articolul anterior articolul urmator

De ce nu sunt căutaţi adevăraţii vinovaţi

23
17 Feb 2017 10:41:42
Nicolae Manolescu
Gabriel Oprea, unul dintre doctorii dovediţi ca plagiatori cărora li s-a retras titlul. Inquam Photos / Octav Ganea
Gabriel Oprea, unul dintre doctorii dovediţi ca plagiatori cărora li s-a retras titlul. Inquam Photos / Octav Ganea

23 Comentarii

mircea georgescu
17.02.2017, 11:51:44

Nu e furt, e cu intentie! Coruptia a cuprins Romania! Sa lupti cu cine, cand mai toti sunt corupti? Sa tai raul de la radacina, e un act de curaj! Dar totusi se poate, trantind gasca de impostori!

+3 (5 voturi)
Bănăţanu v.2
17.02.2017, 12:26:59

Mda, aveți perfectă dreptate, domnule georgescu: dacă e cu intenție, nu e furt! De unde naiba ați scos-o și pe asta?

+4 (4 voturi)
Bănăţanu v.2
17.02.2017, 12:34:08

Apropo de plagiat, aveți mai jos un exemplu. Comparați cele două texte și trageți concluziile. Cuvinte nespuse… Cui să te adresezi atunci când nimeni nu e dispus să te asculte? Cu cine să dialoghezi atunci când îți împarți singurătatea între două cutii de bere și certitudinea că deții cheia adevărului? Renunți la speranța că poți fi înțeles și tastezi cu strângere de inimă, folosind de prea multe ori butonul „delete”, ce-ți trece prin minte. Te împaci cu ideea că ceilalți nu sunt destul de educați ca să te înțeleagă și te complaci cu marasmul. Scrii (din când în când) câteva rânduri cu nădejdea că cei cărora te adresezi le citesc și sunt în stare să le și priceapă. Te enervezi atunci când rândurile tale sunt ignorate și o iei mereu de la capăt. Încerci să te faci înțeles, deși știi foarte bine că n-ai sorți de izbândă. Tineretul prezentului e croit din altă „stofă”. Generația ta a îmbătrânit făcând bătături în palme de la furcă, sapă, coasă, târnăcop, lopată și alte asemenea unelte. Generația tânără de azi are bășici la degetul arătător de la „gâdilatul” „taciscrinului” (touch-screen pentru cei avizați). Când te bagi în vorbă cu ei să nu faci greșeala de a aduce în discuție munca. N-au măturat niciodată o curte, dar se pricep la „frecatul” ecranului. Pe cine să mai lămurești că pâinea cea de toate zilele înseamnă sudoare când trăim într-o lume ce a făcut din impostură regulă? Pe cine să mai convingi că Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau Iohannis sunt răul mai mic? Populimea a ales încă o dată răul mai puțin rău. Era vai de capul nostru de alegeam răul cel mare… Oricum e vai… Mama lor de „tehnocrați”, căci lumea politicii își vede de treabă: mai o pensie suplimentară pentru aleși, mai un vot împotriva arestării hoților. Vedeți-vă de oala de sarmale (fiindcă tot e Crăciunul) și nu vă băgați în horă dacă nu știți cum se dansează politica ce-o cântă muzicanții pe bani noștri, la anul și la mulți ani! Suntem doar niște căței ce mârăie și se mușcă unul pe altul atunci când stăpânul aruncă osul. Ne „mușcăm” între noi, uitând că „osul” e plătit din propriul buzunar. Ne contrazicem în cuvinte, fără a băga de seamă că destinele noastre depind de niște impostori pe care îi alegem periodic. De 26 de ani suntem călăriți și ne place acest lucru: dii, căluțule, dii!... -ajun de Crăciun 2015- Vorbe nerostite... Cu cine să stai de vorbă dacă nimeni nu e dispus să te asculte? Ce dialog mai poți purta atunci când ești convins că deții cheia adevărului și ai două cutii de bere pe masă? Tastezi ce-ți trece prin minte, renunți la speranța că cineva te poate înțelege și te împaci cu ideea că ceilalți nu sunt destul de școliți pentru a te pricepe. Folosești până la uzură tasta „delete” și te scalzi în marasm. Din când în când mai scrii câteva rânduri și speri că cititorii le înțeleg. O iei mereu de la capăt, enervându-te că ești ignorat, sperând că poți fi înțeles și știind că nu ai șanse de victorie. „Stofa” din care e croit tineretul prezentului e diferită. Ai îmbătrânit făcând bătături în palme de la „instrumente” ca furca, sapa, coasa, tîrnăcopul, lopata și multe altele, odată cu generația ta. Tinerii zilei de azi au doar bășici la degetul arătător de la „frecatul” smartphonului. Dacă te bagi în vorbă cu ei, să nu aduci niciodată cuvântul „muncă” în discuție. Se pricep la mângăierea touch-screen-ului dar nu știu prea bine ce e o coadă de mătură, darmite o curte nemăturată. Pâinea cea de toate zilele înseamnă sudoare, dar pe cine să lămurești de acest adevăr când trăim într-o lume a cărei singură regulă e impostura? Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis sunt răul cel mic, dar cui să-i spui asta? E alegerea populimii și era vai de capul ei dacă alegea răul cel mare. E vai oricum. „Tehnocrații” ăștia, cu tot cu mama lor, nu înțeleg că lumea politicii își face treaba: o mică pensie suplimentară nu strică, pe când o arestare a unui parlamentar hoț da! Fiindcă tot e Crăciun, aveți grijă de sarmalele din oală și nu încercați să vă prindeți în hora politică ce o cântă din tromboane politicienii de ani, de mulți ani! Niște căței ce mârăie și se mușcă unul pe altul atunci când stăpânul aruncă osul, asta suntem! Ne „mușcăm” între noi pe seama „osului” cumpărat pe banii noștri. Ne încrucișăm cuvintele și nu vedem că niște impostori pe care îi tot alegem ne determină destinele. Ne place să fim călăriți. Caii nu trăiesc 26 de ani. Dii, măgarule, dii!... -zi de Crăciun 2015- P.S.: Nu-i așa că e un plagiat reușit?

