România, în somnul cel de moarte

Gabriel Oprea, pe vremea când Interesul Naţional era bodyguard-ul Luceafărului Huilei

Nesimţire. Opulenţă. Durere la bască. Incompetenţă. Prostie. Delăsare. Blazare. Merge şi aşa. Plictiseală. Combinaţii. Combinatori. Şmenuri. Caterincă. Superficialitate. Cenzură. Nedreptate. Frustrare... Asta e România interesului naţional. Dar nu e România mea!

Recunosc: am o problemă. Am o problemă cu indivizii care băloşesc după putere şi pe care nimeni şi nimic nu îi recomandă să ajungă în cele mai înalte funcţii ale statului. Inşi care sunt ahtiaţi să calce pe cadavre numai ca să deţină controlul.

Mă irită avarii, mă irită parveniţii, mă irită aceşti superficiali rapace care vor să fie prezenţi în tot şi în toate. Am o mare problemă cu acei indivizi care, atunci când pun mâna pe putere, au impresia că au numai privilegii şi sunt exoneraţi de responsabilităţi. Am o problemă cu acei indivizi care adoră să bage pumnul în gură dar care îşi comandă ode, osanale şi au armate de sclavi şi cohorte de scribi care roiesc în jurul lor ca muştele la... Miere!

Pentru că îşi doresc puterea pentru a se simţi bine, pentru a-şi gâdila orgoliul şi pentru a se simţi mai şmecheri decât prevede legea, aceşti indivizi au impresia că sunt şi proprietari de vieţi omeneşti. De-aia nu mai pot ei că deciziile lor pot sa afecteze vieţi omeneşti! De-aia nu mai pot ei să mănânce la restaurante scumpe! Moare un fraier de poliţist, călare pe motocicletă, prăvălindu-se într-o groapă ca să facă pârtie să meargă Generalul cu viteza luminii prin oraş în timp ce plouă. Cine e de vină? Evident, groapa e de vină!

Asta e România lucrului bine făcut? Nu, tată, asta e România lui "merge şi aşa", a improvizaţiei şi a lui "na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie". E România prostului gust, a parveniţilor şi a doctoratelor făcute la apelul de seară.

Mă uit în oglindă şi îmi spun... Dragă Vlad, te simţi revoltat? Vrei să scrii un text în care să-i ceri demisia lui Oprea? Apoi să te aştepţi să-şi dea demisia? Nu, sunt prost! Nu am înţeles nimic. Trăiesc în România lor. Şi nu ştiu cum să fac ca să îmi iau ţara înapoi. Aş spune somn uşor, dar tare mi-e că e somnul cel de moarte.