Moderaţie şi înţelepciune în relaţia cu Rusia şi Putin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Evenimentele în plină desfăşurare din Ucraina contribuie cu asupra de măsură la o stare cvasi-războinică. Toată lumea vorbeşte despre război, pregătiri, rezervişti, mobilizare, buget de război sau războiul psihologic. Acum câteva zile, ministrul apărării, dl. Duşa, spunea că în Ucraina se desfăşoară un amplu război psihologic şi că multe ştiri pe care le primim de acolo este bine să le luăm ca atare.

Spusele ministrului ar putea fi luate în mai multe sensuri. O primă înţelegere ar fi că avem nevoie să luăm informaţiile cu o anumită tentă de îndoială, mai ales dacă nu avem verificări din 2-3 surse independente.

Pe de altă parte, atitudinea rezervată a ministrului poate fi înţeleasă şi în sensul că el a vrut să spună că ceea ce se petrece în Ucraina şi Rusia este numai un război psihologic, adică manipulare, dezinformare, crearea unei atitudini care să convină părţii care a împrăştiat informaţiile etc. Din această perspectivă, este evident că realitatea de pe teren nu este deloc aşa: este mai mult decât îngrijorătoare, căci deja avem un război în adevăratul sens al cuvântului, cu morţi, răniţi, clădiri incendiate, cu rachete ce zboară printre blocuri, cu familii rămase fără locuinţe.

Altă posibilă interpretare a recentelor afirmaţii ale ministrului apărării, pe care vreau să o susţin în textul de faţă, este că el vrea să accentueze moderaţia. Tocmai în contextul extrem de belicos pe care-l trăim cu toţii, tocmai din pricina escaladării îngrijorătoare a conflictului, tocmai în contextul european problematic al relaţiilor cu Rusia şi Putin avem nevoie de moderaţie.

Chiar dacă este adevărat că Rusia este o ţară extrem de puternică, condusă de o oligarhie militaro-mafiotă ce şi-a apropriat toate bogăţiile fostei republici comuniste, chiar dacă este condusă de un lider frustrat şi complexat (unii îl consideră chiar nebun), aproape la fel de inconştient ca şi Hitler, ţările occidentale democratice au nevoie să apeleze la strategii multistratificate pentru a face faţă situaţiei pro-conflict generată de Putin.

Amintind de acest aspect, să notez faptul că Putin nu are ca miză cele câteva judeţe ale Ucrainei (Crimeea, regiunile estice etc.). Miza lui este una europeană şi mondială, în condiţiile în care se opune de mulţi ani expansiunii UE şi NATO. Putin are un complex de inferioritate (generat de statura sa) transformat în complex de superioritate, şi nu vrea să stea la marginile lumii civilizate. Cultivarea asiduă a rolului de conducător luminat (sportiv, milostiv, curajos etc.) face ca prin acest cult al personalităţii fostul agent KGB să fie pregătit perfect pentru un viitor rol de conducător militar într-un război cu occidentul democratic.

Or, tocmai pentru a bloca această exacerbare a lui Putin, occidentul are nevoie de moderaţie şi înţelepciune. Atât liderii politici, cât şi populaţia şi, mai ales, mass-media occidentală au nevoie în aceste zile teribile de multă precauţie: nu e cazul să-l întărâte pe Putin, după cum nu e cazul nici să-i cânte în strună.

Lucrul cel mai dificil de rezolvat este că Putin este preşedinte ales; probabil că şi la viitoarele alegeri va fi ales. Această situaţie, similară cu cea a lui Germaniei lui Hitler, poate crea premizele ,,eliminării’’ lui din viaţa politică rusească. Trebuie să existe instituţii, organizaţii etc. care să conceapă planuri şi strategii pentru izolarea lui Putin (repet, nu a Rusiei).

Voi încheia cu un exemplu din cel de-al doilea război mondial. S-a vorbit în Anglia de o ,,armată a lui Churchill’’, în fapt, o instituţie cu caracter secret care a operat între 1940 şi 1946 pentru spionaj, recunoaşteri, sabotaj etc. în Europa ocupată. Deşi puţină lumea ştia de SOE (Special Operations Executive), la nivelurile superioare, de reflecţie, au fost înrolaţi mulţi profesori universitari de la Oxford şi Cambridge, care şi-au impus expertiza academică în slujba reuşitei, după cum se spune, a multor operaţiuni.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite