Marea provocare a lui Liviu Dragnea: cum să-şi administreze victoria

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Liviu Dragnea
Liviu Dragnea

După victoria PSD în alegeri, desemnarea lui Liviu Dragnea ca premier s-a transformat dintr-o retorică electorală într-o realitate politico-juridică iminentă, care ar putea antrena şi alţi actori instituţionali, unii imprevizibili, şi care va trebui rezolvată în termen de zile. Va fi un test dacă întreaga elită românească este în stare să acomodeze un vot copleşitor cu ceea ce numim generic supremaţia legii.

Gestionarea unui succes răsunător se dovedeşte uneori mai dificilă decât gestionarea unui eşec modest. Prin exact această situaţie trece acum Liviu Dragnea, cel care a gândit strategia anului electoral 2016 şi a forţat un PSD vindicativ şi bezmetic să se comporte, vreme de un an, după chipul şi asemănarea sa. A câştigat net şi rămâne să vedem dacă este capabil să plătească preţul.

Prima provocare pentru domnul Dragnea în exercitarea puterii proaspăt obţinute pleacă de la un detaliu biografic: din 22 aprilie anul acesta, Liviu Dragnea se află în executarea unei condamnări penale de doi ani de închisoare cu suspendare, la care se adaugă alţi patru ani perioadă de încercare. Iar o lege veche de 15 ani, Legea 90/2001 privind organizarea Guvernului României, prevede explicit că nu pot fi membri ai Guvernului persoane care „au suferit condamnări penale”, punct. Fără niciun fel de excepţie, fără niciun fel de derogare. 

Aspiraţia domnului Dragnea de a fi desemnat premier se loveşte aşadar de acest impediment legal. Căci domnul Dragnea nu este doar o persoană care „ a suferit o condamnare” (şi, eventual, s-a şi reabilitat de drept, deci şi-a plătit datoria faţă de societate), ci o persoană care ispăşeşte, în acest moment, o condamnare. Prin urmare, singura soluţie pentru a putea ocupa funcţia de premier este ca această interdicţie să nu fi existat deloc în lege. Orice altă nuanţare nu i-ar fi de niciun folos.

Care ar fi soluţiile pentru depanarea situaţiei? Soluţiile sunt la îndemâna mai multor autorităţi. Rezultatul nu este uşor de prevăzut, pe când consecinţele da. Să le luăm pe rând.

Avocatul Poporului

O soluţie ar fi ca Legea 90 să fie declarată neconstituţională. Fiind vorba de o lege în vigoare, singurul care poate duce această prevedere în faţa Curţii Constituţionale este Avocatul Poporului, Victor Ciorbea. Numai că Victor Ciorbea a afirmat în repetate rânduri că nu-şi implică instituţia în litigii juridice născute din dispute politice, spre a-i păstra echidistanţa. Ba mai mult, în câteva asemenea speţe, când a fost solicitat de către CCR să exprime puncte de vedere, a transmis în scris că refuză să o facă, deşi avea la îndemână opţiunea de a nu răspunde pur şi simplu. Deci obiceiurile domnului Ciorbea ne-ar spune că nu s-ar implica. Dar aflăm că domnia sa are un credit dificil de rambursat, ar avea nevoie presantă de leafa actuală, iar funcţia îi depinde în mod esenţial şi discreţionar de majoritatea din Senat.

Curtea Constituţională

Dacă Victor Ciorbea duce Legea la CCR, verdictul nu este nici el sigur. Unii jurişti PSD, acompaniaţi de analişti de casă ai partidului, acreditează deja ideea că Legea 90 ar fi neconstituţională, pentru că impune o restricţie pe care Constituţia nu o prevede. Orice jurist care se respectă ştie că aceasta este o glumă. Sunt numeroase alte cazuri în care Constituţia reglementează generic, iar legile vin şi impun condiţii şi restricţii.

Spre exemplu, Constituţia spune că cetăţenii care depăşesc o anumită vârstă pot candida, dar legile electorale impun restricţii neprevăzute de Constituţie, cum ar fi un anume număr de semnături de susţinere. Şi CCR a constatat că aceste restricţii sunt constituţionale, câtă vreme sunt rezonabile şi nu anulează în totalitate un drept fundamental. Şi vorbim aici de dreptul de a fi ales, prevăzut expres de Constituţie. Or dreptul de a fi desemnat prim-ministru nu este nici pe departe un drept fundamental, ci doar o vocaţie. Eu cel puţin nu văd niciun motiv de neconstituţionalitate la această lege, care a impus o restricţie de absolut bun simţ şi a trăit nestingherită, fără să fie contestată, vreme de 15 ani, răstimp în care s-au schimbat cinci guverne.

