NATO, de la pericolul rusesc la provocarea ucraineană

Armamentul rusesc greu continuă să intre în Ucraina, în ciuda angajamentelor de pace FOTO AFP

Când a început agresiunea Rusiei în Ucraina, mulţi au deplâns reacţia înceată a aliaţilor occidentali. După anexarea ilegală a Crimeei, percepţiile s-au înrăutăţit şi mai mult.

Mulţi dintre comentatorii din Vest au considerat că Rusia a câştigat deja partida şi că, pentru NATO apărarea frontierei de est va deveni o sarcină extrem de complicată în condiţiile războiului hibrid pe care Rusia îl stăpâneşte atât de bine. 

Cum s-ar putea apăra o alianţă politico-militară cum este NATO în faţa unei agresiuni atipice, nedeclarate, destabilizatoare susţinută şi de o uriaşă maşină de propagandă şi dezinformare? Cum poate Alianţa să-şi menţină coeziunea în faţa tentaţiei unora de a avea relaţii speciale cu Rusia şi de a accepta compromisuri de teama angajării într-un conflict cu Moscova?

Summit-ul din Ţara Galilor a lămurit măcar o parte dintre chestiuni. Alianţa a dovedit că rămâne unită şi hotărâtă să demonstreze că articolul 5 nu este o vorbă în vânt. Decizia de creştere a cheltuielilor militare până la 2% din PIB-ul ţărilor membre, măsurile de reasigurare, construirea unei forţe de reacţie, întărirea prezenţei militare în ţările din flancul estic, patrulele aeriene, exerciţiile militare, rotaţia trupelor, prezenţa militară navală în Marea Neagră, condamnarea agresiunii ruseşti, suportul acordat Ucrainei au fost primele acţiuni convenite.

Ulterior sancţiunile economice au completat tabloul. Încet, încet peisajul a început să arate altfel. Ucraina a trecut în vremuri extrem de dificile prin două rânduri de alegeri şi are un nou preşedinte, o nouă majoritate şi un nou guvern.

În cele din urmă, Rusia a început să resimtă efectele sanţiunilor. Pentru 2015, la Moscova se anunţă recesiune economică, iar preţul scăzut al petrolului pune şi mai mare presiune asupra finaţelor ruseşti.

Cu toate acestea, comportamentul Rusiei în criza ucraineană nu s-a schimbat. Asistăm la un eşec în atingerea scopului pentru care au fost instituite sancţiunile?

„Efectele sancţiunilor se văd în timp. Ziarele ruseşti spun că va fi recesiune anul viitor. Cred că preşedintele Putin şi-a programat deja un discurs în următoarele zile pentru a vorbi populaţiei despre măsurile economice pe care le-ar avea în vedere pentru a gestiona situaţia din Rusia. Rubla a scăzut la un nivel istoric şi în mod clar economia resimte impactul sancţiunilor. Sunt complet împotriva oricărei păreri premature conform căreia sanţiunile au eşuat”, declara, John Kerry secretarul Departamentului de Stat al SUA, cu ocazia recentei reuniuniuni de la Bruxelles a miniştrilor de externe din ţările NATO.

La sfârşitul reuniunii care a inclus şi o şedinţă a Comisiei NATO-Ucraina, Alianţa şi-a reafirmat sprijinul pentru Ucraiana independentă, suverană, democratică, cu respectarea integrităţii ei teritoriale în graniţele recunoscute la nivel internaţional. „Alegerile demonstrează angajamentul poporului ucrainean către libertate şi democraţie, către un viitor ferm ancorat  între democraţiile europene, liber să-şi decidă singur viitorul şi cursul de politică externă”, se precizează în declaraţia comună a Comisiei NATO-Ucraina.

Or, tocmai prin alegeri democratice ucrainenii au adus la putere coaliţia care a promis în programul politic intrarea Ucrainei în NATO. Data exactă la care noul guvern ucrainean va înainta cererea de aderare la NATO rămâne de văzut, dar acest lucru face parte din programul coaliţiei, declara la Bruxelles, ambasadorul Ihor Dolhov, seful misiunii Ucrainei la NATO.

Dacă membrii NATO au fost de acord cu mai multe sau mai puţine rezerve să ia măsuri pentru contracararea ameninţării ruseşti, o cerere a Ucrainei de aderare nu ar pica deloc bine pentru multă lume. Frank-Walter Steinmeir, ministrul de Externe al Germaniei, pur şi simplu a exclus discutarea unei asemenea perspective, iar în privinţa aderării Ucrainei la UE, a zis că este un proiect pe câteva generaţii. O părere care nu este singulară între aliaţii europeni. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat la summit-ul NATO de la Bucureşti, când Alianţa, deşi a păstrat principiul uşilor deschise, nu a acordat planul de acţiune pentru aderarea Ucrainei şi Georgiei la NATO.

Ce va face NATO în faţa provocării ucrainene? Principiile spun că orice solicitare a unui stat democratic, horătât să respecte valorile şi criteriile Alianţei trebuie luată în considerare. Pe de altă parte, reformarea Ucraienei şi poziţia Rusiei ridică probleme acum insurmontabile. Iar, în condiţiile unor situaţii impredictibile, soluţia văzând şi făcând rămâne una dintre puţinele fezabile.

„NATO respectă decizia Ucrainei ca stat independent şi suveran de a nu face parte dintr-o alianţă militară. Acum, dacă noul guvern a anunţat că va schimba acest lucru, noi vom respecta şi această decizie”, spunea secretarul general NATO, Jens Stoltemberg, după întâlnirea de la Bruxelles.