+6 (6 voturi)
Stefanescu Marian
17.02.2017, 13:35:07

Chestai asta cu softurile antiplagiat este un moft.Orice om din domeniul respectiv poate să-şi dea seama dacă o lucrare de doctorat e plagiată;nu-i trebuie mai mult de o lună.Iar coordonatorul de doctorat ştie asta de la început dart din diverse cauze pecuniare,închide ochii.Mai vinovaţi decât plagiatorii sunt tocmai aceşti coordonatori de doctorat care au făcut din această activitate un mijloc de a obţine foloase necuvenite.De fapt,mai nimeni din mediul academic şi politic nu vrea reglementarea situaţiei.Tuturor le convine ca această activitate să fie în zona mafiotă a "gulerelor albe".Este ruşinos.

+5 (5 voturi)
Herut Iona
17.02.2017, 15:33:02

Am muncit aproape 20 de ani la un institut de cercetări din țară, pînă să emigrez în SUA. Acolo, am asistat la nenumărate doctorate pe care le absolveau personaje în general politruce, oameni ai partidului, partid care avea mare nevoie de : cadre! Aceste cadre, în general tineri abia veniți de la facultate dovedeau de la prima zi de angajare că habar nu aveau de domeniul în care se instruise. Dar nu conta. Ce era important, era faptul că erau preluați de to'arșul de la partid și erau propulsați spre doctorat. Coordonatorul de doctorat cine era ? Un alt politruc, absolvent la facultate URSS-istă : Frunze, după 2 ani de studii "intense", cu titlul : doctor DOCENT!! La aceste doctorate eram obligați să participăm tot departamentul. Totul se făcea pe față. Trebuia să mergem fiecare dintre noi și să căutăm cele mai importante și edificatoare informații pe tema toarșei; și o făceam la bibliotecă, unde?, ce să vezi?, eram inundați cu reviste din occident pe domeniul nostru, din care erau decupate reclamele și lipite în birou pe perete. Așa se făcea că furam articole din aceste reviste și i le dădeam traduse mură-n-gură toarșei care nici măcar nu știa ce să selecteze din ceea ce-i dădeam noi, așa că, pînă laurmă, un toarăș inginer mai vechi, care-și făcuse și el teza în aceleași condiții, îi prelua teza la îndemnul toarășului : hai, bă, ajut-o oleacă și tu că și alții te-au ajutat pi tini!, și să o ducă el la bun sfârșit. Ziua de absolvire consta într-o mică ședință unde se serveau mezelicuri, se spuneau bancuri și se admira coperțile tezei, după care?, ușșșș, toată lumea la un restaurant select pentru sărbătorirea fulminantei teze științificie. Noi?, pulimea, vorba lui Oprescu, ne mulțumeam cu o cutie cu bomboane mizerabile la gust și un "sincer" mulțumesc pentru, fiți atenți, "ajutorul tovărășesc și colegial" pe care mi l-ați dat. Noi doar o ajutasem pe madam doctor sau pe domn doctor, da ?, doar făcusem așaaa, un mic efort de a ajuta nesemnificativ pe toarșa care?, da!, ea dusese greul tezei. Cu mâna pe inimă o spun : eu cred sincer că din totalul tezelor de doctorat de dinainte de 1989, peste 90% din aceste teze au fost plagiate și nu au fost rezultatul muncii individuale a doctoranzilor. Acest mod de comportament de dinainte de 1989 a continuat într-un mod, ca să zic așa : firesc, și din această cauză ne uităm la acești limbrici de doctoranzi de astăzi cum se miră că societatea civilă se cramponează de doctoratele lor, ca și cum, ce mare greșeală ar fi făcut ei dacă au copiat și ei, acolo, o teză ? Îmi aduc aminte de un doctorand care și-a făcut teza pe cont propriu, a muncit de unul singur și i-a luat aproximativ trei ani s-o ducă la bun sfârșit. Ceilalți?, nu le luau mai mult de două, hai, trei luni pînă când își "trăgeau" un doctorat. Deci, acel doctorand a fost întârziat cu bună știință pentru că nu era membru de partid, avea rude "afară", era deștept și bine instruit în domeniu, deci?, nu era demn de a primi acest titlu în opinia celor care acordau doctoratele, mai ales că acelui doctorand nici prin minte nu-i trecea să dea o masă la restaurant sau să facă niscaiva cadouri. El mergea pe drumul firesc al procesului de a deveni doctorand. Ei?, teza lui a fost respinsă de trei ori pe motive comice, adică, cei care-i contestau teza nici măcar nu aveau habar de ce se scria în acea teză. O dată i s-a respins teza pe motivul că, auzi!, semnul de integrală dintr-o formulă matematică din teză, nu-i spunea nimic celui care o contestase. El nu știa ce-i aia integrală, fratele meu !, dar i-a respins-o cu indicația scrisă cu roșu pe teză : "ce exprimă acest semn ?" Nici măcar nu întreba : ce semnifică acest semn ? A fost un halimai în tot institutul că i-a mers buhul pînă cînd a dat ortul popii la pensie. Despre ce vorbim noi aici ? Acest doctorand a scris pe la mijlocul tezei lui o frază : "dau o sticlă de coniac celui care mi-a citit teza pînă aici !" După ani și ani, cînd cineva i-a luat teza ca să-și tragă și el un doctorat, i-a citit teza pînă la acea propoziție și s-a dus la respectivul și i-a cerut sticla. Bineânțeles că a primit-o, dar, din textul pe care l-a copy-paste a scos acea frază. Primul doctorand a fost curios de teza aceluia cărui îi dăduse sticla de coniac și, după vreo trei ani, i-a găsit teza, care teză era copitaă aproximativ 90% cuvânt cu cuvânt. Acel nou doctorand era parlamentar în comisia parlamentară pe justiție. Te doare mintea. România este într-o stare totală de cancer generalizat, netastazat, și îi este imposibil să supraviețuiască. Cine?, și mai ales cum poate să vindece această boală a doctoratelor plagiate, dar, mai ales, cine poate vindeca celelalte zeci de mii de probleme la nivel social de dimensiunea acestei boli a plagiatului? Vă dați seama unde suntem ? Într-o țară ca asta, cum să nu întâlnim un personaj ca Dragnea care se întreabă tîmp : cum îndrăzniți, bă, să mă deranjați?; pe unul ca mine care, nu mă meritați, bă, la cât de genial sunt !

+6 (14 voturi)