Revizuirea Constituţiei - premisele democratice

Dezbaterile referitoare la modificarea Constituţiei sunt blocate din start din cauza unui aspect care se discută nu atât cât ar fi necesar: recunoaşterea rezultatelor referendumului din 2009. Un referendum care a întrunit condiţia de participare şi care a exprimat clar ce doresc cetăţenii.

Desigur, Constituţia actuală nu prevede faptul că revizuirea să poată avea la bază şi rezultatul unui referendum, nu numai voinţa a 2/3 din Parlament şi nici nu ar fi oportun să se modifice în acest sens actuala procedură a revizuirii Constituţiei. Însă ori de câte ori în alte ţări un referendum a fost iniţiat nu de cetăţeni, ci de actorii politici aflaţi la putere, rezultatul acestuia a fost luat în seamă şi s-a procedat la revizuirea Constituţiei. Am încercat să găsesc un exemplu de referendum care să fi întrunit toate condiţiile de validitate şi să nu fi fost pus în aplicare prin modificarea Constituţiei. Nu am găsit. Sistemul unicameral este principalul şi singurul mandat acordat de catre cetăţeni actualului Parlament, în calitate de Adunare Constituantă. Orice altă interpretare va face ca prevederile ce vor fi introduse in Constituţie să nu aibă nicio legitimitate. Există o decizie a Curţii Constituţionale din 2012 care afirmă în mod expres acest mandat dar, la rigoare, nici nu era nevoie de o asemenea decizie. A ţine cont de un referendum care a întrunit toate condiţiile de validare este una din valorile democratice în legătură cu care nici nu este nevoie să existe vreo consacrare în Constituţie sau în legi. Este vorba de o cutumă democratică, comună tuturor ţărilor care acceptă consultarea prin referendum.

O a doua chestiune care oferă interpretarea cea mai adecvată a situaţiei în care ne aflăm se referă la cvorumul de validare a revizuirii Constituţiei. Se încearcă a se face distincţia între problemele care ţin de esenţa textului constituţional şi cele care sunt legate de procedură, considerându-se în mod greşit că avem de-a face cu o chestiune strict de procedură. În realitate, chestiunea pragului de validare este una care ţine de însăşi funcţionarea democraţiei şi a statului de drept.

Cu cât majoritatea calificată este mai mare, cu atât Constituţia va fi văzută de cetăţeni ca un contract care trebuie respectat.

Constituţiile sunt de două feluri: cele octroiate, acordate de suveran şi acceptate de naţiune şi cele care au caracterul unui pact. Orice Constituţie modernă este un pact, un contract care obligă ambele părţi: cetăţenii şi statul. Aşa cum un contract trebuie semnat de ambele părţi pentru a produce efecte, la fel şi o Constituţie dacă este agreată doar de stat, nu şi de cetăţeni, nu poate purta numele de Constituţie. Conform acestei logici, o Constituţie ar trebui să intre în vigoare doar dacă este aprobată de toţi cetăţenii, fără excepţie. Unanimitatea cetăţenilor este utopică în democraţiile moderne, datorită numărului mare de cetăţeni care trebuie consultat. Majoritatea calificată este un compromis agreat de ambele părţi - stat şi cetăţean - pentru a schimba o Constituţie. Cu cât majoritatea calificată este mai mare, cu atât Constituţia va fi văzută de cetăţeni ca un contract care trebuie respectat. Cu cât cvorumul este mai redus, cu atât vor fi mai greu de pus în aplicare prevederile unei Constituţii.

Recomandările Comisiei de la Veneţia

S-a tot vorbit despre recomandările Comisiei de la Veneţia, din 2007 până în prezent se menţionează în spaţiul public analiza din 2006 a acestui organism dedicată referendumurilor, iar mai nou opinia privind România din decembrie 2012. Ambele documente spun în esenţă acelaşi lucru: pentru a încuraja participarea cetăţenilor, consultările ar trebui să nu fie condiţionate de constrângeri formale precum existenţa unui cvorum de validare dificil de atins. Atenţie însă, Comisia de la Veneţia nu se referă la referendumul pentru revizuirea Constituţiei ori pentru intrarea în vigoare a unei noi Constituţii, ci în general la consultările prin care se face auzită vocea naţiunii. Referitor la referendumul care are ca obiect revizuirea Constituţiei, Comisia de la Veneţia afirmă că există două opţiuni: lipsa cvorumului, respectiv cvorum de 50% + 1 din totalul alegătorilor. Prima variantă trebuie însă asumată politic, în sensul că dacă se recurge la ea, cei care o iniţiază trebuie să îşi asume politic acest gest şi să explice că de fapt nu doresc un contract cu drepturi egale pentru ambele părţi, ci un contract în care o parte - statul - are mai multe drepturi decât cetăţenii. Suntem în situaţia în care nimeni nu vrea să îşi asume riscul primei variante dar nici nu se vrea păstrarea cvorumului de validare aflat în vigoare în acest moment. Se încearcă astfel recurgerea la un surogat, cvorumul de 30% - prea mic pentru a întruni condiţiile democratice de validare ale unui referendum, prea mare pentru o consultare populară, aşadar în esenţă o creaţie originală care nu are nimic de-a face cu felul în care ar trebui să funcţioneze o democraţie.

A renunţa la majoritatea calificată în privinţa revizuirii Constituţiei nu este prin urmare un avans în direcţia democraţiei, ci un regres evident. Argumentul conform căruia cetăţenii nu sunt interesaţi de problemele constituţionale şi drept urmare nu vor participa la referendumul pentru revizuirea Constitutiei este fals: în 2009 au fost interesaţi şi au venit la vot.

