România, în urma vremurilor. Mai puţine femei primar chiar şi decât în Republica Moldova

Ce îmi pare rău că românii şi de astă dată au votat la fel. Au votat candidaţi în prezent anchetaţi, foşti condamnaţi şi chiar unii deja în arest. Un indicator clar că întâi avem o problemă cu legea care permite înscrierea candidaţilor cu probleme penale şi a doua problemă că românii sunt extrem de toleranţi cu încălcarea legii. Ceea ce este şi mai grav.

Dacă prima problemă poate fi mai simplu rezolvată, a doua a devenit o boală naţională veche, repetată, greu de combătut.  Da, o fi furat săracu, dar nu a omorât pe nimeni, face şi pentru noi ceva. 

Eram student la psihologie când făceam sondaje de opinie politică întrebând cetăţenii despre unii candidaţi bătând la pas sute de străzi, atât în oraş cât şi la sate unde nu ajungeai decât cu mult noroc de la vreun localnic cu automobil personal. Răspunsurile erau de ordinul fanteziei, esteticului sau al obişnuinţei numelui.

România este aceeaşi! România nu s-a schimbat! Românii încă votează iraţional, iresponsabil, machiavelic, sentimental şi încă au tendinţa de a frauda şi fraudează. Am văzut şi duminică. Nu învăţăm mai nimic din lecţiile dureroase şi în defavoarea noastră pe care ni le-a oferit trecutul. Dar, probabil şi pentru că, după cum relatau sondajele, mare parte dintre alegători sunt de vârsta a doua şi a treia, adică nu sunt tineri, pentru că prea mulţi tineri nu votează! Aceasta este o mare problemă pentru cetăţeanul român şi o consider de interes naţional. Oricum, în ultimii ani, numărul celor prezenţi la vot a scăzut. Dar mă îngrijorează că cei tineri, adică născuţi după 1990, sau iată chiar după 1997 nu votează. Nu-i interesează. Peste câţiva ani numărul lor va creşte şi mai mult. Eram la prânz când au venit trei tineri de clasa a XII-lea să mă salute, am povestit şi i-am întrebat dacă merg la vot. Argumentele mele au fost în zadar. Nu i-am putut convinge de importanţa votului. Au intrat în supermarket ca în oricare altă zi de duminică. Aceasta, repet, este o problemă de educaţie a viitorului cetăţean, de civism şi responsabilitate şi îndatorie.

Femeia primar pas cu pas

La nici 40 de minute după ora 21:00, la Antena 3, o văd şi o aud pe doamna Gabriela Firea euforică după câştigarea Primăriei Capitalei declarând că alegerea ei: 

A spulberat mitul că o femeie nu ar fi bună la fel ca un bărbat la Primăria Capitalei, mitul că o femeie de puţin timp în politică nu ar avea succes. „Vreau să încep cu sinceritate prin a mulţumi tuturor bucureştenilor care astăzi au votat un om şi un program.“

Toate cele trei explicaţii sunt criticabile. Sunt de acord cu existenţa acestui mit în mentalul colectiv al românilor, dar nu pot fi de acord cu afirmaţiile doamnei Firea în acest caz. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, ne-am putea întreba: dacă domnia sa candida ca independent sau cel puţin din partea unui alt partid ar fi câştigat? Nu cred. Deci nu e vorba de femeia Firea.

Gabriela Firea, la doar 43 de ani, a câştigat Primăria Bucureştiului nu pentru că este femeie, nu pentru realizări profesionale, abilităţi de lider excepţionale, ori o carieră politică îndelungată, complexă şi extrem de impresionantă, nu, ci pentru că a fost candidatul partidului PSD. Dacă PSD ar fi avut alt candidat, ar fi ajuns primar la Bucureşti? Nu e foarte greu de intuit.

Nici aşa cum preşedintele PSD declara că programul doamnei Firea, la care s-a lucrat 3 luni, a constituit un alt motiv al votului. Ca răspuns am putea verifica. Am putea realiza un scurt sondaj sau măcar un reportaj pe stradă cu cei care au votat-o pe doamna Firea întrebându-i câteva puncte din programul acesteia. Am fi dezamăgiţi. Deci, nici programul doamnei, nici argumentele din campanie şi nici faptul că este femeie nu sunt ingredientele succesului.

