Pastila prostiei

Pentru a elimina problemele de înţelegere, care ar putea fi un obstacol în calea perceperii mesajului pe care doresc să-l transmit, voi elimina orice preambul şi voi spune direct că afirmaţia-promisiune a doamnei premier Viorică Dăncilă privind eliminarea autorizaţiilor de construcţie este o mare prostie.

Din ciclul: Pastilele de plâns pe care ni le dau zilnic nişte „doctori“ în prostie, şarlatanie şi ticăloşie

La cererea primarilor PSD (oare, acesta să fie singurul impediment pentru care primarii n-au reuşit să facă investiţiile promise?), administratorul şef al statului român, şeful administraţiei centrale şi supervizor al administraţiei locale, garantul funcţionării statului român, a declarat: „Am discutat despre stadiul implementării PNDL 1, PNDL 2, despre Fonduri de Dezvoltare şi Investiţii şi i-am asigurat pe primari că pentru a accesa mai uşor acest fond vom elimina autorizaţia de construcţie“. Doamnă V. Dăncilă a pierdut încă un prilej de a tăcea!

Nici o autoritate sau vreun funcţionar public din Europa, de la începuturile statului modern şi până astăzi, n-a spus, dar nici măcar n-ar îndrăzni să gândească, distrugerea ordinii sociale, a mediului şi a siguranţei cetăţeanului şi, în general, a stabilităţii statului, adică... eliminarea autorizaţiilor de construcţie.

Ce contează pentru prim-ministrul României că există Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care a fost actualizată an de an, inclusiv sub actuală guvernare în 2017, 2018, chiar şi 2019, şi este continuarea legislaţiei care a guvernat domeniul lucrărilor de construcţii de-a lungul timpului: Legea 4/1973, Hotărârea Consiliului de Miniştri 2.450/1969, Decretul 144/1958 şi istoria statului modern român ne poate duce până la începuturi, Regulamentul Organic din Ţările române 1831-1832. 

Dar, se pare că până aici ne-a fost! Nici istoria, nici tradiţia, nici raţiunea, nici buna practică... nimic nu poate stă în faţa prostiei.

Asistăm la cel mai lamentabil şi periculos mod de a distruge ordinea socială, siguranţă şi stabilitatea societăţii şi a cetăţenilor ei: din prostie. Această nouă declaraţie este pe acelaşi calapod cu procedura folosită de doamna prim-ministru pentru toate enormităţile spuse la comandă, cu ingenuitatea unei marionete manipulată de sforării din jurul ei, aparţinând celebrului păpuşar-ventriloc... Si totuşi este altceva: păpuşa a vorbit singură şi a spus o prostie gratuită. Pentru cetăţeanul de rând nu este pe deplin inteligibil ce se întâmplă, dar specialiştii înţeleg efectele acestei declaraţii iresponsabile.

Ce urmează? Poate eliminarea proceselor din justiţie pentru stabilirea sentinţelor la cererea... ştim noi a cui... şi „simplificarea“ procedurilor prin judecarea infractorilor în şedinţe de partid... sau, poate eliminarea certificatului de căsătorie pentru întemeierea unei familii „tradiţionale“ şi înlocuirea actelor cu declaraţii publice, de preferinţă în cadrul intim al mitingurilor, la cererea... din nou, ştim noi a cui...

„Mândria de a fi români“ este încurcată de aceste detalii birocratice pentru eliberarea autorizaţiilor de construcţie, inventate (nu-i aşa?!) de funcţionari ostili „reformelor revoluţionare“ la cerere – cuprinse insinuant în unul din cele trei programe de guvernare, începând din 2016. Sau dacă nu, promise cândva, cumva, de actuala guvernare… sau nepromise, dar făcute de pe-o zi pe altă... adică noaptea. A mai rămas doar decizia Curţii Constituţionale privind disoluţia statului român şi înlocuirea lui cu autoritatea cuiva... încă nu s-a hotărât cine.

PSD promite orice, oricui, pentru că pe ei nu îi costă. Pe noi însă ne costă: liniştea, siguranţa, confortul vieţii.

Am apreciat o singură reacţie, venită din partea ordinului Arhitecţilor din România, OAR, care îi explică doamnei Viorica Dăncilă că scopul autorizaţiei de construcţie este a de a asigura siguranţa publică, iar dacă obţinerea autorizării este condiţionată de parcurgerea unor proceduri, această se întâmplă deoarece în orice stat trebuie respectate nişte reguli, menite să asigure protejarea unor valori sociale, a securităţii, a sănătăţii publice şi, nu în ultimul rând, protecţia mediului cu evitarea riscurilor.

Iar o astfel de responsabilitate nu poate fi asumată doar de profesioniştii din domeniul construcţiilor prin documentaţia de proiect, ci revine şi administraţiei publice, care are obligaţia să vegheze la siguranţă publică şi încadrarea investiţiei în strategia de amenajare a teritoriului pentru o dezvoltare integrată şi durabilă. 

În concret, această presupune verificarea unor standarde de siguranţă şi de calitate în construcţii, instituite prin norme tehnice, a căror respectare este asigurată de către instituţii de stat specializate. Nerespectarea acestor prevederi este încadrată drept caz de indisciplină în construcţii şi este sancţionată contravenţional sau penal, după caz.

Şi totuşi, în România anului 2019, autoritatea supremă a statului decide că respectarea legii poate fi uneori incomodă, după 150 de ani de rezultate benefice pentru societatea românească (care ar fi putut fi şi mai bune dacă n-ar fi fost afectate de fenomenul corupţiei, exact în zona „reclamantă“, adică la primari), pentru că obţinerea unei autorizaţii de construcţie presupune nu numai voinţa şi efort, ci şi corectitudine şi competenţă, totul în beneficiul societăţii româneşti. 

Ştim că România este un stat ineficient şi soluţia este eficientizarea procedurilor administrative prin simplificarea lor şi scurtarea termenelor la termene rezonabile, dar nu prin renunţarea statului la parcurgerea unor paşi esenţiali în promovarea, proiectarea şi implementarea unei investiţii în construcţii, la încurajarea indisciplinei şi nerespectarea legii, la renunţarea la reguli, la haos.

PSD promite orice, oricui, pentru că pe ei nu îi costă. Pe noi însă ne costă: liniştea, siguranţa, confortul vieţii.

Nici măcar campania electorală nu poate atenua, scuza sau ascunde prostia şi ticăloşia, pentru că nu mai vorbim de „perle“, ci de incompetenţă, incapacitate şi rea voinţă. Vorbim, în ultima instanţă, de un pericol public pentru existenţa statului român.