Discursul Preşedintelui

Ne place sau nu, cei care s-au înscris în cursa pentru Cotroceni, au vocaţia de a deveni preşedintele României. Desigur, pe unii sondajele de opinie îi dau ca şi câştigători – vezi premierul Victor Ponta, pe alţii, te întrebi dacă nu ar trebui să treacă mai întâi pe la doctor.

Indiferent care va fi preşedintele ales al românilor, candidaţii care şi-au exprimat hotărârea de a intra în cursă au un numitor comun: sunt realmente incapabili să ţină un discurs, “să facă o expunere în faţa unui auditoriu pe o temă politică, morală etc” conform definiţiei.

Poate nu este întâmplător ca în ţările cu o democraţie consolidată, precum SUA, candidaţii la preşedenţie trebuie să facă faţă unei curse electorale extrem de dure, care îşi justifica numele – trebuie să străbată ţara cât un continent, dintr-un stat în altul, încercând să ţină discursuri pe platforme improvizate, adesea la un număr infim de alegători, alteori în săli gigant, în faţa a mii şi mii de invitaţi. Indiferent de context şi situaţie, candidatul rosteşte sute sau chiar mii de discursuri, într-o campanie care uneori durează şi 2 ani! Dar oamenii aceia, şi ei secondaţi de spin-dotori, de răstalmacitori de cuvinte, de scriitori de texte focalizate pe alegători, spun ceva, promit ceva, încearcă să arate că au consistentă, că au idei, că au valori şi crezuri pentru care vor din toată inima să fie aleşi şi să facă ceva pentru ţara lor.

Este adevărat, oratoria politică este un lucru rar pe malurile Dâmboviţei.

Totuşi, presa a avut ocazia să scoată în prim plan discursuri adevărate, scrise şi rostite, ca la carte. Sorin Oprescu, în campania de la primul mandat de primar câştigat, a reuşit în bătălia să printr-un şir de intervenţii televizate, pline de conţinut, pregătite şi repetate cu siguranţă de zeci de ori, până au devenit credibile şi naturale. Crin Antonescu şi-a căpătat un renume de bun orator, atât de bun încât lumea nu a mai reuşit să identifice şi celelalte calităţi pe care, negreşit le are. Băsescu a dat lecţii de oratorie, deşi lumea nu a reuşit să facă diferenţa între a fi popular şi a fi pregătit să pari popular şi de aceea, această calitate a să nu a ieşit în evidenţă dar şi-a făcut efectul. Chiar şi creaţia sa, Elena Udrea, a reuşit să ţină un prim discurs politic adevărat, când a candidat împotriva lui Vasile Blaga,un antivorbitor nativ, care bineînţeles că a câştigat! O lecţie de oratorie, trecută total neobservată de masmedia, ne-a fost ţinută de Sarcozy de la tribuna Parlamentului, la vizita sa prin Bucureşti, iar discursul lui Bush jr. la primirea României în NATO, a devenit antologic în special datorită prezenţei de spirit a unui om politic antrenat – care a legat prezenţa curcubeului accidental de eveniment, ca semn de bună-vestire.

În România, cu doar 3 luni înainte de alegeri 2 candidaţi sunt parcă loviţi de autism. Unul, deşi se ocupa de gestionarea intereselor ţării, şi din poziţia de premier ne-ar putea vorbi continuu, împarte găleţi şi vânează canceroase care nu-şi primesc tratamentul la timp pentru a le pune o pilă să şefii de la sănătate, şi se pupă cu preoţii prin biserici, lovit brusc de un înalt sentiment religios. Celălalt, nu a catadicsit să intre în campanie fără a-şi face tabietul, respectiv mergând mai întâi în concediu!

Ponta, şi-a lansat candidatura la o adunare de partid la care au participat 6000 de oameni, a ţinut un discurs de 45 de minute şi....atât! Nimeni, nici măcar canalele media agreate, nici specialiştii în comunicare din jurul premierului,nu au reuşit să sintetizeze trei idei măcar, care să facă titluri de-o şchioapă în masmedia legat de viitorul acestei ţări, măcar câteva zile! Gestionarul de facto al acestei ţări nu a reuşit să spună pe nume romanilor nici o provocare căruia noi ca ţara şi el ca viitor preşedinte, va trebui să-i facem faţă, nu a reuşit să ne anunţe de ce vrea să fie şef al statului. Pardon, ceva, ceva parcă a amintit, ceva gen Jos Băsescu??!!??

Iohannis, la rândul său, şi-a marcat “victoria” în fata preopinentului sau Predoiu printr-un mesaj citit, la finalul căruia, aşijderea, până şi cei mai interesaţi ascultători nu au reţinut nimic! Unii spun că neamţul Iohannis are o problemă cu limba romană şi se exprima cu dificultate. Eu cred că şi dacă ar vorbi în germană şi l-am urmări cu subtitrare, nu am fi mai luminati privind schimbările ce vor urma dacă  domnia sa vă ajunge preşedinte.

Discursul inexistent al viitorului preşedinte ne arată de fapt goliciunea fundamentală a candidaţilor dar şi trogloditismul cultural şi intelectual al electoratului român. Totul se bazează pe votul negativ, pe mobilizarea primarilor, pe mica mita electorală ....şi atât! Pur şi simplu, nouă, romanilor, nu ne pasă de România iar candidaţii ştiu acest lucru. Dacă ne-ar pasa, măcar un singur candidat, oricât de lipsit de şanse, şi majoritatea lor se afla în această categorie, ar fi altfel, ar spune lucrurilor pe nume, ar încerca să ne arate care este direcţia cea bună pe care ar trebui să ne îndreptăm ca ţara.

Cine ştie, poate la alegerile viitoare lucrurile se vor schimba. Până atunci însă...