Săptămâna neagră: imaginea de astăzi a României în lumea unde ea există…cumva

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Premierul Victor Ponta îşi exprimase cu puţin timp în urmă dorinţa ca  “România să existe din nou în lume”. Iar acum, cinic fiind, el trebuie felicitat, pentru că aceasta i-a reuşit din plin! Nu-mi rămâne decât să ridic pălăria şi să urez României bun venit în lume şi pace (pace între două dobitoace)! Iar guvernanţilor de la Bucureşti să le urez un An Nou, acolo unde au plasat România!

Strâmtorată politic, undeva între Rusia, Kasahstan şi China, acolo unde într-adevăr, citându-l tot pe premier, ea „n-a existat în ultimii ani"?

Am sperat că săptămâna neagră a României s-a încheiat deodată cu cea calendaristică, dar m-am înşelat; nu numai ecoul ei a supravieţuit. Aşa şi astăzi, ştirile despre România nu sunt cu nimic mai bune: „poliţia română a recurs duminică seara la utilizarea gazelor lacrimogene împotriva demonstranţilor din Bucureşti. Mai multe sute de persoane au demonstrat împotriva corupţiei", notează cotidianul eleveţian „Neue Zürcher Zeitung".

Reacţia presei internaţionale la escapda parlamentară din Bucureşti de marţea trecută este dură, iar, din păcate, nu numai clasa politică din România, ci ţara întreagă, şi-a încasat poate cea mai urâtă lovitură de imagine din ultimul an. E jenant, dureros, caraghios ce s-a întâmplat în România în mai puţin de o săptămână! E jenant să îţi vezi din nou numele ţării tăvălit de presa occidentală. E doar dureros să realizezi că România este condusă de slugi ale vanităţii şi intereselor personale, că pe cei votaţi îi doare în şpiţ de popor, că aroganţa, indiferenţa, incapacitatea sau intenţiile guvernanţilor sunt de a transforma România într-o proprietate privată, situată geopolitic acolo unde nu ar vrea să trăiască niciun român care mai crede în libertate, dreptate şi egalitate. E dureros să conştientizezi că de data asta critica occidentului este îndreptăţită, nu mai este vorba doar despre imaginea României!

În numai o săptămână ştirile despre România s-au întrecut în urâţenie ca într-un scenariu de coşmar.

Abia ce dispăruse de pe prima pagină a ziarelor, sau din calupul de ştiri televizate, bomba cu colindul vădit antisemit, transmis de televiziunea publică din România!, că acestea au şi fost năvălite de următoarea bombă, care anunţa că România a pierdut lupta cu corupţia. Iar apoi, aidoma coşmarului care nu vrea să se termine, următoarea lovitură: „politician antisemit pe cale de a deveni judecător la Curtea Constituţională a României”.

Publicaţia germană „Spiegel Online” îi dedică rânduri bune personajului Lucian Bolcaş şi deraierilor antisemite „ale guvernului Ponta şi ale socialiştilor postcomunişti”. Pe lângă cel mai recent scandal legat de colindul antisemit, ei enumeră şi altele, precum cel declanşat de Dan Şova, care a repetat că pe teritoriul României nu a avut de suferit niciun evreu, de cel care l-a vizat pe Radu Mazăre, care a defilat în uniformă nazistă, de numirea fostului lider legionar ca „cetăţean de onoare” în două oraşe româneşti, de afirmaţiile profesorului Vladimir Iliescu în faţa Academiei Române, numind Holocaustul o „minciună cosmică”, sau de atacurile neonaziste asupra supermarketului Kaufland din Miercurea Ciuc. 

Articolul este totodată şi o radiografie a implicărilor politice ale lui Bolcaş şi mai ales ale acelora cu PSD-ul. Rolul acestuia în apărarea lui Adrian Năstase este văzut drept unul dintre motivele propunerii sale pentru funcţia la CCR.  „Probabil în semn de recunoaştere (pentru apărarea lui Năstase) Bolcaş este propus de guvernul Ponta pentru postul de judecător la CCR”,  comentează nemţii. Acţiunile sale cu substrat antisemit sunt şi ele amintite pe larg, precum activitatea publicistică, inspirată din ideologia fascistă a lui Nichifor Crainic, negarea Holocaustului, susţinerea ridicării de statui ale Mareşalului Antonescu sau angajamentul său politic în rândurile partidului România Mare, alături de Corneliu Vadim Tudor.

Vizavi de publicaţia germană Bolcaş s-a apărat, cu argumentul că el ar fi prieten cu Aurel Vainer, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. Vainer, la rândul său declară pentru „Spiegel Online”: „bineînţeles că nu suntem prieteni”. El critică propunerea acestui pentru CCR spunând că trebuie ţinut cont că Bolcaş a fost mult timp un membru de frunte al unui partid antisemit şi extremist. „Spiegel Online” îl citează şi pe premierul Ponta, care susţinea (până azi) fără reţineri propunerea lui Bolcaş din partea PSD-ului la CCR.