Răspunsul la întrebarea de ce este nevoie de o majoritate calificată pentru revizuire este oferit şi de experienţa istorică. 

Statele Massachusetts şi New Hampshire au avut Constituţii înainte de Constituţia SUA şi le-au supus aprobării prin referendum cu majoritatea calificată de 2/3. Iniţial, condiţia de validitate nu a fost îndeplinită dar, după ce la aceste Constituţii a fost ataşată o Declaraţie a Drepturilor, cetăţenii s-au prezentat la vot într-un număr suficient de mare pentru a îndeplini condiţia de validare. Participarea la vot nu are loc atunci când nu există cvorum, ci atunci când îndeplinirea respectivului cvorum este o miză, resimţită ca atare de cetăţeni.

Exemple din Vest

În 1959 partidul aflat la putere în Irlanda, Fiana Fail, a dorit să îşi consolideze guvernarea prin înlocuirea sistemului de vot - trecerea de la reprezentarea proporţională la sistemul majoritar practicat în Marea Britanie. Pentru a atinge acest obiectiv, a fost convocat un referendum cu un cvorum de participare redus. Cetăţenii au realizat că prin prezenţa la vot ar legitima nu un surplus de democraţie, ci un avantaj al unui partid politic şi din acest motiv prezenţa la vot a fost mai mică decât pragul de validare.

Pentru a nu folosi doar exemple din dreptul comparat, să analizăm mai atent ce s-a întâmplat în vara anului trecut. Guvernul a chemat cetăţenii la o consultare populară care a avut ca obiect demiterea Preşedintelui în funcţie. Cum acest deziderat nu se afla neapărat pe agenda cetăţenilor, numărul celor care au venit la vot a fost mare dar nu suficient pentru a determina o validare a referendumului. Mulţi dintre cei care au stat acasă au aplicat strategia şi raţionanementul irlandezilor în 1959: nu suntem cobaii pe care clasa politică poate experimenta ce doreşte.

Nu cumva reducerea pragului de validare a revizuirii Constituţiei ar putea duce, dacă propunerea va fi adoptată, la un boicot al prezenţei la vot? Nu cumva acest boicot va fi, ca şi cel din 2012, natural şi nu indus de clasa politică? Boicotul din 2012 a fost mai întâi lansat la nivelul mass-media, al unor lideri de opinie şi abia apoi a fost preluat de politicieni.

Aflat astăzi la Universitatea Umeå din Suedia, am ţinut o prelegere în faţa studenţilor şi am pus următoarea întrebare: reducerea cvorumului de participare la o consultare populară ar încuraja un surplus sau un minus de participare politică? Reacţia unanimă - fără a mă referi în prealabil la situaţia actuală a procesului de revizuire a Constituţiei din România - a fost aceea că astfel s-ar ajunge la o participare politică mai redusă. Studenţii de ştiinţe politice, ca de altfel orice cetăţean care judecă, ştiu că refuzul de a te prezenta este o atitudine, la fel de democratică ca şi prezenţa la vot. A nu veni la vot nu înseamnă a nu fi interesat de politică, ci a marca o atitudine de refuz la adresa unui anumit fel de a înţelege politica.

Modificarea limitelor revizuirii înscrise în Constituţie

Recent a apărut şi ideea de a modifica limitele revizuirii înscrise în Constituţie. Cetăţenii s-au exprimat de două ori în privinţa includerii şi apoi menţinerii acestor limite, prin referendumurile din 1991 şi 2003. A modifica aceste limite, cu scopul declarat de a schimba felul în care Constituţia tratează dreptul de proprietate, înseamnă a modifica din mers clauzele contractuale pe care statul şi cetăţenii le-au agreat nu o dată, ci de două ori la rând. Limitele revizuirii pot fi schimbate doar printr-o nouă Constituţie care să o abroge cu totul pe cea în vigoare. Dacă se va proceda la modificarea limitelor revizuirii, se va aduce o nouă contribuţie, nedorită, la lipsa de legitimitate a felului cum va arăta Constituţia revizuită, deci implicit la o mai redusă aplicare a prevederilor sale.

În concluzie, respectarea deciziei suverane a cetăţenilor exprimată la referendumul din 2009, păstrarea pragului de validare a referendumului la 50 % + 1 din totalul alegătorilor şi păstrarea limitelor revizuirii sunt cele trei condiţii esenţiale fără de care revizuirea Constituţiei nu are sens.

Ce se va întâmpla în cazul în care aceste condiţii nu vor fi respectate?

Vom avea probabil o Constituţie care va fi instrumentul efemer al consolidării puterii celor aflaţi temporar la guvernare, nu un contract semnat şi respectat de ambele părţi - stat şi cetăţeni. O Constituţie care nu este considerată a fi în acord cu voinţa cetăţenilor va fi, paradoxal, foarte uşor de abandonat ulterior, prin crearea premiselor unei noi Constitutii, fundamental diferită de cea actuală. Prin alegerea de a ignora aceste condiţii esenţiale pentru revizuire, se crează aşadar condiţiile pentru a avea o dezbatere cu adevărat importantă pe tema Constituţiei, însă abia peste un număr important de ani. Este oare indicat să traversăm acest Purgatoriu sau mai există şanse pentru a corecta pe parcurs un proces de revizuire iniţiat doar pentru a satisface orgoliile de putere ale unor politiceni? Răspunsul îl vom afla foarte curând.