Liberalism cu pamperşi

Ludovic Orban cu Ovidiu Raeţchi, FOTO Facebook/Ovidiu Raeţchi

Singurul lucru pe care Partidul Naţional Liberal îl are în comun cu doctrina clasic liberală e „L”-ul din nume şi un om, doi, care rătăcesc orbeşte prin partid, ca Moise în pustiu.

După ce marea reuşită a PNL-ului la dezbaterea bugetului a fost să dubleze alocaţiile pentru copii, lucru izbândit victorios şi în urmă cu câţiva ani, liberalii vin cu un nou pachet de măsuri populiste. Una din ele vizează acordarea unor vouchere în cuantum de 150 de euro pentru servicii de asistenţă a copilului. Suma reprezintă undeva peste jumătate din salariul minim pe economie şi e doar o altă formă de asistenţă socială, la fel ca alte scheme de redistribuţie.

O altă măsură vizează transformarea rolului de părinte într-un job cu normă întreagă, plătit de stat. Conform propunerii legislative depuse de unul din deputaţii liberali, o mamă aflată în concediu de maternitate se poate încadra în muncă drept bonă, atât pentru copiii ei, cât şi ai altora. Suma cu care va fi remunerată de la buget ar fi echivalentă salariului minim pe economie, pentru fiecare copil luat în grijă, până în maxim trei. O măsură prin care, iată, statul creează noi joburi, în dulcele stil penelist.

Alte propuneri, cum ar fi înfiinţarea unor Bănci de Lapte Matern şi a unui nou CNA, Comisia Naţională de Alăptare, frizează ridicolul, încadrându-se la capitolul „bezna minţii“. Ce poate fi mai liberal decât crearea unor noi „bănci“ de stat şi a unei alte comisii, ambele aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii? Astfel, aparatul de stat poate fi îmbogăţit cu nişte posturi plătite peste media din sectorul privat şi o serie de sinecuri în posturi de conducere pentru partidul aflat la o putere.

Evident, intenţia e una nobilă, combaterea declinului demografic. Doar că respectiva îngrijorare nu este nicidecum una proprie dreptei liberale. Singurii care ar trebui să fie îngrijoraţi de declinul demografic sunt socialiştii, fiindcă rămân fără oameni pe care să îi înregimenteze cu arcanul în schema piramidală numită sistem public de pensii. Măsurile de încurajare a natalităţii sunt specifice stângii şi dreptei conservatoare, care pe Vechiul Continent ajunge să fie chiar mai generoasă decât social-democraţii de rit vechi.

Dreapta liberală are propriile „soluţii“ cu privire la declinul demografic. Sunt alternative bazate pe pieţe, mediul privat şi libertatea de alegere. Una dintre cele mai importante e tranziţia spre un sistem de pensii privat sau mixt, public-privat. O alta vizează scăderea taxării muncii, măsură menită să îi lase omului mai mulţi bani în mână la sfârşitul lunii, bani pe care îi poate economisi sau investi să îşi asigure nişte venituri la bătrâneţe.

Dar, poate mai important decât acestea, omul liberal e unul deschis spre viitor. Scăderea natalităţii e un trend ireversibil al societăţilor moderne şi reflectă o creştere a avuţiei. Cu cât oamenii sunt mai educaţi şi prosperi, aleg să mai facă mai puţini copii, cu abaterile statistice şi sociologice aferente. Perspectiva robotizării muncii de jos, care deja bate la uşă, transformă declinul demografic într-o non-problemă pentru omul liberal.

Partidul Naţional Liberal rămâne ancorat într-o viziune desuetă de sorginte conservatoare asupra evoluţiei societăţii. Însă, spre meritul său, se reinventează, brevetând o nouă formă de liberalism într-o epocă în care distincţia dintre liberalismul clasic şi cel progresist, caracteristic Statelor Unite, devine tot mai neclară.

PNL inventează liberalismul cu pamperşi.