Un Congres şi mai multe metehne

Discuţiile din ultimele zile de pe agenda publică internă au fost confiscate aproape complet de decizia convocării Congresului extraordinar al PSD. Dacă iniţial, Liviu Dragnea a dorit un fel de confirmare, de validare a funcţiei pe care o deţine, ulterior a renunţat la acestă idee - căci a fi preşedinte al PSD i se pare că este evidentă ca o axiomă euclidiană.

Oricine parcurge Statutul PSD va avea serioase nelămuriri cu privire la ceea ce se întâmplă în aceste zile în PSD. Distanţa dintre prevederile statutare şi lucrurile care se petrec în acest partid este atât de mare, încât pe bună dreptate cititorul se poate întreba după ce reguli funcţionează acest partid politic. În caz că nu se respectă nici cele mai elementare prevederi statutare, oare nu cumva acest partid nu respectă nici legea partidelor politice, nici legea finanţării partidelor politice, nici alte legi ale României?

Impresia aceasta este întărită în aceste ultime luni de uriaşa degringoladă a schimbărilor de guvern, la fiecare şase luni, cu persoane tot mai puţin pregătite, tot mai puţin eficiente şi responsabile şi, simultan, invers proporţional, tot mai mult obediente în raport cu Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea a făcut din PSD o instituţie după chipul şi asemănarea sa: o structură bazată pe clientelism, pe manevre de culise, dezinformare şi manipulare.

Lucrul cel mai grav nu este atât această structurare piramidală, de tip partid-stat (cum era cazul cu PCR), de structură de autoritate completă, de lipsă de democraţie şi transparenţă, ci cel mai grav este că partidul de care vorbim se află la guvernare. Nu ai cum să nu te întrebi, cum ar putea acest partid să administreze (guverneze) România, când nu este în stare să se administreze pe sine şi să se conducă după reguli clare şi democratice.

Înclin să cred că moştenirea totalitaristă - atât de mult prezentă în mentalul colectiv românesc (alături de alte moşteniri: frica, violenţa, minciuna, hoţia etc.) - se manifestă cu asupra de măsură în cazul principalului partid de guvernământ. Metehnele autoritariste, privite cu detaşare, nu sunt totuşi de tipul Viktor Orban, adică nu vizează decizii hotărâte, puncte de vedere tranşante sau poziţii (adesea incorecte) susţinute cu prea mare vehemenţă. Liviu Dragnea a făcut din PSD o instituţie după chipul şi asemănarea sa: o structură bazată pe clientelism, pe manevre de culise, dezinformare şi manipulare. Frica, violenţa şi minciuna sunt valorile (de fapt, antivalorile) promovate şi folosite de acest partid.

Dacă noile generaţii au ca modele pe aceşti „lideri“ PSD, nu avem vreo speranţă ca lucrurile să se îmbunătăţească nici peste 10-20 de ani.

Din păcate pentru România, Liviu Dragnea marchează punctul cel mai de jos al partidului fondat de Ion Iliescu, exact în momentul în care atât în Europa cât şi în lume există dificultăţi uriaşe pe multe planuri. În loc să se deschidă spre societate, spre bunăstarea şi fericirea cetăţeanului, spre grija faţă de mediul înconjurător, vedem cum PSD nici măcar spre dezvoltare nu este interesat să se îndrepte. Este un nivel atât de jos, ca limbaj, ca fapte, ca realizări, încât România ca întreg are de suferit. Metehnele moştenite nu sunt eliminate, dimpotrivă, PSD le practică şi le transmite mai departe, atât societăţii cât şi, din păcate, societăţii viitoare, prin intermediul unui sistem educativ tot mai slab şi din ce în ce mai politizat. Dacă noile generaţii au ca modele pe aceşti „lideri“ PSD, nu avem vreo speranţă ca lucrurile să se îmbunătăţească nici peste 10-20 de ani. Nu ne vom mira nici să vedem că România se află la ora actuală la nivelul cel mai de jos posibil în raport cu toate ţările Europei, la absolut toţi indicatorii şi în absolut toate statisticile.