Ion Iliescu, golanii, derbedeii şi celebrul „măi animalule!“

Ion Iliescu este un caz pierdut. Un politician care nu a surprins niciodată, prin nimic. Îl ascultăm de 25 de ani şi nu aflăm nimic de la el despre Revoluţie, despre terorişti, despre mineriade, despre corupţie etc.

În discursurile sale publice când se abordează temele de mai sus, se repetă întruna, ca o placă stricată.

Nici când îşi acuză contestatarii nu dă dovadă de imaginaţie. Toţi cei care îl contestă sunt MANIPULAŢI. El nu crede că cineva are capacitatea să exprime, folosindu-se de propriul creier, o opinie în ceea ce-l priveşte. „Golanii“ de la Universitate erau manipulaţi, „animalul“ de la Constanţa era manipulat, la fel şi tânărul Alexandru Alexe, contestatarul de miercuri, este tot manipulat.

Suntem milioane de români manipulaţi de 25 de ani să-l contestăm pe el, pe democrat-sincerul-cinstitul-patriotul Ion Iliescu. Aşa gândeşte omul, care îşi arogă meritul de a fi implementat democraţia în societatea românească. Nu-l condamnăm. E normal să gândească aşa. Cei 60 de ani puşi în slujba comunismului nu pot fi schimbaţi de 25 de ani trăiţi într-o democraţie pe care a mascat că o acceptă. Cred că îi e greu să se schimbe. Nu-i putem cere să se retragă din viaţa publică, să se ocupe de altceva şi să nu ne mai amăgească zilele. N-am face decât să gândim ca el.

Noi nu suntem democraţi mascaţi. Credem cu sinceritate în dreptul la opinie şi în valorile democratice. Ion Iliescu are dreptul să vorbească să-şi exprime părerile. La fel şi noi, golanii-derbedeii-animalele-drogaţii-frustraţii-vânduţii...Avem dreptul să cerem aflarea adevărului despre morţii Revoluţiei sau despre victimele mineriadelor. Avem dreptul să cerem DREPTATE pentru orfanii celor care au murit. Şi o vom face, până când, se va face!