Priorităţile imediate de politică externă ale viitorului guvern

FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Pentru analiştii de ţară de la Bruxelles specializaţi pe probleme româneşti, un mesaj de seara trecută a atras în mod deosebit atenţia. Poate l-aţi observat, el a fost dat de Liviu Dragnea în prima sa conferinţă de presă după ce au fost afişate rezultatele estimative imediat după închiderea urnelor.

El transmitea partenerilor externi angajamentul că partidul care a câştigat competiţia electorală din România, realizând un scor istoric, doreşte să asigure, la modul cel mai ferm, că ţara noastră va continua să-şi onoreze integral toate angajamentele şi parteneriatele faţă de toţi partenerii noştri strategici.

Mesaj important deoarece, în condiţiile în care Preşedintele este principalul decident şi reprezentant la cel mai înalt nivel pe politică externă, implementarea tuturor deciziilor revine Guvernului prin toate structurile sale pe zonele lor de competenţe specifice. Ce a spus Dragnea partenerilor externi era un lucru aşteptat deoarece, încă din primele minute, la propriu, s-a dat un răspuns la o întrebare esenţială, cea privind concepţia de lucru pe zona externă a ceea ce va fi noul Guvern al României, dar şi, în mod egal, care va fi orientarea de vot a majorităţii parlamentare atunci când vor intra pe flux proiecte legislative care să fie legate de priorităţile externe decise împreună cu partenerii noştri strategici. 

Teoretic, gest necesar. Dar contextul face ca discuţia de-abia acum să poată începe. Aceasta deoarece, cel puţin în spaţiile noastre de alianţe strategice, cel european şi cel euroatlantic, perspectivele imediate sunt deja conturate şi vor pune viitorul nostru guvern în faţa unor programe complexe şi urgente în mai multe domenii. Programe care vor trebui implementate şi dezvoltate naţional cu mare seriozitate.

Proiectul de concluzii al Consiliului European

Iată cîteva dintre acestea, aşa cum apar ele în Proiectul de concluzii al Consiliului European din această săptămână (15-16 decembrie), un document cu circulaţie limitată pe care-l puteţi citi, în premieră pentru România, în finalul acestui articol.

Temele, aşa cum puteţi vedea, sunt dintre cele mai arzătoare, iar deciziile (cel puţin unele dintre ele) trebuie luate acum şi nu mai târziu, iar tema acestora anunţă cel puţin discuţii dure.

Prima decizie este cea legată de Turcia privind ridicarea vizelor, poziţia mai mult decât fermă a liderilor politici de la Ankara fiind cunoscută: dacă nu, Acordul cu UE devine caduc, vor organiza un referendum asupra posibilităţii de a renunţa la negocierile de aderare şi „vor lua în considerare alte opţiuni”, în traducere apartenenţa cu drepturi depline la Organizaţia de Cooperare de la Shanghai. A doua priveşte analiza pe Rusia/Ucraina şi conflictul din Siria. Va fi vorba despre prelungirea pachetului de sancţiuni care expiră în ianuarie 2017. Acest ultim punct nu este specificat în primul document, dar apare pe lista de teme difuzată de Consiliu ca document oficial (aveţi documentul aici). Până aici, priorităţi strategice pe care, în numele României, se va pronunţa Preşedintele Iohannis.

Dar Domnia-Sa va fi implicat şi în luarea unor decizii strategice care vor trebui aplicate, aproape imediat, de viitorul guvern. Printre acestea, de departe cele mai importante mi se par cele cele care vizează implementarea marilor decizii privind cooperarea în domeniul securităţii externe şi apărării, şefii de stat şi guvern urmând să-şi concentreze discuţiile pe Strategia Globală a UE în domeniul securităţii şi apărării (găsiţi aici documentul), Planul de acţiune european privind domeniul apărării (îl găsiţi aici). Dar şi pe modul în care urmează să devină realitate în teren propunerile conţinute în textul Declaraţiei NATO/UE de la Varşovia, dezvoltate acum sub forma celor 40 de propuneri concrete pentru 7 domenii de activitate prezentate la recenta reuniune NATO din 6 decembrie de la Bruxelles de către Înaltul Reprezentat UE, Federica Mogherini (le-am prezentat în detaliu săptămâna trecută). Este vorba, în esenţă, despre „trecerea cooperării NATO/UE la un nivel superior”, aceasta presupunând intrarea în zona discuţiilor privitoare la industria europeană de armament, cooperarea în operaţiuni militare şi a celei privind garantarea securităţii frontierelor externe ale UE.

