Păpuşar, caut marionetă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Liviu Dragnea FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Liviu Dragnea FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Din cele spuse de Liviu Dragnea la conferinţa din seara de joi, se trage mai degrabă concluzia că nu el va fi propunerea de prim-ministru. Ce om care se gândeşte în mod serios că ajunge premier îşi inventează singur un ghimpe în coastă, o comisie care să-l monitorizeze?

Dacă însuşi Liviu Dragnea, marele auto-declarat garant al programului de guvernare, ar fi prim-ministru, ce nevoie ar mai fi de o comisie de politruci minori (suficient de nesemnificativi încât să nu fie numiţi nici măcar miniştri) care să-i verifice activitatea guvernamentală? 

De fapt, în ciuda siguranţei pe care a părut s-o afişeze, Liviu Dragnea pare destul de încurcat. În mod evident, trage de timp. Pe de o parte, vrea să-l credem că totul e stabilit până în cele mai mici detalii şi că se lucrează deja la hotărârile de guvern şi chiar la actele de rang inferior care vor fi emise de viitorul guvern, iar, pe de altă parte, adoptă o tactică puerilă de tip „Surprize, surprize”, amânând cât poate momentul în care trebuie să anunţe propunerea de prim-ministru, ca să nu mai spunem de eventualii miniştri.

Nu a invocat niciun motiv serios şi nu are nicio logică, aşa că e evident că amânarea se face din anumite motive absconse. Poate că nu are încă un nume suficient de bun, fiindcă nu-i prea plac variantele de premier pe care le are acum la dispoziţie, poate mai speră că ar exista totuşi o posibilitate ca Avocatul Poporului să-i rezolve la Curte situaţia şi atunci vrea să lase şi această uşă deschisă până în ultima clipă.   

În acest moment se prefigurează, cu grad mai mare de probabilitate, următoarea situaţie: un premier-marionetă de la PSD, încă un grup de monitorizare la partid, care să controleze, de fapt, guvernul, astfel încât Liviu Dragnea să fie un fel de supra-premier, cu următoarele două scenarii ulterioare posibile:

1) scenariul iresponsabil: încercarea de respectare a promisiunilor electorale şi „grecizarea” României;

2) scenariul politicianist: păstrarea, totuşi, a României pe linia de plutire şi scoaterea de ţap ispăşitor a premierului-marionetă pentru că nu s-au putut respecta promisiunile.

Oricum, teama PSD-ului de a nu pierde alegerile printr-o răsturnare de situaţie, ca la prezidenţiale, i-a făcut pe social-democraţi să facă promisiuni deşănţate şi exprimate, unele dintre ele, în termeni atât de clari, încât nu se prea vede acum cum s-ar putea termina mandatul acesta fără ca unii să iasă din el cu capul spart. Fie păpuşarul, fie marionetele, fie spectatorii-alegători. Să sperăm, măcar, că nu va lua foc sala de spectacole cu totul.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite