe străzile Parisului s-au derulat scene de luptă
După atentate, pe străzile Parisului s-au derulat scene de luptă

Victoria ”istorică” a Frontului Naţional în alegerile regionale din Franţa vine ca o consecinţă logică a trei factori: slaba performanţă a politicienilor de stânga sau de dreapta, criza refugiaţilor şi şocul provocat de atacurile teroriste de la Paris.

Lecţia franceză este dură, viitorul Europei va fi pus în discuţie odată cu alegerile prezidenţiale de anul viitor din Franţa.

Rezultatele acestui scrutin arată că teroriştii au obţinut ceea ce au avut în vedere prin organizarea masacrului de la Paris. Şocul provocat în societate a crescut numărul de adepţi ai Frontului Naţional, cei care cred că soluţia în faţa crizei nu poate fi decât radicalismul şi xenofobia, o soluţie îndreptată direct împotriva ideii europene.

Sigur că, dacă oamenii văd cum teroriştii se plimbă cum vor din Europa în Siria şi se întorc bine pregătiţi în taberele jihadiste, primul gând este reintroducerea controalelor la frontierele naţionale şi desfiinţarea spaţiului Schengen. Numai că lucrurile nu sunt atât de simple. Problema spaţiului Schengen nu este că el există, ci că nu a fost dus până la capăt.

Când desfiinţezi, cel puţin la nivel funcţional, frontierele interne ale Uniunii Europene, ai responsabilitatea să le întăreşti pe cele externe. Controalele şi selecţia celor care întră în Uniunea Europeană ar fi trebuit să se desfăşoare cât mai drastic la prima frontieră externă europeană. După aceleaşi reguli şi proceduri pentru toate statele implicate. Accesul la bazele de date şi cooperarea instituţiilor naţionale sunt esenţiale într-un asemenea proces. Mult mai greu de realizat, dar deasemenea obligatorie, este cooperarea la nivelul serviciilor secrete. Dacă teroriştii de la Paris au organizat totul peste graniţă în Belgia, iar autorităţile belgiene care cunoşteau profilul extrem de periculos al personajelor şi nu au luat nici măsuri, nici nu i-au informat  pe colegii lor francezi, ce mai e de spus?

Criza majoră, instituţională a Uniunii Europene derivă din faptul că integrarea s-a oprit undeva la mijloc. Uniunea nu este nici confederaţie nici federaţie, deşi are piaţă unică, reguli unice, frontiere externe şi monedă unică pentru majoritatea populaţiei.

Este o construcţie căreia i s-a pus fundaţia, i s-au înălţat zidurile, dar lucrările s-au oprit la acoperiş. Un acoperiş care ar mai înseamna şi o politică de securitate comună şi o politică externă comună. Ambele, extrem de greu de realizat în actualele circumstanţe.

Interesele egoiste s-au impus în chestiunile sensibile ale politicii europene comune. Un exemplu este refuzul de a primi România în spaţiul Schengen. Investiţii substanţiale au fost făcute de statul român şi de UE. Standardele au fost atinse, lucru certificat de toate inspecţiile de specialitate. România şi Bulgaria ar fi devenit frontiere externe  cu toate obligaţiile care decurg de aici. Cu toate acestea, răspunsul a fost negativ.

Lipsa de figuri politice de mare calibru care să ducă mai departe construcţia europeană face loc liderilor extremişti şi populişti. Criza economică, şomajul amplifică orientările extremiste. Iar confuzia şi starea de derută a autorităţilor din multe state europene care, deşi avertizate, nu au luat măsuri pentru întărirea cooperării, invită cetăţenii să se îndrepte spre aşa zise soluţii de mână forte.

Este o criză cu mult mai amplă decât ceea ce se întâmplă acum în Franţa. Poate a venit momentul ca ţările din ”noua Europă” să se exprime mult mai puternic şi mai coerent în apărarea Uniunii Europene.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite