Ion Iliescu, sărbătorit la 85 de ani la Ateneu. Anca Mocanu nu-şi poate serba soţul. A fost omorât la 13 iunie 1990

Ion Iliescu a împlinit pe 3 martie 85 de ani. Unii dintre admiratorii s-au gandit că merită să fie sărbătorit la Ateneul Român

Un pic de decenţă. E poate puţinul lucru pe care unii dintre noi speră să-l mai vadă din partea susţinătorilor lui Ion Iliescu.

De la politician nu ne aşteptăm la aşa ceva. Nu are decenţa să tacă, să nu ne mai răscolească rănile, atunci când ne amintim de victimele Revoluţiei sau de victimele Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Am auzit de la el mereu aceaşi placă, mereu acelaşi justificări… Cea mai recentă, a fost făcută cu ocazia anunţului redeschiderii dosarului mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Întrebat dacă crede că redeschiderea acestui dosar îl vizează în vreun fel sau îl va afecta, Iliescu a răspuns: „De ce? Nu. Am fost contemporan cu evenimentele şi am avut nişte răspunderi, dar asta (n.r. - redeschiderea dosarului) e cu totul altceva. Oricine este liber să analizeze, să comenteze evenimente trăite, mai apropiate, mai îndepărtate, nu e nicio problemă….au fost nişte fenomene şi nişte manifestări,  pe care le-am trăit şi care au constituit factori perturbatori ai vieţii sociale, începând cu organizarea societăţii româneşti…“. Nu mai are rost să-l ascultăm, e neschimbat.

Din păcate, la fel se întâmplă şi cu susţinătorii săi. Oamenii aceştia nu-şi pun întrebări, nu caută adevărul, nu încearcă să-şi analizeze „idolul“. Au trecut totuşi 25 de ani, dar ei rămân neschimbaţi. Sunt cei care aplaudau în iunie 1990 „realizările“ minerilor în curăţirea Bucureştiului, cei care-i indicau cu degetul pe studenţii şi intelectualii vânduţi străinătăţii, pentru a fi puşi la punct de hoardele civilizatoare ale ortacilor.

Pentru susţinătorii lui Ion Iliescu cei şase morţi, câteva zeci de femei violate şi peste 750 de oameni bătuţi cu bestialitate de către minerii puşi de fostul preşedinte să facă ordine în Piaţa Universităţii, nu există. Ei îşi omagiează idolul cu un concert grandios la Ateneul Român, în timp ce zecile de rude îndurerate îşi plâng încă morţii.

Anca Mocanu soţia uneia dintre victimele ucise în urmă cu 25 de ani ar fi vrut şi ea să poată spună „La mulţi ani!“ persoanei iubite ori să primească o floare de 1 Martie….În România însă pentru Valentin Mocanu nimeni nu organizează concerte. Victima este ucisă încă o dată de indiferenţă, în timp ce călăul primeşte aplauze la Ateneu.