Dacă totuşi CCR declară legea neconstituţională, intrăm în alte belele. În primul rând, putem spune că nu mai avem Curte Constituţională, pentru că şi-ar contrazice flagrant propria jurisprudenţă. În al doilea rând, ar trebui abrogate din toate legile restricţiile bazate pe cazierul penal, iar infractorii ar putea ocupa orice funcţie publică sau privată. În sfârşit, ar trebui abrogate din absolut toate legile restricţiile care nu sunt prevăzute şi de Constituţie. Sunt, iată, consecinţe incalculabile, la care nici nu vreau să mă gândesc prea mult.

Preşedintele României

Trăim acum unul dintre puţinele momente în care preşedintele României are nu doar dreptul, ci şi obligaţia constituţională să fie jucător activ, pentru că, prin alegerea pe care o face, dă prim-ministrul României, al întregii Românii, nu al majorităţii care a câştigat alegerile. Ca să respecte şi votul, şi legea, preşedintele ar putea cere, la consultările cu PSD care vor urma, nume alternative la Liviu Dragnea, ca să aibă de unde alege. E soluţia cea mai rezonabilă, dar şi cea mai puţin probabilă.

Dacă PSD îi refuză nume alternative, să desemneze el, preşedintele, ca primul-ministru un alt pesedist, dar care să se bucure de destulă simpatie în partid astfel încât majoritatea parlamentară să-l susţină. E o mişcare uşor forţată politic, dar ne-am păstra în parametrii electorali şi legali. De asemenea, preşedintele poate forţa desemnarea unui Dacian Cioloş, bunăoară, dar este atât de improbabil că Cioloş ar accepta, încât abandonăm imediat această ipoteză.

Cea mai proastă soluţie şi juridic, şi politic pentru Klaus Iohannis ar fi să-l desemneze pe Liviu Dragnea fără să facă niciun efort de negociere. Juridic, ar încălca clar legea, iar politic ar fi o catastrofă: nu ar câştiga nimic din electoratul PSD, dar şi-ar pierde masiv din propriul electorat, exact electoratul care l-a făcut preşedinte. E un electorat leneş, care duminică a stat acasă, dar extrem de pretenţios, cu o uriaşă capacitate de revoltă şi de mobilizare atunci când are el chef. Nu te joci cu el. Sau te poţi juca, dar îţi asumi riscuri uriaşe.

Opoziţia

Dacă totuşi Klaus Iohannis îl desemnează pe Liviu Dragnea, în pofida legii, propunerea merge în Parlament, care va vota negreşit învestirea Guvernului. Opoziţia poate atunci ataca hotărârea Parlamentului la CCR, cu şanse mari de câştig, câtă vreme Constituţia spune clar că respectarea legilor este obligatorie. Ne-am întoace aşadar de unde am plecat.

Liviu Dragnea însuşi

Cu cât disputa pe această temă se prelungeşte, unele deconturi s-ar putea să ajungă şi la Liviu Dragnea. Pentru că o înverşunare absurdă, fără să lase celorlalte părţi nicio posibilitate de a ieşi onorabil şi legal din clenci, ar putea lesne sădi ideea că Liviu Dragnea are o ambiţie strict personală de a deveni prim-ministru, în pofida  unei legi destul de clare şi nedisputate până acum. Iar dacă i-a trecut vreodată prin cap să scape partidul său de reputaţia că-şi foloseşte forţa electorală ca să violeze legea, domnul Dragnea are acum de trecut un test important, cu atât mai mult cu cât e o ecuaţie în care e implicat personal. Asta înseamnă să-ţi administrezi victoria...

Singura soluţie rapidă pe care o văd la acest moment, dar care aduce şi ea prejudicii, este una negociată între preşedinte, Parlament şi PSD. Preşedintele să numească un alt pesedist drept premier „de sacrificiu”, ca să avem totuşi Guvern. Parlamentul să se întrunească în ianuarie şi să elimine în procedură de urgenţă interdicţia privind condamnările penale din legea 90. Apoi premierul de sacrificiu să demisioneze şi PSD să-l propună pe Liviu Dragnea. Preşedintele n-ar mai avea niciun argument legal să refuze.

Am rămâne doar cu ruşinea că am schimbat o lege pentru un singur om, dar la câte lucruri ruşinoase s-au petrecut în Parlament, asta poate că ar putea fi trecută cu vederea.

Noul Parlament merita, oricum, un început mai bun... 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite