Manevre electorale

În plină campanie electorală, candidaţii se întrec în a face tot felul de manevre, declaraţii sau promisiuni în speranţa că vor câştiga un vot, o simpatie, o mică urcare în sondaje.

Am auzit recent că Victor Ponta a lansat ideea unirii cu Basarabia. Cum scriu acest text chiar în ziua marşului pentru Basarabia, ţin să subliniez că numărul simpatizanţilor unirii creşte pe zi ce trece şi asta direct proporţional cu necazurile fraţilor noştri de peste Prut şi, mai ales, direct proporţional cu manevrele politicienilor de la Bucureşti.

Revenind la premierul candidat, nu pot decât să subliniez cât e de ipocrită, de falsă şi de manipulantă ideea junelui premier. Ponta nu numai că nu crede în unire, dar prin tot ce a făcut şi a declarat în ultimii ani a fost unul din principalii inamici ai unirii. Dacă mai pun la socoteală rolul nefast jucat de partidele lui Iliescu, precum şi personal rolul nefast jucat de fostul preşedinte, atunci am bune motive să cred că ideea lansată de Pont e o simplă manevră electorală prin care el speră să atragă câteva voturi de la fraţii noştri basarabeni ce vor, cu adevărat, să se unească cu patria mamă.

Am auzit în ultimele zile cum că educaţia şi sănătatea ar fi priorităţi naţionale. Ca şi cum până acum nu ar fi fost! Au devenit aşa dintr-o dată, prin declaraţiile candidaţilor la preşedinţie. Atât pentru Elena Udrea sau Monica Macovei, dar şi pentru Kelemen Hunor, Iohannis şi Meleşcanu sistemul de educaţie trebuie sprijinit prin alocarea a 5-6 la sută din PIB precum şi prin dublarea salariilor.

După părerea mea, aceste declaraţii reprezintă culmea cinismului şi ipocriziei oamenilor politici autohtoni: cine a fost la guvernare în ultimele două decenii? Nu au fost partidele din care provin aceşti candidaţi? Nu au fost unii dintre ei miniştri sau chiar premieri şi nu au alocat procentul legal (subliniez: legal) de 6 la sută din PIB sau 1 la sută pentru activitatea de cercetare? Sistemul educativ e o prioritate dacă e sprijinit an de an cu aceste alocări bugetare din care să se facă investiţii în structură şi în creşterea salariilor. În acest fel, a veni acum să spui că educaţia e o prioritate naţională e culmea nesimţirii, ipocriziei şi cinismului.

Alte manevre electorale sunt legate de protecţia mediului, de poziţia faţă de Roşia Montană sau faţă de energiile (ne)poluante. Inconsistenţa candidaţilor (ca şi a întregii clase politice) arată că pentru mulţi din ei protecţia mediului este o chestiune de conjunctură: totul depinde de comisioanele pe care le primesc ei şi partidul lor sau de profiturile pe care le-ar putea câştiga. Dacă, sub presiunea opiniei publice şi a organizaţiilor nonguvernamentale de mediu, s-a admis cu chiu cu vai introducerea monitorizării tăierii pădurilor (radarul pădurilor), acum se află în discuţii avansate un proiect de Cod silvic ce va provoca dezastrul total al mediului înconjurător. Puţinul progres făcut odată cu radarul pădurilor are mari şanse să fie tras înapoi în mod infinit dacă o serie de prevederi ale Codului silvic vor fi legiferate.

În fine, manevra electorală cea mai oribilă e una care are şanse mari să ne coste pe toţi nu numai pentru următorii 5 ani, dar şi pentru următorii 20 (aşa cum a fost cazul cu ,,alegerea” lui Iliescu din anii 90). Am în vedere decizia preşedintelui Băsescu de a o sprijini cu tot arsenalul politico-instituţional (y compris, serviciile) pe Elena Udrea. Cele câteva procente în plus pe care le va înregistra în noiembrie PMP au şansa să se alăture altor câtorva pentru Monica Macovei, iar toate acestea se vor scădea de la Iohannis, nu de la Ponta. Cu alte cuvinte, divizarea partidelor de dreapta (generic vorbind), a societăţii civile, precum şi orgoliile unor intelectuali aflaţi prin prejma unora şi altora vor avea darul să conducă la o victorie detaşată, adică din primul tur, a candidatului stângii unite.