Ultima lege a Justiţiei a fost declarată parţial neconstituţională de CCR. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi. Ce articole au „căzut“ la analiza CCR

Imagine de arhivă.

Sesizările formulate de PNL şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra modificărilor la Legea 317 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) au fost analizate marţi de CCR, ultima lege din pachetul pe Justiţie fiind declarată parţial neconstituţională.

UPDATE CCR a anunţat punctele declarate neconstituţionale. Acestea sunt următoarele: 

i) Judecătorii şi procurorii detaşaţi la alte instanţe decât parchete sau instanţe nu pot candida pentru funcţia de membru al Consiliului Suprem al Magistraturii

ii) Articolul în care era precizat faptul că pe lângă CSAT şi „comisiile parlamentare de control al serviciilor de informaţii verifică şi comunică CSM rezultatul verificărilor privind calitatea de ofiţer acoperit, colaborator sau informator al serviciilor de informaţii a judecătorilor şi procurorilor“. 

iii) Articolul referitor la alegerea preşedintelui şi vicepreşedintelui CSM. 

iv) Articolul referitor la procedura de revocare a preşedintelui şi vicepreşedintelui. 

UPDATE Legea CSM a fost declarată parţial neconstiuţională. CCR a admis, cu unanimitate de voturi, sesizările făcute de PNL şi de Curtea Supremă. 

Judecătorii CCR au admis cinci dintre punctele sesizate de PNL şi ÎCCJ, în aşa fel încât legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii va fi retrimisă la Parlament pentru a fi pusă în acord.

Principalul punct criticat din această lege a fost modalitatea de alegere a preşedintelui şi a vicepreşedintelui CSM. Valer Dorneanu a explicat că aceştia trebuie aleşi de către plen în ansamblul său, nu să se facă o demarcaţie clară între judecători şi procurori.

”Am declarat neconstituţional acest text, pentru că şi preşedintele, şi vicepreşedintele se aleg de către plen, în ansamblul lui. Prevederea din textele criticate reglementa ca preşedintele şi vicepreşedintele să fie aleşi de către secţia de magistraţi. Aşadar, preşedintele secţiei de magistraţi era ales de drept preşedinte al CSM, iar preşedintele secţiei de procurori era ales vicepreşedinte şi asta nu este constituţional. Fiecare dintre ei trebuie ales de către plen în ansamblul său”, a explicat preşedintele CCR, Valer Dorneanu.

***

Statutul magistraţilor a fost a doua lege a Justiţiei dezbătută de CCR. Prima - privind organizarea judicară - a fost declarată în mare parte constituţională, iar a treia - statutul CSM- va fi dezbătută azi de CCR. Cele mai importante modificări din Legea privind statutul magistraţilor au fost declarate neconstituţionale, după sesizările făcute de PNL şi de Curtea Supremă. Iată, pe puncte, articolele esenţiale care au picat la CCR.

*Judecătorii şi procurorii trebuie să depună o declaraţie pe proprie răspundere că nu sunt ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete. Comisia Iordache a stipulat în lege că declaraţiile pe proprie răspundere sunt verificate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), dar şi, din oficiu, de către comisiile parlamentare care controlează activitatea SIE şi SRI. CCR a decis că nu e treaba parlamentarilor să se amestece în controlul magistraţilor, deci numai CSAT a mai rămas cu putere de control.

*Comisia Iordache  a strecurat în lege că „procedurile judicare“ sunt informaţii de interes public, deci pot fi puse la dispoziţia Parlamentului. CCR n-a fost de acord. În categoria procedurilor judiciare intră şi informaţii secrete, ca parte a anchetei penale.

*CCR a declarat neconstituţional şi articolul din lege care defineşte procedura de numire a preşedintelui şi a vicepreşedinţilor Curţii Supreme. Legea spune că şeful statului este cel care numeşte şefii Înaltei Curţi la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), dar, la următorul articol, legea spune că şeful statului nu poate refuza numirile propuse de CSM. CCR a taxat confuzia din textul legislativ. Preşedintele CCR, Valer Dorneanu, a cerut „o mai bună definire a împărţirii atribuţiilor între CSM şi preşedintele României“.  Aşadar, şeful statului ori are puterea să numească şefii Curţii Supreme, ori este doar de decor şi trebuie să accepte automat  judecătorii propuşi de CSM? La această întrebare va trebui să răspundă Parlamentul, care va fi nevoit să pună textul legii în acord cu decizia CCR. Aceeaşi confuzie se regăseşte şi la procedura de revocarea a şefilor Înaltei Curţi.

*CCR n-a fost de acord ca magistraţii să ocupe funcţii politice. PSD a trecut în lege că CSM poate dispune detaşarea procurorilor şi judecătorilor la diferite instituţii, chiar şi ca ministru al Justiţiei. Ce a urmărit PSD? Să le ofere posibilitatea unor judecători sau procurori să fie numiţi miniştri ai Justiţiei fără să demisioneze din magistratură, ci doar să fie detaşaţi, deci să se întoarcă pe un loc sigur când îşi vor termina mandatul politic. CCR a declarat articolul neconstituţional. Practic, dacă un magistrat vrea să facă politică, trebuie să renunţe la cariera juridică, aşa cum a făcut Mona Pivniceru în vara anului 2012. În timpul guvernării USL, Pivniceru a renunţat la funcţia de judecător la Înalta Curte pentru a ajunge ministrul Justiţiei. Ulterior, în primăvara anului 2013, a fost numită judecător la CCR.

*Legea prinvind statutul magistraţilor mai prevedea faptul că judecătorii şi procurorii pot să se autosuspende din funcţie pentru doi ani, perioadă în care nu li se mai aplică regimul de incompatibilităţi. CCR a spus nu.

*Cea mai importantă parte a legii pe care CCR a declarat-o neconstituţională se referă la răspunderea magistraţilor. Comisia Iordache a operat unele modificări în lege prin care magistraţii puteau fi traşi la răspundere pentru sentinţele date pe baza unor criterii laxe, subiective. Concret, PSD a redefinit conceptele de „eroare judiciară“, „rea-credinţă“ şi „gravă neglijenţă“, astfel încât graniţa dintre o sentinţă corectă şi una incorectă era foarte subţire. „Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul, în exercitarea funcţiei, din culpă, nesocoteşte normele de drept material sau procesual, determinând o eroare judicară“, sună, spre exemplu, definiţia, foarte ambiguă, a „gravei neglijenţe“. Practic, magistratul ar fi ajuns în situaţia de a judeca cu gândul la o posibilă sancţiune. „Am cerut redefinirea erorii judiciare, a relei-credinţe şi a gravei neglijenţe“, a spus preşedintele CCR Valer Dorneanu.

*Forma iniţială a legii folosea formularea „statul poate să se întoarcă împotriva magistratului care a comis o eroare judiciară“. PSD a reformulat, obligând statul să se întoarcă împotriva magistratului. CCR a respins modificarea PSD.