Uniunea Europeană şi îndrăgostiţii din Verona

Joi şi vineri, ochii întregii Europe, ori măcar a acelei părţi de Europă care crede în unitate, progres, democraţie, libertate valori morale şi constituţionale şi în supremaţia Statului de drept, sunt aţintiţi spre Capitala României.

Toţi înalţii oficiali ai Uniunii Europene, reprezentanţii cei mai de seamă ai guvernelor ale căror ţări fac parte din această construcţie politico-administrativă care e foarte adevărat că nu e tocmai perfectă se află preţ de două zile la Bucureşti. Sigur, presa a reflectat şi reflectă, cum este şi firesc, de altfel, partea oficială care e şi cea mai spectaculoasă a evenimentului, îndeosebi adunarea oficială şi Concertul de la Ateneu, însă, indiscutabil, pe lângă manifestările solemne al căror rost este acela de a marca preluarea preşedinţiei rotative a Consiliului European de către România, vor avea loc şi discuţii personale, convorbiri în tête-â-tête.

Preluarea preşedinţiei Uniunii Europene de către Bucureşti ar fi trebuit să fie un eveniment. Nu este. Nu are cum să fie de vreme ce trăim cu toţii într-o Românie dezbinată, marcată de certuri, dispute şi nervozităţi extreme. De doi ani puterea a fost preluată de o coaliţie de guvernare imorală, mincinoasă, anti-europeană, coruptă, dispreţuitoare la adresa a tot ceea ce înseamnă profesionalism, competenţă, bun simţ. Din ianuarie 2017 la Palatul Victoria s-au perindat trei guverne, unul mai incapabil decât celălalt, alcătuit din inşi a căror calitate unică şi garantată este slugărnicia faţă de şefii lor de partid.

Reprezentanţii PSD, cu toţii aleşi de penalul lor şef de partid, de inculpatul de rang înalt pe numele de Dragnea Nicolae Liviu, nu au de 24 de luni încoace decât o singură preocupare. Să-l scape pe Dragnea de închisoare căci rămânerea mega-îmbogăţitului de Teleorman în libertate înseamnă şi pentru ei perpetuarea în funcţiile pentru care majoritatea dintre ei nu au nici cea mai elementară pregătire, îmbogăţirea, dreptul de a-şi vedea în parte de mişmaşurile proprii.

Asaltul împotriva Codurilor penale şi de procedură penală, asupra procurorilor şi judecătorilor la care s-a dedat din ianuarie 2017 încoace guvernarea PSD-ALDE nu a rămas neobservată la Bruxelles şi Strasbourg. Ceea ce se întâmplă la Bucureşti a devenit subiect de preocupare şi îngrijorare, de întrebări şi mustrări lansate în spaţiul public.

Nici unui înalt oficial de la Bruxelles şi Strasbourg nu i-a scăpat realitatea că guvernanţii români se simt mult mai aproape de omologii lor de la Budapesta, Ankara sau Moscova decât de cei ai căror ţări unde democraţia este la ea acasă. Înalţii oficiali europeni care se află în aceste zile la Bucureşti au sesizat că în cursul preşedinţiei României vor urma să fie discutate probleme majore ale bugetării feluritelor proiecte ale UE într-o vreme în care guvernul ţării care îi găzduieşte nu a fost încă în stare să alcătuiasă proiectul bugetului de stat pe anul 2019. La Bruxelles şi Strasbourg se deţin informaţii clare potrivit cărora funcţionarii Ministerului de Finanţe de la Bucureşti se dau cu capul de pereţi spre a face astfel încât să înfrumuseţeze statisticile, să arate că România nu a depăşit deficitul bugetar admis de 3%. Se mai ştie şi că finanţiştii bucureşteni nu prea găsesc soluţii ca în anul care de abia a început respectiva ţintă să fie menţinută, în pofida faptului că populismul şi promisiunile neacoperite de realitatea economică a ţării ar implica un deficit inadmisibil de 5%.

Vina pentru toate aceste aberaţii este, desigur, una colectivă. Este vina întregii coaliţii de guvernare. Există însă, cum spuneam, şi un cap al răutăţilor. Care din laşitate, din prostie, din lipsă de respect, din iresponsabilitate a dat zilele acestea bir cu fugiţii. Căci una e să vorbeşti în faţa activului de partid-marionetă, în faţa Vioricăi Dăncilă, a Olguţei şi a amorezului Claudiu Manda, a lui Bădălău, Oprişan, Codrin Ştefănescu, a cumpăratei cu funcţia de ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a „prigonitului“ Ilan Laufer, a lui Daniel Breaz sau Mircea Budăi şi alta să răspunzi întrebărilor lui Jean-Claude Juncker. Una e să treci cu vederea, chiar să aplauzi analfabetismul funcţional al Vioricăi Vasilica Dăncilă care tot o amărâtă din Videle rămâne deşi are viză de flotant în Palatul Victoria şi alta să vibrezi la superba lecţie a unui european autentic aşa cum este dl. Donald Tusk.

Numitul Dragnea Nicolae Liviu, căci el e vinovatul, a închiriat un avion, şi-a luat cu sine toiagul bătrâneţilor, pe duduia Tănase Irinuca, şi a dat o fugă din câte se pare la Verona. Aşa cum fac toţi tinerii români cu simpatii social-democrate atunci când le trece prin gând să se căsătorească. Ce altă dovadă mai mare de inconştienţă şi iresponsabilitate putea să dea şeful suprem al social-democraţilor români? Nu-i vorbă nimeni nu i-a simţit lipsa, poate doar foştii puşcăriaşi Adrian Năstase şi Adrian Severin.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro