O ţară fără Capitală

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Centrul Vechi

Uneori mă gândesc că, dacă ne-am limita la o clasă politică de proastă calitate, am putea spera într-un trai decent în această ţară. Din nefericire, calitatea mai mult decât îndoielnică a clasei politice este dublată de ani de zile de un colaboraţionism plin de zel. Nu se mai face demult diferenţa între susţinere precaută şi colaboraţionismul lipsit de principii.

Am multe exemple şi sunt sigură că fiecare dintre noi poate enumera la nesfârşit compromisurile pe care le-am văzut de-a lungul anilor. O să mă opresc la un caz particular de această dată: Bucureştiul. Ne găsim în situaţia excepţională de a avea o ţară fără Capitală. Motivul este unul simplu: administraţia publică a acestui oraş se comportă dezastruos, de cele mai multe ori în defavoarea cetăţenilor. Un oraş plin de oameni talentaţi şi competenţi a ajuns sub papucul unora lipsiţi de minimă inteligenţă administrativă, ţâfnoşi şi puşi pe harţă ori de câte ori li se pun în discuţie competenţele. Această stare de fapt este valabilă atât în Primăria Capitalei, ca şi în primăriile de sector.

Dintr-un comunicat al DNA, am aflat cu mare uimire că doar în Sectorul 1 s-a cheltuit mai bine de jumătate de miliard de lei pe spaţiile verzi şi locurile de joacă. O sumă uriaşă, mai ales dacă ne uităm şi la faptul că suma a fost cheltuită „fără să existe o strategie bugetară care să cuprindă standarde de cost”. Consecinţa e firească: nimic de valoare, totul aruncat la întâmplare, adaosuri comerciale de peste 300%, preţuri care erau şi de 17 ori mai mari decât cele din piaţă şi cote de profit care depăşeau 100%, deşi recomandările legale prevăd un 5%. Sunt banii cetăţenilor, aruncaţi cu dărnicie la coş într-o perioadă de aproape un deceniu. Şi aflăm acest lucru ca urmare a unei anchete a DNA, nicidecum pentru că un funcţionar al primăriei ar fi avut mustrări de conştiinţă sau pentru că primarul s-ar fi uitat pe buget şi s-ar fi întrebat pe ce se duc banii, de nu se văd îmbunătăţiri în sector. Şi nici nu vreau să mă gândesc la ce am putea auzi despre Primăria Capitalei, care are un buget anual de aproape 1,25 miliarde de euro.

Să fim realişti şi să înţelegem că de la această clasă politică nu putem avea mari aşteptări. Sunt oameni pe care nu mai poţi să-i schimbi şi încercarea noastră de a-i înlocui va dura o vreme, pentru că, nu-i aşa, nimic nu se întâmplă peste noapte. Ce mă îngrijorează şi mai mult este colaboraţionismul celor din subordine şi a specialiştilor solicitaţi întru consiliere. Un primar, un ministru, un înalt demnitar politic nu ar putea să irosească bugetul public fără acest colaboraţionism. Funcţionarii din administraţia publică acceptă tirania politică pentru un ban în plus la salariu sau de frica de a nu fi concediaţi. Specialiştii care se asociază politicului visează la sinecuri publice. Nici unii, nici alţii nu merită a fi înţeleşi în abandonul personal care afectează lumea în care trăim.

Văd rolul specialistului şi pe cel al funcţionarului public ca unul de maximă independenţă. Susţinerea unei administraţii politice este corectă atât timp cât ea respectă principiile bunei guvernări şi pe cele ale dezvoltării durabile. Nimic mai mult. Politicienii, împreună cu specialiştii şi funcţionarii publici, sunt garanţii binelui public. Când acest lucru dispare este necesar ca şi susţinerea să dispară.

Am asistat în ultimele săptămâni la declaraţii monstruoase despre soarta patrimoniului cultural din România: parlamentarii au propus anularea dimensiunii penale a distrugerii patrimoniului. La câteva zile, un candidat la conducerea Ordinului Arhitecţilor din Bucureşti a susţinut pe faţă aceeaşi propunere. Este o crasă lipsă de deontologie profesională, mai ales când ai sfătuit-o pe doamna Primar Gabriela Firea, căreia, după cum bine ştim, Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti i-a fost un ghimpe în coastă – primarul a refuzat orice contact cu această organizaţie extrem de importantă pentru Bucureşti. Este un episod trist, iar compromisul pentru o sinecură şi pentru interesele personale ale unui politician este o greşeală peste care nu putem trece.

Cred că rolul unui primar este să se asigure că administraţia publică beneficiază de susţinerea unor specialişti integri, nu a unora care renunţă la propria demnitate pentru a sluji. Iar rolul specialiştilor este de a înţelege până unde poate merge omul politic şi să îl conteste atunci când e cazul. Până când nu pricepem rolurile sociale pe care ni le asumăm şi nu facem apel la expertiză integră vom avea administraţii publice care vor dărâma fără discernământ şi vor construi haotic. Şi nu vom avea nici Capitală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite