Quo vadis, ISP?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am avut, alături de bunul meu prieten Radu Preda, iniţiativa constituirii unui think - tank creştin - democrat încă din 2006. Ideea era la acea vreme să se reuşească cristalizarea unei gândiri strategice referitoare la apartenenţa României la Uniunea Europeană, în condiţiile în care nu exista nici măcar preocuparea de a gândi responsabil acest statut.

Întrebarea era cum poate profita România de pe urma apartenenţei unui partid aflat la guvernare la cel mai numeros grup din Parlamentul European, cel al popularilor. Era la acea vreme o ipostază inedită şi promiţătoare pentru România. Tot în acelaşi an, alături de Radu Preda şi de alţi doi coautori - Dacian Graţian Gal şi Sorin Mureşan - am scris cartea "Principiile gândirii populare. Doctrina creştin - democrată şi acţiunea socială". Cartea se dorea a fi un program al think - tank-ului pe care îl doream atunci. În paralel, Valeriu Stoica milita pentru crearea unui think - tank care să cuprindă toate orientările dreptei. Am devenit pe deplin conştienţi de faptul că nu este posibilă o puritate doctrinară, creştin - democrată, a noului think - tank, după cum nici PPE nu mai împărtăşeşte azi doar valorile acestei doctrine, ci caută să armonizeze sensibilităţi de dreapta, fie ele liberale, conservatoare sau creştin - democrate. Astfel, varianta lui Valeriu Stoica s-a impus în mod natural. Aşa a început proiectul Institutului de Studii Populare (ISP), drept adunarea celor mai credibile voci intelectuale ale dreptei: Teodor Baconschi, Petre Guran, Mihai Neamţu, Toader Paleologu, Adrian Papahagi, Horia Roman Patapievici, Cristian Preda, Radu Preda, Ioan Stanomir, Valeriu Stoica, Sever Voinescu. Ordinea este strict alfabetică. Traian Băsescu a ştiut despre acest proiect încă de pe când era doar o idee pe hârtie, l-a încurajat şi l-a susţinut direct prin prezenţa sa în mai multe rânduri la manifestările ISP. Ce ar trebui să fie ISP? Exact ceea ce sunt azi think-tank-uri similare in Europa. Un laborator de idei, situat între mediul academic şi cel politic. Intelectualii care vor să se implice în politică nu au avut şi nu au din păcate un spaţiu intermediar în care să se manifeste. Ori eşti doar la catedră sau în redacţie, ori devii membru de partid. A treia cale nu există. În democraţiile consolidate, cei care fac parte din mediul academic nu au tentaţia politicii atât de intensă pentru că veniturile pe care le obţin din învăţământ sau cercetare sunt suficiente nu numai pentru un trai decent dar şi pentru unul îndestulat. La rândul lor, cei care activează în think - tank-uri nu afirmă despre ei că au vocaţia cercetării fundamentale şi sunt relativ imuni la  tentaţia politicii. A reuşit oare ISP acest extrem de dificil pariu de a fi a treia cale? La stânga, experimentul Institutului de Studii Social - Democrate Ovidiu Şincai nu pare a fi unul de succes din această persectivă, iar despre Institutul de Studii Liberale (ISL), nu ştim decât că directorul său face parte din conducerea PNL dar nu ştim cine îl conduce şi nici ce face. Treptat, ISP a început să facă parte din structurile unui partid politic - PDL - şi să îi ofere o orientare doctrinară. Fundaţia Creştin Democrată (FCD), la apariţia căreia am contribuit deasemenea, nu a avut ca scop înlocuirea ISP, ci a fost concepută ca o iniţiativă complementară acestuia. Spaţiul intelectual al dreptei a devenit din ce în ce mai fragmentat: au apărut curente care se proclamă a fi singurii, adevăraţii reprezentanţi ai dreptei, există facţiuni şi dizidenţe, bloguri şi bloguleţe. Toată această mişcare browniană ar avea sens dacă s-ar înţelege că misiunea unui think- tank nu este să înlocuiască la un moment dat un partid politic, ci să îi dea direcţia. Uneori cu riscul unei munci care rămâne anonimă, departe de reflectoarele din platourile de televiziune.

Relaţia ISP cu Fundaţia Konrad Adenauer (KAS) a fost, din câte ştiu, sinuoasă, este loc şi de mai bine dar în general este vorba de un parteneriat loial, solid şi validat în timp. Relaţia KAS cu PDL este cea mai bună în prezent de când KAS activează în România. Nu o spun eu, ci directorul KAS, în mod public, de câte ori are ocazia. Relaţia ISP cu Traian Băsescu este una cât se poate de firească, o relaţie dintre un think-tank de dreapta şi un preşedinte de republică ce se revendică de la această orientare politică. Traian Băsescu a venit la ISP oricând a fost chemat şi nu de puţine ori. În prezent, ISP derulează un ciclu de conferinţe despre Constituţie, o iniţiativă paralelă Forumului Constituţional, pentru a arăta că societatea civilă interesată de legea fundamentală nu se reduce la un singur om sau la o singură organizaţie.

Paralel nu înseamnă contrar dar nici complementar. ISP nu este în conflict cu Forumul Constituţional dar nici nu susţine că acesta este singura formă legitimă de stimulare a dezbaterii constituţionale. Traian Băsescu nu este exclus de la aceste dezbateri, ci este chiar sursa lor de legitimitate. Nucleul reprezentativ al ISP a susţinut referendumul din 2009, iar PDL susţine proiectul de Constituţie înaintat in 2011 de Traian Basescu Parlamentului. Cum ar fi posibil ca, într-o asemenea ecuaţie, unul din cei trei parteneri să îl conteste sau ignore pe celălalt? Traian Băsescu este oricând binevenit la ISP, mai ales pe tema revizuirii Constituţiei. Dacă nu s-a trimis până acum o invitaţie in acest sens, nu înseamnă ca nu se va trimite la un moment dat, cât de curând. Acesta este contextul în care am acceptat să fac parte din board-ul executiv al ISP, fiind membru al board-ului academic de la înfiinţare. Sunt în prezent doar unul dintre membrii acestui board, activitate neremunerată. Prin activitatea mea în Comisia Prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România şi prin poziţia din timpul atentatului la adresa statului de drept din vara anului trecut, nu cred că pot fi suspectat de o voinţă ascunsă de a-l izola pe şeful statului, de a-i închide calea dezbaterilor publice. Care sunt priorităţile ISP? În primul rând, constituirea unei echipe credibile. Este nevoie de timp pentru a aduna la aceeaşi masă pe toţi cei care au afinităţi de dreapta. Veţi cunoaşte aceste nume în maxim o lună. Vor fi surprize plăcute cred, deoarece de multe ori intelectualii de dreapta uită să se mai informeze în legătură cu ce se mai întâmplă la nivelul PPE. Reciproca este de asemenea valabilă... Proiectul ISP nu poate fi unul de excludere. Oricine se consideră liberal, conservator sau creştin - democrat şi crede că poate contribui la crearea unor politici publice pe baze doctrinare este binevenit. Fără a avea pretenţia de a ştii cu exactitate ce înseamnă excluderea, este evident ca auto-excluderea nu intră în aceeaşi categorie.

Pe toţi cei care vor să contribuie cu idei despre cine ar trebui să facă parte din organismele ISP, precum şi cine ar trebui invitat să vorbească despre revizuirea Constituţiei, îi rog să comenteze la acest articol. Adevărata dezbatere de abia acum începe.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite