Reinstituirea sistemului naţional de şpagă

La anul 1890 se înălţa în Bucureşti Foişorul de Foc. Era cea mai înaltă construcţie din Bucureşti. Permitea pompierilor să vadă din foişor unde anume izbucnea vreun foc în capitală şi să intervină de îndată. Dacă urcăm zilele acestea într-un foişor imaginar, nu al Bucureştiului, ci al vieţii publice din România, vedem cu uşurinţă cum flăcările au izbucnit pretutindeni şi cuprind treptat orice zonă de bun simţ şi integritate în funcţiile publice.

PSD-ALDE (parţial şi UDMR) s-au pus pe demolat şi incendiat întregul sistem de integritate în funcţiile publice din România şi pe demolat parţial sistemul de justiţie şi anticorupţie.

PSD-ALDE (parţial şi UDMR) s-au pus pe demolat şi incendiat întregul sistem de integritate în funcţiile publice din România şi pe demolat parţial sistemul de justiţie şi anticorupţie.

În anii 2007-2012, adică anii dintre momentul aderării la UE şi lovitura de stat dată de USL în vara lui 2012, în România a fost organizat, prin lege, un dublu zid de apărare a intereselor publice naţionale şi comunitare.

Societatea şi Economia erau măcinate de corupţie mică şi mare încă din anii 1980, ultimii  zece ani de comunism, corupţie exacerbată în Epoca Adrian Năstase, pe care poporul roşu pesedist îl numeşte cu religiozitate ”cel mai bun prim ministru”. În fapt, Năstase a fost al doilea cel mai corupt moral prim-ministru PSD, după elevul său, Ponta, pe care incultura şi mojicia îl împiedicau să-şi ascundă urâţenia morală a propriei guvernări, aşa cum o făcea, cu stilul cultivat şi retoric rococo, profesorul său. Dar, să revenim!

În anii 2007-2012, adică anii dintre momentul aderării la UE şi lovitura de stat dată de USL în vara lui 2012, în România a fost organizat, prin lege, un dublu zid de apărare a intereselor publice naţionale şi comunitare.

România trebuia să se pregătească pentru aderarea la UE. Banii europeni comunitari şi investiţiile private care urmau să intre în ţară nu puteau fi lăsate pe mâna şpăgarilor. Victoria Alianţei DA (PNL, PDL) în 2004 a făcut posibilă o evoluţie salutară.

Un dublu zid de apărare a fost construit, cum spuneam.

Primul, alcătuit din standarde foarte înalte de integritate în funcţii publice prin: 1) declararea averilor demnitarilor mari şi mici şi 2) instituirea de interdicţii, incompatibilităţi şi conflicte de interese pentru aleşii locali şi parlamentari, funcţionari mici şi de rang înalt etc. În felul acesta, ei nu mai puteau (teoretic) simultan să administreze interese publice şi să-şi procure avantaje personale manipulând interese publice. Cum ar veni, nu mai puteau „ciupi” sau chiar „fura” din „mierea” banilor publici.

Dacă acest zid era trecut, intervenea o maşinărie care s-a dovedit devastatoare pentru hoţii de bani publici, indiferent de culoarea politică: maşinăria justiţiei, care includea şi două armate specializate, DNA şi DIICOT.

Maşinăria anticorupţie a început să capete conştiinţă de sine şi, sub şenilele ei, au început să intre şi piese grele din zona politică ce a conceput-o. Unii îşi închipuiau, probabil, că, dacă votează legi anti-corupţie, nu vor fi deranjaţi de anticorupţie.

Capete mari încoronate ale corupţiei au căzut, reţele întregi de interlopi şi traficanţi au fost lovite şi destrămate. Vuiet şi jale s-a auzit o vreme în Cartierul Hoţilor. Maşinăria a deranjat serios, fatal aproape, un personaj pe care îl putem denumi generic „Politicianul Corupt”.

Maşinăria începuse însă să capete conştiinţă de sine şi, sub şenilele ei, au început să intre şi piese grele din zona politică ce a conceput-o. Unii îşi închipuiau, probabil, că, dacă votează legi anti-corupţie, nu vor fi deranjaţi de anticorupţie.

Dar, ca orice maşinărie, a început să dea şi rateuri, mai ales că, după 2012, USL a stopat reformele şi ajustările permanente fireşti. Orice maşină de care nu ai grijă, nu-i faci reviziile la timp şi nu-i dai uleiul potrivit, începe să dea rateuri. Invocând aceste rateuri sau „derapaje”, care se cer fără îndoială abordate şi rezolvate cu legea în mână, personajul nostru principal, Politicianul Corupt, a trecut la acţiune pe o strategie simplă şi eficientă: 1) Victimizarea televizată sistematică pe cazuri reale sau ipotetice de abuzuri sau erori judiciare; 2) Panicarea poporului politic (în special primarii) cu teoria ”procurorii vă iau în final pe toţi, binomul nu iartă pe nimeni”; 3) Demolarea celor două ziduri de apărare a intereselor publice.

În 2016 s-a instalat o coaliţie de guvernare ticluită chiar în inima Cartierului Corupţiei

Cum a fost posibil punctul 3), demolarea? Prin pierderea puterii politice de către cei pro-justiţie, pro-europeni, pro-nord-atlantici. Cum a fost acest lucru posibil? E un alt subiect, care cere o analiză aparte.

Cert este că în 2016 s-a instalat o coaliţie de guvernare ticluită chiar în inima Cartierului Corupţiei, devreme ce a propulsat la vârf doi oameni cu serioase probleme judiciare, încă nerezolvate. Şi, în loc să avem o acţiune firească şi necesară de ajustare şi reglaj fin al maşinăriei, avem de-a face cu o  dezmembrare parţială şi gripare acesteia...

Această acţiunea ar putea fi numită Fuga de Justiţie, dar ea apare combinată cu o alta, în subteran.

Simultan cu aceste demolări, guvernul Tudose pregăteşte un act normativ nejustificat de dur, care, aparent, pedepseşte evaziunea fiscală comisă de antreprenori individuali şi firmele economice. Actul sancţionează greşelile în instrumentarea fiscală a peste 30 de taxe.

Actul pregătit de fisc este unul menit să trimită aproape automat în mâna inspectorilor fiscului pe oricine are o afacere şi face cea mai mică greşeală.

La prima vedere, avem de-a face cu o schizofrenie între legiferare şi guvernare, pe de o parte, demolarea justiţiei, pe de alta, combaterea evaziunii. La o privire mai atentă, sunt două mişcări care se leagă logic. Practic, actul pregătit de fisc este unul menit să trimită aproape automat în mâna inspectorilor fiscului pe oricine are o afacere şi face cea mai mică greşeală. La rândul lor, inspectorii fiscului, care sunt acţionaţi de politician, îi poate trimite în faţa procurorului. Ce credeţi că o să se întâmple în acest triunghi Antreprenor-Fisc-Procuror, de data asta toţi ţinuţi în mână de Politician, în urma restrângerii independenţei procurorilor prin legile Toader-Iordache-Nicolicea-Nicolae? O mică reacţie chimică din care apare şpaga, numită de unii practicanţi ai ei şi „iscusinţă”. Această „iscusinţă” devenise greu de procurat şi riscant de încasat, graţie celor două ziduri de apărare descrise mai sus. Acum, ele fiind dărâmate, topite, demolate, în locul lor apare un nou sistem, ghidonat de Politicianul Corupt.

Sub ochii noştri, sub conducerea unui om care şi-a făcut averea colosală în timp ce a stat în funcţii publice, asistat de alţi oameni care şi-au făcut averile în timp ce au stat în funcţii publice, se pregăteşte reinstituirea Sistemului Naţional de Şpagă pentru „Politicianul Corupt”.

Prin urmare, dacă ne urcăm în acel foişor imaginar de care vorbeam în debutul acestor rânduri şi privim de sus întreaga scenă, observăm: focul mistuie parţial Integritatea şi Justiţia, Politicianul Corupt este eliberat astfel din chingile acestora, poate acţiona nestingherit de Agenţia de Integritate sau deranjat de Procuror, iar Antreprenorului i se pune cuţitul la gât de către Fiscul condus de Politicianul Corupt.

Doamnelor şi domnilor, sub ochii dumneavoastră, sub conducerea unui om care şi-a făcut averea colosală în timp ce a stat în funcţii publice, asistat de alţi oameni care şi-au făcut averile în timp ce au stat în funcţii publice, se pregăteşte reinstituirea Sistemului Naţional de Şpagă pentru „Politicianul Corupt”.

Năstase Era is back! Perhaps Brother Vladimir, also! Tante Europe est un peux malade! Uncle Sam is too busy!

De aceea, s-a ajuns firesc la #Rezist. Sper să fie doar o cale către #Construim şi Nu Furăm, singura care poate genera prosperitate cinstită pentru toţi românii. Altfel, vom face toţi parte din comunitatea #Am avut o Românie.