Atenţie la această formulare pe care o veţi regăsi în textul final: „se cere Înaltului Reprezentant şi Statelor membre să implementeze rapid concluziile Consiliului din 14 noiembrie, mai ales în ce priveşte un angajament reînnoit la nivel naţional de a pune la dispoziţie resursele necesare pentru a răspunde ameninţărilor externe şi crizelor”. Nivel concret al angajamentelor care urmează să fie negociat de viitorul ministru de Externe şi de către cel al Apărării şi, pe zona specifică de competenţă, de cel de Interne.

O altă zonă de priorităţi imediate este cea care priveşte domeniul ultra-sensibil al securităţii interne căci, la acest final de săptămână, vor fi discutate noi măsuri de implementat, decizional politic la nivel comunitar, dar şi în teren, de către fiecare Stat membru în acord cu Agenda Europeană de Securitate ceea ce va presupune, printre multe altele, „controale sistematice cu ajutorul bazelor relevante de date, care trebuie să fie interconectate, a tuturor persoanelor care trec frontierele externe ale Uniunii, sistemul ENTRY/EXIT, sistemul european de informare şi autorizare a călătoriilor (ETIAS), măsuri specifice pentru combaterea terorismului, spălării de bani, dar şi creşterea cooperării efective între providerii de servicii electronice”.

În zona economică, deosebit de important, mai ales pentru această etapă atât de complicată prin care trece UE în general şi în special economia câtorva dintre ţările membre, este analiza progreselor făcute în mod real  şi cu ce rezultate concrete? – în lupta împotriva şomajului care afectează tinerii. Fenomen dramatic care, în ciuda tuturor promnisiunilor şi angajamentelor solemne, rămâne o problemă majoră şi de mare amploare în unele zone strategice ale Europei.

Am auzit promisiunile. Să aşteptăm să vedem ce confirmare va putea aduce realitatea viitoare.

Migraţia, o temă dificilă

Dificilă va fi şi discuţia privind „tema eternă” a migraţiei, mai ales cu perspectiva ca Turcia să pună chiar în aplicare ameninţarea formulată în numeroase rânduri de Erdogan care a spus că „va da drumul robinetului migraţiei”, cu un posibil val masiv de refugiaţi înspre Europa. Drept care, să vedem ce va da discuţia despre Sistemul european comun de azil, incluzând aici dezbaterea modului „în care să se aplice pe viitor principiile de responsabilitate şi solidaritate”.

Vă reamintesc că una dintre propunerile care circulă este cea de înlocuire a principiului relocării obligatorii cu unul denumit tocmai „al responsabilităţii şi solidariăţii” care să presupună, esenţă, ca statele care nu vor să primească migranţi să contribuie financiar la diversele fonduri europene destinate funcţionării centrelor de primire a refugiaţilor şi susţinerii proceselor de integrare socială a celor care primesc drept de azil. Dar şi de acoperire a costurilor viitoare, considerabile, ale forţei comune europene de pază de frontieră şi de coastă şi, în acelaşi timp, a operaţiunilor de returnare a migranţilor care nu primesc drept de azil în Europa.

Nu va fi deloc uşor. Absolut deloc, mai ales că termenele vor fi nu numai presante, dar unele bat deja la uşă. Acesta va fi, ce certitudine, primul test de competenţă profesională, dar şi de capacitate politică şi decizională a ceea ce va fi noul guvern, împreună cu majoritatea sa parlamentară de susţinere. 

Am auzit promisiunile. Să aşteptăm să vedem ce confirmare va putea aduce realitatea viitoare. Şi poate, cine ştie, la pachet cu accesarea corectă şi profesionistă a fondurilor comunitare...