România în mers de rac

Citind presa europeană e greu de decis care ştire legată de România este mai urată. Cea despre un grup de „creştini”, care cântă în faţa camerelor de filmat un colind cu un mesaj într-atât de inuman încât e greu de imaginat că un posesor de creier l-ar scoate din el; cea despre încercarea Paralmetului României de a se autoimuniza, cea despre lipsa totală de respect şi inteligenţă a unui partid politic (aflat la putere!), propunând o persoană mai mult decât controversată pentru o funcţie atât de importantă în mecanismul statului de drept sau faptul că un stat cu pretenţii democratice recurge la violenţe pentru a înnăbuşi proteste paşnice?

Încotro vrea să o ia România, guvernată de actuala majoritate parlamentară, de acest guvern? Ce priorităţi au guvernanţii României de astăzi? Televiziunea publică din Germania, ARD, menţiona că România a făcut în ultimii 10 ani într-adevăr progrese în combaterea corupţiei, iar că decizia Parlamentului de marţi este devastatoare în această privinţă. A luat-o România în pas de rac? Au uitat aleşii noştri unde se află România? În ce situaţie e ea şi în ce situaţie o pun ei?

Publicaţia „EUobserver” notează că „Parlamentul României scuteşte de pedeapsă pentru delicte de corupţie politicieni şi jurişti de top printr-o manevră care irită înţelegerile cu Uniunea Europeană”. Subliniind mai apoi că „atât România, cât şi vecina ei, Bulgaria, sunt supuse unui mecanism special de monitorizare de către Comisia Europeană, care evaluează progresele înregistrate în ceea ce priveşte respectarea statului de drept, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate”. Iar asta o ştie toată lumea, omul de rând şi politicianul fudul. Şi tocmai de aceea, încă o dată întrebarea: încotro o apucă România?

Un răspuns, din păcate prea potrivit în actualul context, şi înspăimântător indiferent  în oricare, îl oferă cotidianul austriac, „Wiener Zeitung”.

„Se pare că această coaliţie condusă de premierul Ponta nu dă mai nimic pe Comunitatea Europeană, pe valorile ei fundamentale sau pe aderarea României la spaţiul Schengen. Ponta explicase de curând că pentru guvernul său intrarea în spaţiul Schengen nu mai este o prioritate, în timp ce Ministrul de Externe, Titus Corlăţeanu, anunţa că nu mai vrea să umble în genunchi pentru Schengen. Cu atât mai mult, puterea liberală de stânga din aceste zile curtează Republica Populara Chineză - pentru a-l îmbuna pe premierul Li Keqiang cu ocazia vizitei sale la Bucureşti, coaliţia lui Ponta nu s-a sfiit să înlăture steagul Comunităţii Europene din sala Parlamentului”, comentează cotidianul vienez.

Dacă acestor ştiri, publicate în afara României, li se adaugă cele din România, cele legate de ministru al Culturii cu figuri dubioase, nu se poate ajunge decât la o singură concluzie: România îşi scuipă singură în faţă, îşi pierde direcţia. Iar dacă mi-aş permite aş intitula acest articol:

România cu direcţia... frântă. De imagine nu mai poate fi vorba...

O prioritate pentru actualii guvernanţi nu pare a fi integrarea în structurile europene şi nici combaterea corupţiei, deşi ea este cea care mănâncă românului ultimul nerv, ultima fărâmă de încredere, şade zilnic cu el la masă şi se înfruptă din puţinul pe care-l are. Ea roade democraţia ca un şoboloan monstruos şi izolează România în contextul (sau pretextul?) european. De asemenea nici bunăstarea întregului popor, nici stabilitatea politică, economică sau socială nu par a fi priorităţile acestei guvernări.

Relaţii strănse cu China şi cu Rusia?

Bune da, strănse nu! Îmbrăţişările statelor, precum China sau Rusia, duc doar la sufocarea libertăţii. Poate vom adera în viitor la Uniunea Euroasiatică, construcţia unor „democraţi”, precum preşedintele Kazah Nursultan Nazarbayev şi Vladimir Putin, şi din care mai fac parte ţări în care statul de drept este mai degrabă o jignire decât o virtute, precum Kazahstan sau Belarus şi la care mai aspiră alte state care nu dau două parale pe democraţie, precum Kârgâzstan sau Tadjikistan. Iar cele care s-au lăsat odată îmbrăţişate de Rusia, vrând mai apoi să scape de „dragostea” ei o capătă acum cu de-a sila, precum Ucraina.

Pe scurt: imaginea României se află în cădere liberă! Iar dacă românii ar fi ucrainieni, în cădere liberă ar fi altceva... Iar România ar exista din nou în lumea în care „n-a existat în ultimii ani”. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite