Deputatul Leoreanu. Romanstan

Sunt prins cu nişte lucruri şi am ratat anunţul făcut recent de primarul PNL al municipiului Roman privind propunerea de a-l numi cetăţean de onoare pe fostul edil, în prezent deputat, domnul Laurenţiu Dan Leoreanu. Propunerea se află pe ordinea de zi a şedinţei de luni, 31 iulie.

Eu am o relaţie colegială cu domnul Leoreanu, prin prisma faptului că amândoi suntem parlamentari (nemţeni) în Camera Deputaţilor. Ne salutăm pe holurile Parlamentului şi după victoria de la alegerile locale parţiale l-am felicitat direct, cum consider că era normal. Şi cam atât.

Pentru cine nu este la curent, politic, domnul Leoreanu a fost consilier local PSD şi primar al Romanului timp de două mandate, iniţial PDL şi ulterior PNL. Anul trecut a obţinut al treilea mandat, dar a fost ales şi deputat, astfel că a preferat Parlamentul în detrimentul Primăriei, moment în care, din punct de vedere politic, a devenit şi vicepreşedinte al PNL. L-am apreciat pentru realizările sale, dar nu am tăcut atunci când o dat-o cu oiştea în gard. De exemplu, atunci când aproba afirmaţia cum că unii jurnalişti romaşcani trebuie executaţi.

Dacă tot veni vorba de onoare şi onoruri, am zis să mă interesez ce înseamnă această cutumă şi cum este reglementată. Fiecare consiliu local emite un regulament în care se regăsesc criteriile pentru care unui cetăţean i se poate acorda titlul de cetăţean de onoare. Iată ce spune Wikipedia despre trăsăturile generale ale acestui regulament în ce priveşte criteriile de eligibilitate: „titlul se acordă unor personalităţi din domeniul culturii, artei, ştiinţei, învăţământului sau sănătăţii, dar şi unor sportivi şi oameni de afaceri care au valoare, competenţă, moralitate recunoscute de către comunitatea locală, au avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea şi la creşterea prestigiului localităţii sau al ţării pe plan naţional şi internaţional, persoane care, prin acţiunile lor, au contribuit la preîntâmpinarea producerii de evenimente deosebit de grave, în cazuri de calamitate naturală sau situaţii de urgenţă sau care au contribuit la salvarea de vieţi omeneşti.”

Cu toate că a avut o contribuţie majoră în dezvoltarea municipiului Roman, domnul Leoreanu nu este nici om de cultură, nici sportiv şi nici om de afaceri, ci fost primar al municipiului eliberat din funcţie acum 6 luni, actual deputat şi vicepreşedinte PNL. Aşadar, despre ce onoare vorbim?

Când am citit ştirea asta, mi-a fugit gândul la pereţii din interiorul primăriei decoraţi cu imaginea sa pe diferite şantiere.

Personal, mi se pare o absurditate ca fiind preşedinte PNL Roman, deci lider peste consilierii locali care formează majoritatea în Consiliul Local Roman, să devii cetăţean de onoare cu votul CL. Eu cred altceva, că domnul Leoreanu a cerut personal să fie numit cetăţean de onoare, nu a putut cât a fost primar şi o face acum prin metoda aceasta.

Dacă stau să mă gândesc, sunt mai multe motive pentru care ar face acest lucru. În primul rând, pentru că e preocupat de cultul imaginii lui. Când am citit ştirea asta, mi-a fugit gândul la pereţii din interiorul primăriei decoraţi cu imaginea sa pe diferite şantiere. Un altul, cum am citit şi în presă, constă în beneficiile pe care le are un cetăţean de onoare. Ca o pură coincidenţă, aceste beneficii s-au înmulţit considerabil prin semnătura domnului Leoreanu la finalul lunii decembrie 2016, adică imediat după ce şi-a primit fotoliul de deputat. Mă refer aici la scutire totală de taxe şi impozite locale ale laureatului şi partenerului de viaţă sau acces la manifestări artistice, culturale şi sportive în Roman.

  E onorabil când te numeşte cetăţean de onoare o entitate pe care nu o conduci tu, o entitate în care majoritatea nu face parte din cercul tău de influenţă.

Domnule Leoreanu, forţaţi notă şi degradaţi instituţia cetăţeanului de onoare. Dacă mergeţi mai departe pe această linie, vă încadraţi în linia celor care îşi dezvelesc propriul bust, şi în sfera celor care au nevoie de recunoaştere imediată prin osanale publice, statui ridicate, nume de licee şi de străzi. Toate în cinstea unui om care încă trăieşte şi cere însuşi aceste onoruri deşarte. Mai mult, faceţi de râs Romanul şi reputaţia de care vă bucuraţi. Marea familie romaşcană din care faceţi parte riscă să devină un Romanstan la cheremul setei necumpănite de recunoaştere publică de care daţi dovadă.

E onorabil când te numeşte cetăţean de onoare o entitate pe care nu o conduci tu, o entitate în care majoritatea nu face parte din cercul tău de influenţă. Mie mi-ar fi ruşine şi aş refuza politicos în astfel de condiţii. E o realizare în cazul în care şi celelalte partide, dacă ar avea majoritate, admit că eşti un cetăţean de onoare şi îţi oferă acest titlu, nu când le ceri tu alor tăi acest lucru.

Din punctul meu de vedere, un cetăţean de onoare îşi arată în timp meritele. Şi avem exemple la Roman, unde cei mai mulţi cetăţeni de onoare au primit această distincţie post mortem. Opt ani la cârma unei primării şi şase luni de deputăţie nu sunt motive suficiente. Nici măcar pentru camarila domnului Leoreanu!

Stimate domnule Leoreanu, vicepreşedinte PNL, fiţi bărbat şi renunţaţi la această (auto)proclamare ca cetăţean de onoare al municipiului Roman! Lăsaţi timpul să decidă dacă meritaţi sau nu această distincţie.