Puţine femei primar în România

E adevărat, numărul femeilor primar în România este extrem de mic, fără semnificaţie. Undeva sub 4%.

Din cele 3186 de primării din România, potrivit unei informaţii, în 2015, în România, erau doar 116 femei primar din care 109 sunt primari de comună. În 2012, la Consiliul Judeţean au candidat doar 19 femei, adică 5.16% dintre candidaţi. Datele din analiza din 2012 ne arată un fapt semnificativ: acolo unde proporţia femeilor era de cel puţin o femeie candidat la trei bărbaţi candidaţi, probabilitatea alegerii unei femei era mai mare. Drept dovadă în aceste cazuri, femeile au fost alese în 22 din cele 44 de localităţi. Numărul femeilor alese a crescut în cazurile în care femeile candidaţi au depăşit bărbaţii candidaţi (54.55% - 11 localităţi). Deci soluţia ar fi pe viitor, cât mai multe femei candidaţi.

În schimb, în Republica Moldova, o ţară de cinci ori mai mică decat România, erau mai multe, adică 164 de femei primar.

Nu avem, însă, o hartă a femeilor primar, dar poate ar fi interesant de realizat apropo de acceptabilitate socială, nediscriminare şi respect pentru gen. Ştim că aceste primării sunt întinse în toată ţara. De la Arad (Semlac) până la Constanţa (Cumpăna şi Mihail Kogălniceanu) şi Neamţ (Săbăoani). Avem şi excepţii. Cea mai longevivă femeie primar a fost doamna Elisaveta Tudose (67 de ani) care a condus vreo 32 de ani primăria comunei Coşeşti din Argeş.

Şi mai ştim ceva: cea mai mare reprezentare a femeilor ca aleşi într-o funcţie publică a autorităţilor locale a fost în judeţele Tulcea (10,59% femei alese) şi Galaţi (10,13% femei alese). În toate celelalte judeţe a fost sub 10%. Oare cum?

Sper ca după ziua de ieri, duminică 5 iunie, numărul femeilor alese să fie în creştere. Candidate femei pentru primărie au fost şi în marile oraşe chiar cate două, în oraşe precum Cluj (Anna Horvath şi Irina Maria Pop), Timişoara (Gabriela Simona Tiriteu), Oradea (Adelina Coste), Arad (Viorica Elvira Pop), Braşov (Mariana Sebeni Comşa), Iaşi (Camelia Bogdanic şi Anca Preda), Alba Iulia (Anca Iuliana Sava), Călăraşi (Dragomir Maria şi Nicolache Elena), Galaţi (Daniela Chelaru, Simona Daniela Vreme, Monica Roman), Ploieşti sau Sibiu. Nu ştiu dacă a fost vreo directivă de partid, vreo obişnuinţă sau dacă chiar liderii de partide locale au probleme cu legea (şi în consecinţă nu mai are cine candida), dar am constatat că o bună parte din doamnele propuse pentru funcţia de primar vine din partea PSD.

Dincolo de figura binecunoscută a primarului de la Craiova, doamna Lia Olguţa Vasilescu, dumneaei ajungând la fotoliul primăriei la doar 38 de ani (2012) şi de figura doamnei Astrid Fodor, care a lucrat în primăria Sibiului în ultimii 12 ani, continuând cu funcţia de viceprimar din 2008, mă încântă doamna Armand Clotilde, candidat din partea partidului Uniunea Salvaţi Bucureştiul la Sectorul 1. Pe bună dreptate, CV-ul domniei sale te dă pe spate.

Născută în Franţa, cu studii la Massachusetts Institute of Technology şi Ecole Centrale din Paris, are peste 18 ani de experienţă în management şi consulting pentru multinaţionale industriale din Europa şi America de Nord. Dacă a fost manager de proiect pentru proiecte industriale de anvergură, precum domeniul „Sisteme” al Airbus A380 (buget 1 mild. euro), coordonând peste 1000 de ingineri în Toulouse şi Hamburg, cred că va fi în stare să iniţieze şi coordoneze proiecte şi în Sectorul 1 din Bucureşti.

Mi-aş dori mai multe femei primar cu un asemenea CV!