Evenimente importante cvasi-ignorate de presă şi de opinia publică

Complet inexplicabil scăzutul interes arătat de mediile de informare bucureştene faţă de reuniunile la vârf a două dintre partidele parlamentare ale României. Reuniuni ce au avut loc la Cluj şi la Zalău la finele săptămânii trecute. Este vorba despre USR şi despre UDMR, formaţiuni politice aflate teoretic în opoziţie, care au avut în weekend congrese.

Spun teoretic fiindcă cu totul alta este atitudinea UDMR, în genere interesat-binevoitoare faţă de putere, de aici şi invitaţia de a se alătura guvernării venită din partea preşedintelui PSD, dl. Liviu Dragnea, şi cu totul alta cea a USR.

Poate acesta ar fi putut reprezenta unul dintre motivele în virtutea căruia marile ziare, televiziunile din România ar fi trebuit să acorde un plus de atenţie Congresului de la Cluj al partidului stare de spirit care va fi şi pe mai departe condus de Nicuşor Dan. Cu atât mai mult se impunea o mai atentă luare de puls a ceea ce se întâmplă cu adevărat în USB-ul de odinioară care, cu exact un an în urmă, după bunele rezultate obţinute la alegerile din Bucureşti, a decis să se transforme în partid cu anvergură naţională, Uniunea Salvaţi România, iar în decembrie 2016 a izbutit să obţină locuri în Parlamentul României, cu cât avântul iniţial pare să se fi mistuit în dispute interne şi sterile lupte pentru supremaţie.

Or, în afară de faptul că am aflat că dl. Nicuşor Dan a izbutit să se menţină cu un scor de ceva mai mult de 60% din voturi la şefia formaţiunii în pofida faptului că a avut un discurs plat, fără surprize, la antipozi cu cel al contracandidatului său clujean, dl. Emanuel Ungureanu, şi că dl. Cristian Ghinea a pierdut barajul în vederea dobândirii unui post de vicepreşedinte nu ştim prea multe, dincolo de vorbe şi planuri din cuţite şi pahare, în legătură cu viitorul program politic al USR.

Anunţul făcut de dl. Nicuşor Dan potrivit căruia partidul pe care îl conduce va pregăti un guvern din umbră şi că ar fi posibil că acesta să îl aibă drept lider pe fostul premier Dacian Cioloş nu valorează mai mult decât o glumă bună.

Mult mai interesant, în special din perspectiva discursului rostit de dl. Markó Béla, pare să fi fost Congresul UDMR de la Zalău. Am aflat astfel că, în viziunea conducătorilor Uniunii, Bucureştiul nu ar fi nicidecum îndreptăţit să impună standarde maghiarimii din România. Cu atât mai puţin să îi ceară acesteia să ia parte la sărbătorirea Centenarul Marii Unirii. Pentru simplul motiv că ungurii din România nu ar avea ce sărbători. Teribil ce mai seamănă discursul fostului preşedinte al Uniunii cu cel al guvernanţilor de la Budapesta care în decembrie trecut le-au interzis diplomaţilor acreditaţi lor la Bucureşti să ia parte la ceremoniile oficiale de Ziua Naţională a României. Teribil ce mai seamănă zicerile d-lui Béla cu decizia de acum câteva săptămâni a conducerii unei fiţuici de limbă maghiară din Oradea de a nu relata nimic despre festivităţile prilejuite de aniversarea intrării trupelor generalului Moşoiu în oraş.

În sprijinul afirmaţiilor sale, dl. Markó a invocat neîndeplinirea tuturor promisiunilor făcute imediat după Unire minorităţii maghiare din România. Dar şi persecuţiile la care aceasta a fost supusă în zecile de ani ai dictaturii comuniste ca şi neîndeplinirea unor cerinţe formulate de maghiarii trăitori în România îndată după Decembrie 1989.

E foarte adevărat că în anii de după Marea Unire o parte dintre făgăduielile de atunci, reiterate şi într-un text celebru al marelui Iuliu Maniu, a rămas doar pe hârtie. La fel de adevărat este şi că, în anii dictaturii comuniste, minoritatea maghiară a fost persecutată, însă nici mai mult, nici mai puţin decât a fost majoritatea românească.

Nimeni nu neagă, de exemplu, desfiinţarea Universităţii Bolyai a cărei veste a fost adusă de Nicolae Ceauşescu în persoană, purtând, din câte se spune, uniformă de general de armată, însă onest ar fi fost să fi fost reamintită şi desfiinţarea unor şcoli şi universităţi cu predare în limba română la care s-a procedat odată cu catastrofala reformă a învăţământului ordonată în 1977 de acelaşi Ceauşescu.

Nu tocmai cinstit a vorbit dl. Markó despre dorinţa neîndeplinită a minoritarilor maghiari din România de a avea o facultate de medicină în limba maghiară la Târgu Mureş, fără a face nici cea mai mică referire la îndeplinirea sau nu a normelor de acreditare necesare unei astfel de instituţii.

Fostul preşedinte al UDMR a admis doar cu o jumătate de gură imensele progrese făcute de România pe calea recunoaşterii depline a drepturilor minorităţii. Totul fiind prezentat drept rezultatul unei adevărate lupte de rezistenţă a maghiarilor din România avându-i în frunte pe iluştrii lor lideri printre care s-a numărat şi se mai numără încă însuşi dl. Markó.

E clar că atât pentru pseudo-pensionarul politic Markó Bela cât şi pentru liderii în exerciţiu ai Uniunii există ori trebuie relevate numai acele adevăruri convenabile şi favorabile unor eterne litanii şi plângeri, nu şi adevărurile care nu prea aduc voturi. Şi e foarte posibil ca dubla măsură, dublul standard, supralicitarea nemulţumirilor să se accentueze interesat în săptămânile şi lunile viitoare.

Cu atât mai mult cu cât viteazul domn Liviu Dragnea nu a găsit de cuviinţă să contrazică nici măcar cu un singur cuvinţel spusele d-lui Markó.

E oare prea mult să le cerem domnului Markó şi acelor lideri ai UDMR care gândesc şi acţionează asemenea lui un plus de loialitate faţă de Statul în care trăiesc şi unde mulţi dintre ei desfăşoară afaceri mai mult decât profitabile? Unele dintre ele încălcând grav legile ţării, refuză să pună în aplicare sentinţe definitive, aşa cum îşi îngăduie individul care încă mai este primar în Miercurea Ciuc. Iar când sunt prinşi cu ocaua mică, în loc să dea bărbăteşte socoteală, respectivii se refugiază laş la Budapesta. Beneficiind, în toate cazurile, de acceptul şi încurajările domnului Kelemen Hunor care la acelaşi Congres pune la îndoială existenţa Statului de drept în România.