De ce este politica o curvă: cazul alegerilor din Deva

FOTO David Muntean

Focusaţi pe temele privind legile Justiţiei şi cele ale revoluţiei fiscale, am tratat cu uşurinţă una dintre cele mai importante manifestări ale unei societăţi democratice: alegerile. Duminica trecută au avut loc alegeri parţiale în mai multe localităţi din ţară, însă cele din municipiul Deva au fost „cap de afiş“. Dezolare este cuvântul prin care aş descrie procesul electoral din Deva. Dar, să explic de ce.

Majoritatea partidelor parlamentare şi-au ales drept candidaţi nişte traseişti politici. PNL a mers pe mâna lui Florin Oancea, fost membru ALDE, partid pentru care a candidat la aceaşi funcţie în 2016, PSD l-a susţinut pe fostul umanist-conservator-liberal Petru Mărginean, iar PMP l-a propus pe Vasile Ioan Iovan, fost liberal şi fost coleg de partid la Uniunea Populară Creştin Democrată a lui Ioan Talpeş. USR a fost singura formaţiune parlamentară care a propus un candidat fără trecut politic, Lucian Francesco Davidoni, care a luat aproximativ 1.500 de voturi din cele 21.500 exprimate în alegeri. Restul de 20.000 s-au dus către traseişti. După cum deja se ştie, alegătorii din oraşul transilvănean l-au ales pe candidatul liberal Florin Oancea în funcţia de primar. Despre Oancea, locuitorii Devei ştiau că a fost exmatriculat în urmă cu zece ani de la Universitatea „Vasile Goldiş“ din Arad pentru că a trimis şoferul să dea examen în locul lui, dar se pare că acest lucru nu a contat în alegerea sa ca prim gospodar al urbei.

Acestea sunt faptele. Ce putem spune? Că oamenii din Deva au ales răul cel mai mic? Că au ales şi ei ce au putut din oferta partidelor? Că nu contează ce a făcut Oancea, atât timp cât este în barca Opoziţiei şi nu din rândurile Puterii?

Partidele funcţionează pe bază de voturi, la fel cum televiziunea funcţionează pe bază de audienţă. Fiecare cu vedetele sale. Ce emisiuni şi ce personaje aduc oare cele mai mari audienţe?

De obicei, dăm vina pe partide, le criticăm alegerile în cazul candidaţilor, le acuzăm că nu doresc primenirea clasei politice, că-i acceptă pe traseişti în loc să-i pună la colţ. E adevărat că fac asta. E în fiinţa structurii lor, a partidelor din România, să promoveze astfel de oameni, uşor de şantajat şi corupţi, care să le ofere şansa de a delapida din banul public.

Sunt, însă, multe voci în spaţiul public care spun că alegătorii nu sunt deloc de vină pentru că avem actuala clasă politică. Oare aşa să fie? Sincer, personal nu mai cred că vina este doar a partidelor. Partidele funcţionează pe bază de voturi, la fel cum televiziunea funcţionează pe bază de audienţă. Fiecare cu vedetele sale. Ce emisiuni şi ce personaje aduc oare cele mai mari audienţe? Dau acest exemplu pentru a putea explica de ce traseiştii, incompetenţii, imoralii şi golanii domină viaţa publică. Alegătorul majoritar se identifică mai uşor cu astfel de personaje, pentru că vede în ele un model uşor de urmat pentru a parveni social. E mult mai greu să munceşti, să înveţi, să fi corect, să nu iei şpagă. În politică, ca şi în televiziune, publicul alege. E liber să facă asta: are ştampila şi, respectiv, telecomanda. Iar publicului, în marea lui majoritate, trebuie să recunoaştem că îi plac vulgarităţile, imoralitatea şi circul.