Senatul îşi schimbă numele. Devine Casa de Avocatură „Şova & Complicii”

Atunci când vrea s-o facă pe prostul, Călin Popescu Tăriceanu este un virtuoz: îi iese de minune. “Nu ne jucăm cu libertatea oamenilor. Aici nu este fabrică de trimis la eşafod, ca să fie bine înţeleasă chestiunea”, a declarat preşedintele Senatului când a fost iscodit asupra cererii de arestare a senatorlui PSD Dan Şova. Or, chestiunea nu stă deloc aşa cum o înţelege domnul Tăriceanu.

Dan Şova nu la eşafod are a merge, ci în faţa unui judecător. Abia acesta ar urma să decidă, dacă Senatul încuviinţează cererea procurorilor, arestarea sau nu a lui Dan Şova. Chiar dacă miercuri Comisia Juridică din Senat a aprobat solicitarea procurorilor cu un scor de 6-5, aritmetica votului nu lasă prea multe dubii asupra a ceea ce se va întâmpla în plen. În Comisie sunt 5 liberali, 4 pesedişti, un udemerist şi un independent din grupul lui Geoană. Au votat “pentru” arestare liberalii şi omul lui Geoană, iar “contra” pesediştii şi udemeristul – care a întors astfel serviciul făcut de PSD în cazul blocării anchetei asupra lui Laszlo Borbely. Negoţ politico-penal în toată puterea cuvântului.

În plen însă, majoritatea are o altă configuraţie, iar declaraţiile celor care controlează majoritatea arată că operaţiunea “Salvaţi-l pe Dan Şova” a început deja. Tăriceanu spune că “nu ne jucăm cu libertatea oamenilor”, iar Victor Ponta că senatorii vor vota conform propriei lor conştiinţe. A dispărut complet retorica spaimei de după alegerile trecute, când toţi strigau că de acum înainte vor lăsa Justiţia să-şi urmeze cursul. Iar în cazul lui Dan Şova, Justiţia chiar trebuie lăsată să-şi urmeze cursul, pentru că realmente este un caz aparte.

În dosarul privind contractele încheiate cu complexurile energetice din Gorj, procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva lui Dan Şova cu suspectul în stare de libertate. Iar suspectul, odată lăsat liber, a început să facă prostii. Mai exact, să măsluiască probe. Dan Şova a predat la DNA 11 procese-verbale ale şedinţelor partenerilor de la Casa de Avocatură “Şova & Asociaţii”, întocmite între 2005 şi 2009. Din acestea rezulta că alţi avocaţi, şi nu Dan Şova, ar fi fost desemnaţi să preia anumite dosare, inclusiv cele legate de complexurile Rovinari şi Turceni.

Numai că în inteligenţa sa, Dan Şova nu s-a priceput să şteargă bine urmele.  Atât foştii săi parteneri, cât şi secretara sa au declarat la Parchet că acele 11 documente au fost întocmite, toate, în 2011, după ce a izbucnit în presă scandalul privind contractele lui Şova cu cele două complexuri energetice.

Dar procurorii nu au doar mărturiile oamenilor de mai sus că  documentele sunt măsluite. Piesa de rezistenţă, dovada scrisă, este un anume proces-verbal din cele 11, datat 5 ianuarie 2009, în care se consemna hotărârea ca avocatul Radu Cernov să încheie un act adiţional la contractul cu Complexul Energetic Rovinari. Însă în arhiva casei de avocatură, procurorii au găsit procesul-verbal al unei şedinţe din 19 ianuarie 2009, în care, printre altele, a fost adoptată şi hotărârea numărul 1 din acel an, care se referea la altă problemă. Or, dacă pe 19 ianuarie a fost adoptată hotărârea cu numărul 1, apare evident că hotărârea datată cu două săptămâni mai devreme nu poate fi decât un fals.

Cazul Şova este unul aparte pentru că, spre deosebire de alţi parlamentari penali, procurorii nu-i cer arestarea pentru fondul acuzaţiilor ce i se aduc – contractele de la Rovinari şi Turceni -, ci pentru că în timpul urmăririi penale, aflat în libertate, suspectul a produs documente false menite a-i diminua responsabilitatea penală. Dacă senatorii le refuză procurorilor dreptul de a-l prezenta pe Şova în faţa unui judecător, care să decidă dacă se impune sau nu arestarea, ne aflăm în faţa unui sfidător caz de obstrucţionare a Justiţiei: Şova primeşte dreptul să măsluiască noi documente, să altereze alte probe, iar Senatul îşi poate schimba denumirea în Casa de Avocatură „Şova & Complicii”.

Să nu uităm însă un precedent: Monica Iacob Ridzi, căreia deputaţii i-au refuzat arestarea, s-a apucat, liberă fiind, să şteargă mailuri, să distrugă documente, ceea ce i-a agravat situaţia şi s-a ales cu cinci ani de închisoare. Poate că, dacă era arestată la momentul potrivit, scăpa mai ieftin. Prin urmare, dacă permit cererea de arestare a lui Dan Şova, senatorii îi pot chiar face un bine: îl opresc să mai facă prostii. Un fel de „Salvaţi-l pe Dan Şova de el însuşi”.