Traian Băsescu, pensionarul-nejucător

Traian Băsescu nu vrea să se implice în scandalurile politice. E pensionar-nejucător

În deceniul petrecut la Cotroceni, fostul preşedinte Traian Băsescu a impus în comportamnetul public ideea de „preşedinte – jucător“. A fost, în fapt, poate cea mai bună definiţie a mandatului său. Că a jucat „bine“ sau „nu“ este o chestiune care va naşte în permanenţă dispute, inclusiv peste 50 ani, când perioada 2004 - 2014 poate ajunge obiect de studiu al manualelor de istorie.

Nu puţine au fost momentele în ultimul deceniu, în care deşi ar fi trebuit să tacă, preşedintele Băsescu a preferat să vorbească, să iasă în public. Devenit după 21 decembrie 2014, un simplu pensionar, foştul şef de la Cotroceni pare că şi-a schimbat năravurile. Discipolul său, Elena Udrea, este prinsă într-o luptă de viaţă şi de moarte, politic vorbind, cu şeful interimar al SRI, Florian Coldrea, omul pe care l-a promovat şi avansat până la funcţia de prim adjunct al directorului SRI, respectiv, la gradul de general de brigadă.

Pentru prima dată politicianul Traian Băsescu, fost ministru, fost primar, fost preşedinte, actualmente pensionar, nu reacţionează. În trecut, în astfel de ocazii, nu pierdea ocazia să facă declaraţii să-şi facă, cum se spune, numărul. Era o glumă care circula prin redacţii, după evenimente importante legate de anchetele de corupţie sau de alte chestiuni arzătoare de pe scena politică, care suna asfel: „Să nu dăm drumul la pagină până nu iese ‹‹Cucul de la ora 6›› la Cotroceni“. Si ieşea, la ora 18.00 (adică 6 pm).

Acum „Cucul“ preferă statutul de pensionar – nejucător, preocupat mai degrabă de chestiunile mărunte ale vieţii de zi cu zi. Statul cu familia, creşterea nepoţilor, poate ceva discuţii cu soţia lui, Maria, despre decorarea noii locuinţe de serviciu, etc. Valul de evenimente în care sunt implicate persoane foarte apropiate lui precum Elena Udrea sau Florian Coldrea, sau instituţiile de suflet de pe vremea când era şef al statului, DNA şi SRI, par a fi dintr-un alt film pentru el, în care nu numai că mai nu joacă, dar nici măcar nu-l priveşte cu interes.

„De ce tace Băsescu?“, este întrebarea care frământă pe toată lumea. Se fac scenarii, se dă mult cu presupusul. Toată lumea ar dori ca fostul preşedinte să iasă pe scena publică, să intre în clinciuri, să facă declaraţii de război sau de susţinere a uneia sau alteia dintre părţi. În schimb, el îşi permite (sic!),să tacă. Face exact invers. Când doream să tacă, nu o făcea, când dorim să vorbească, tace. Comportamentul acesta enervează pe multă lume, mai ales, şi aici e toată ironia, pe cei care salutau ieşirea de pe scena publică a lui Traian Băsescu, sătui de preşedintele-jucător.