PSD îşi sapă groapa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu ştiu în ce măsură şi câţi dintre membrii PSD realizează ce se întâmplă acum şi în ce aventură aproape fără ieşire i-a târât Liviu Dragnea.

S-a tot vorbit în ultimii ani de electoratul anti-PSD, cel care, dacă e mobilizat, îl împiedică în mod regulat pe candidatul acestui partid să câştige alegerile prezidenţiale. Şi, într-adevăr, există un electorat clar anti-PSD, aşa cum nu se întâmplă în cazul altor partide. Dar de unde a apărut acest electorat? A apărut din falia anilor ’90, creată de Ion Iliescu. Electoratul anti-PSD s-a născut, de fapt, de pe vremea când partidul nici nu avea acest nume. Este rezultatul durabil al fenomenului din Piaţa Universităţii şi al celorlalte evenimente din acei ani. În decursul timpului, evoluţia partidului şi liderii ulteriori n-au făcut decât să confirme şi să consolideze, în anumite momente, o idee care s-a născut, de fapt, acum 27 de ani: că acea grupare politică, indiferent de nume (FSN/FDSN/PDSR/PSD), este, cumva, toxică pentru România.

Însă, cum e normal, trecerea anilor şi schimbarea generaţiilor atât în partid, cât şi în electorat, începuse, totuşi, să estompeze lucrurile. Dincolo de asta, formarea USL a adus un mare câştig Partidului Social Democrat. Fără să intenţioneze neapărat acest lucru şi fără să-şi dea seama de efectul distructiv pentru propriile interese electorale pe termen lung, PNL a ajutat, prin această alianţă, la a face PSD-ul frecventabil în rândurile unor categorii de votanţi în care nu reuşise să pătrundă niciodată. La începutul anilor ’90, să fii student, intelectual sau întreprinzător particular cinstit şi să fii cu partidul lui Iliescu era considerat ruşinos de către colegi şi prieteni.

Fenomenul s-a menţinut, într-o oarecare măsură, şi pe vremea lui Adrian Năstase. Cu toate eforturile de comunicare şi de rebranding pentru a atrage alte straturi decât cele tradiţionale, PSD a rămas foarte multă vreme blocat la porţile unor categorii electorale, de unde nu putea decât ciupi câţiva arivişti, contra unor sinecuri sau alte avantaje.

Momentul de formare a USL şi de reunire a electoratului liberal cu social-democraţii a fost un unul din care lucrurile au început să se schimbe vizibil. Crin Antonescu a realizat prea târziu greşeala pe care o făcuse. Când s-a rupt USL, faptul era deja consumat, PSD-ul devenise oarecum frecventabil.

Pe de altă parte, mesajul că toate partidele sunt ”aceeaşi mizerie”, promovat mai degrabă din zona stângii intelectuale non-PSD şi a electoratului tânăr anti-sistem, a contribuit şi el la redefinirea faliei, prin mutarea ei dinspre PSD vs. anti- PSD spre politic (”murdar”) vs. apolitic (”curat”). A trebuit să vină campania plină de excese şi greşeli de la alegerile prezidenţiale din 2014 pentru ca electoratul anti-PSD să se învioreze şi să coaguleze în jurul său, împotriva lui Victor Ponta, şi categoriile non-partinice autodefinite ca ”apolitice”.

Dar efectul acelei mobilizări n-a fost de lungă durată şi viitorul arăta bine pentru PSD. Spărsese deja ”blocada” şi, dacă avea grijă să nu irite prea tare, să nu redeschidă vechile răni şi promitea suficient de multe beneficii pentru toate categoriile, era pe cai mari. Asta a şi făcut PSD în 2016.

Însă, aşa cum se întâmplă în viaţă, lupu-şi schimbă părul, dar năravul, ba. Victoria de la parlamentarele din 2016 i-a îmbătat de putere pe pesedişti. Au crezut că, aflaţi în acest moment electoral favorabil, dacă 3,2 milioane de oameni i-au votat cu problemele penale cu tot, înseamnă că pot pune mâna pe toată ţara şi pot să rezolve şi spinul dureros din talpă, singurul care părea să-i mai încurce: justiţia.

Aici intervine partea aproape comică: probabil ar fi avut ceva şanse de succes, dacă acţionau încetul cu încetul, punând broasca în apă rece şi aducând-o treptat la temperatura de fierbere. Degeaba ar fi strigat câţiva către broască să sară din oală, probabil n-ar fi putut-o mobiliza. Dar problemele presante ale unora dintre lideri, euforia puterii şi hapsâneala de a pune mâna pe tot foarte repede i-au determinat pe liderii PSD să acţioneze sfidător şi să-şi scoată blana de oaie prea repede, arătându-şi colţii. Bine, aici probabil că a avut un rol şi prostia. Când îl pui pe unul ca Iordache să gestioneze aşa o problemă delicată, riscul să sară broasca din oală este foarte mare. Şi asta s-a şi întâmplat. Broasca a sărit direct în stradă, foarte vioaie şi gălăgioasă.

Acum nu mai e vorba doar de o ordonanţă de urgenţă şi de o nemulţumire temporară faţă de o decizie. E o mini-revoluţie. Astăzi, când se face exact o lună de la depunerea jurământului de către Cabinetul Dragnea-Grindeanu, PSD s-a trezit cu sute de mii de protestatari în stradă (şi mai grav este că e vorba de partea dinamică şi educată a societăţii), a ajuns (iar) un paria pentru cancelariile ţărilor democratice şi presa străină, a ”reuşit” să coalizeze împotriva sa instituţii şi oameni care păreau aproape imposibil de coalizat, pierde, uşor-uşor, sprijinul unor vechi aliaţi media şi a semănat confuzie şi nemulţumire în rândul propriului electorat şi chiar al unor organizaţii de partid. PSD a ajuns cu spatele la zid. Fiindcă nu s-a repliat la timp, oricum ar da-o, nu mai are cum să scape fără daune majore de imagine, iar fiecare zi care trece, trece în defavoarea sa. Cu cât trece timpul, cu atât lucrurile se adâncesc, se autostructurează şi se stabilizează, şi nu în avantajul său. Trebuie să recunoaştem că e o performanţă la care nimeni nu s-ar fi aşteptat.

PSD este acum în plin proces de retrasare a faliei profunde PSD-antiPSD, care va avea efecte foarte mulţi ani de-acum înainte. După ce ai stat multe zile în şir într-un frig de crăpau pietrele, ai desenat pancarte, ţi-ai cărat copilul şi căţelul la protest, te-ai simţit sfidat şi luat de prost şi ai scandat cu toată forţa şi convingerea ”PSD/ Ciuma roşie”, garantat nu mai votezi PSD în viitorul deceniu, nici dacă-ţi promite luna de pe cer. Ba, dimpotrivă, te duci la vot de-al dracului, să-i dai ”ciumei” o ştampilă peste bot şi consideri, din nou, ruşinos dacă vreun amic de-al tău ar vota-o. În plus, în stradă s-a creat o solidaritate, se stabilesc şi restabilesc legături între oameni, iar atmosfera este încărcată, în mod paradoxal pentru un protest, de energie pozitivă şi speranţă. Aceasta este ţesătura din care se nasc lucruri trainice.

În zilele acestea, PSD îşi sapă groapa, construindu-şi singur viitorul nucleu dur anti-PSD. Nu îl creează nici Soros, nici Iohannis, nici ”agenturili”, îl face partidul însuşi. Mulţumim din inimă partidului!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite